Pentru ca unul dintre obiectivele nescrise ale ONG-ului bloggerilor de Timisoara este promovarea blogului si in randul celor care nu vor, nu le place, nu au chef, nu au rabdare sa se tina de unul, m-am gandit sa va intreb pe voi, cititori non-bloggeri ai posturilor mele (si nu numai) ce va motiveaza, ce va place si ce va aduce inapoi pe site-uri de gen. Eu una, daca nu as fi avut unul cred ca nu as fi ajuns sa citesc ce scriu altii, nu stiu de ce. Poate si pentru ca n-as fi stiut de ele. Asa ca raspunsul numai de la voi poate veni. Si ii rog si pe cei timizi, care nu comenteaza de obicei sa ma ajute sa inteleg, si de ce nu, sa putem sa ii mobilizam si pe altii, care nici macar nu stiu ce ascund aceste jurnale publice.

La un SDC mai vechi, Carina m-a intrebat de ce nu scriu despre lucrurile actuale, adica despre ce se intampla zilnic in oras, in tara, in lume, etc… A pus problema in asa fel, incat mi-a dat de gandit, dar totusi n-am incercat sa imi schimb “politica”. Formularea ei a fost ceva de genul (desi pun intre ghilimele, nu e un citat exact) “De unde stii ca nu exista cititori ai blogului tau care ar fi curiosi de parerea ta in legatura cu un eveniment?” Chiar m-am intrebat pe cati v-ar interesa sa cititi aberatiile mele despre Elodia, despre conflictele nesfasite ale lui Tariceanu si Basescu sau despre mult mediatizatul transfer al lui Torje la Dinamo. Pentru ca oricat de surprinsi ati fi, urmaresc stirile sportive in fiecare dimineata. Nu pentru ca ma intereseaza, ci pentru ca TV-ul macane pe ProTV pana ma imbrac sa plec la lucru. Cum si altii si-au pus intrebarea asta si am dat cu acuza (in gluma) ca mi-au furat juma’ de idee, fara insa a sti ca se afla prin drafturile mele, vin si eu cu o intrebare. Cam despre ce ati vrea sa cititi la mine? Ce subiecte n-am atins si ati fi curiosi de unghiul de abordare? Acuma, recunosc, pe langa cele 20 de titluri ce asteapta cuminti sa fie onorate cu un post, sunt avida de mai multe. Ca si cum n-as avea destule teme, astept si de la voi. Unele vor vedea lumina blogului, iar despre altele o sa ii las pe altii sa va vorbeasca. Deeeeeci???

Din moment ce pentru maine am pregatit bilantul meu pentru anul 2007, ce post ar fi mai potrivit pentru astazi decat sa imi spuneti si voi pe scurt (sau pe larg, daca asa va vine) care au fost cele mai importante evenimente ale anului ce moare peste cateva sute de minute. Stiu ca multi dintre voi ati pregatit un post cu trecerea in revista a tuturor intamplarilor, dar curioasa cum ma stiti, vreau sa mai imi povestiti. Maine o sa le aflati pe ale mele, dar azi e randul vostru.

Zi trista si neinspirationala pentru mine. N-am chef de nimic, ma doare capul ingrozitor, imi sunt ochii umflati. Nu vreau sa ma compatimiti ca nu e nimic de compatimit. O sa imi revin. Pana atunci insa va mai intreb cate ceva pe voi, cei care popositi in fiecare zi aici. Asta poate o sa ajute proiectul acesta pentru ca miercuri e intalnire de bloggeri in Timisoara.

Deci, dragii mei, de unde sunteti?

De cand ma stiu mi-au placut poreclele, cuvintele acelea care defineau o personalitate. Diminutivele sau jumatatile de nume, asocierile cu alte fiinte sau alte lucruri, sunt o adevarata fascinatie pentru mine (atata timp cat sunt decente sau macar neinsultatoare). Am avut placuta surpriza la Schimb de carti sa ii aud pe toti strigandu-ma Tomata. Imi place cand in comentariile voastre sau la voi pe bloguri cand vorbiti despre mine, va referiti la Tomata sau alte derivari ale cuvantului.

Singurele porecle pe care le-am avut pana acum au fost sustrase numelui. In liceu eram fie Andreaua (colega mea de banca imi spunea asa), fie Ursulina (ma striga profa de romana), fie Ursulică (asta a venit intr-a 11-a de la o colega foarte draga mie – chiar si cand imi facea cunostinta cu cineva, nu zicea Andreea ci Ursulica – nu era tot timpul placut), fie Ardeia (opera unor vecine), fie Hellene, de la Elena. Acum sunt, mai ales la lucru, datorita blogului, Tomata. Nu stiu cat ma caracterizeaza aceasta porecla, parca e mai mult un „nume de scena”, dar e creatie proprie si imi place. E singura pe care mi-am ales-o si am impus-o eu.

Dar voi? Cu ce va laudati la capitolul porecle?

Ideea acestui post mi-a venit de la unul din comentariile pe care le-a lasat Andrei la un post precedent. El zicea ca la el acasa (nu stiu sigur de unde e ) exista expresia ca „daca ii pocesti cuiva numele de 2 ori, trebuie sa ii dai un miel”. Eu n-am auzit de ea, si el, binevoitor mi-a explicat despre ce e vorba. Intrigata si oricand dispusa sa aflu expresii si cuvinte noi, atat autohtone cat si in alte limbi, mi-am zis in sine-mi sa fac un post de unde sa culeg imbogatirea vocabularului meu. Mie, capul mi-e plin de lapsusuri acum si nu-mi vine in minte nici o expresie tipic banateana, care sa nu se foloseasca in alta parte a tarii decat aici. Dar ca sa nu inchei fara nici un exemplu, va spun ca am citit mai demult intr-un dictionar expresia „a fi pestriţ la maţe”. Stie cineva ce inseamna? Daca nu, va zic eu la sfarsitul zilei in raspunsuri.

Va rog sa va lasati limba neaosa sa ia locul exprimarii literare si celei de mess si sa imi umpleti pagina cu vorbe alese.

Sincera sa fiu, m-am cam saturat de lepse. Mai am vreo 4, ca s-au mai adunat intre timp, dar iau o pauza ca nu mai ajung sa scriu nimic din ce-mi trece mie prin cap. Oricum postul de azi e tot un fel de pauza pentru ca vreau sa aflu iarasi ceva de la voi. Da, da, sunt curioasa. La postul in care va descriam mirifica mea slujba v-ati amuzat toti si ati facut băşcălie de mine, dar nu-i nimic, nu m-am suparat. De data asta as vrea sa imi spuneti si voi ce joburi aveti, nu de alta, da’ sa râd si eu un pic acolo unde e de râs… desi nu cred ca am concurenta. Numai daca sunteti testeri de sex toys.

P.S. La multi ani ash blonde Ah si un mare

P.P.S. La multi ani Andreei, Didei, lui Andrei Rosca si lui Andrei Craitoiu si lui Andu. Sa fiti iubiti!

Later edit: Abia acum am aflat ca pe Puisorul cufurit si pe Miclowan ii cheama Andrei. Asa ca La multi ani si lor.

Ma tot gandesc ca voi aflati in fiecare zi tot mai multe lucruri despre mine citindu-mi posturile. De fapt e de ajuns sa cititi despre tomata ca sa ma cunoasteti cat de cat. Eu nu stiu prea multe despre voi, asa ca incerc pe calea posturilor de interactiune cu publicul sa va cunosc si eu olecuţă. Primesc tot felul de comenturi de la voi, unele foarte mature, altele mai copilaroase, altele cu un substrat amuzant, desi serioase. Asa ca, ce m-am gandit eu sa verific e varsta voastra. In viata de zi cu zi cand fac cunostinta cu cineva niciodata nu ii apreciez varsta asa cum trebuie, ba il imbatranesc, ba il intineresc. Si dupa comentarii, dupa posturile bloggerilor am facut si aici aceeasi greseala.

Deci, dragii mei, cati ani aveti ?

Ma tot roade o intrebare si nu-mi da pace. Pentru a afla raspunsul la ea, n-am apelat la un poll (adica o chestie din aia unde ai mai multe raspunsuri si votezi) ca sa nu fie mai multe voturi decat commenturi.

Enigma ce nu ma lasa sa dorm noaptea e : de unde ati aflat voi de blogul meu ?

Majoritatea ati venit la mine fiidca am fost eu la voi, unii ati citit recenzii la carti si ati hotarat sa va intoarceti. Altii m-ati luat din alte blogrolluri sau v-a atras numele cu care semnez.

Ce sa fie ?