Nu mai sunt o femeie singură de 4 ani deja. Nu neg că uneori mă gândesc cu nostalgie la vremurile în care puteam să îmi fac de cap fără să supăr pe nimeni, în care singura chestie care conta era să-mi procur cât mai multă satisfacţie şi plăcere. Indiferent dacă o adunam din complimente, din flirturi, din întâlniri, din săruturi sau din sms-uri. Însă nostalgia asta are parfumul trecutului şi nu e ceva ce-mi lipseşte, pentru că între toate complimentele, flirturile şi sms-urile erau perioade în care aveam nevoie de un el stabil cu care să merg la patiserie să cumpăr prăjituri, un el mereu acolo pentru mine. Şi acum îl am, deci vremurile acelea sunt rezervate amintirilor care ies la suprafaţă când mai vorbesc cu fetele. Sau când dau peste un articol de genul. mai mult…

(pentru a nu scrie postul ăsta la ambele genuri, o să mă refer la genul masculin, dar întrebarea este valabilă şi la feminin)

Dacă nu e cel mai recent dintre foşti, s-ar putea să te doară în cot. Dacă ai o relaţie stabilă, solidă şi de lungă durată*, s-ar putea să nu te intereseze şi nici să nu-ţi pese. Ce s-a întâmplat în trecut, acolo rămâne, nu mai simţi nimic pentru el, nu te mai priveşte viaţa lui.

DAR mai mult…

Nu, nu sunt aceleaşi care ne fac şi pe noi fericite, deşi multe dintre ele se regăsesc în listele ambelor sexe. Am găsit un top 10 al motivelor pentru care bărbaţii zâmbesc on the inside and on the outside cu mare satisfacţie, da’ nu vreau doar să vă expun aceste motive, vreau să vă întreb care dintre ele vă fac pe voi fericiţi. Să vedem dacă se confirmă sau se infirmă topul. Carevasăzică, acest post vă e dedicat vouă, dragii mei bărbaţi. mai mult…

Când am început cartea lui Kazantzakis, aia de v-am zis ca nu mai apuc să o termin, mi-au venit o grămadă de idei de posturi şi întrebări la care mi-ar plăcea să vă aflu răspunsurile. Printre ele se numără una pe care eu am ramificat-o în trei.

Ce miros are copilăria voastră?
Mie, primul miros care îmi vine în gând e cel al cafelei mamei mele din dimineţile de vară când mă trezeam şi o găseam la masă în bucătărie, aplecată deasupra unei reviste de integrame, cu cafeaua şi pachetul de ţigări la îndemână. Mama mea nu mai fumează. Nici cafea nu mai bea… Mi-e atât de dor de acele dimineţi…

Ce gust are copilăria voastră?
A mea are gust de gogoşi cu zahăr şi de lapte de capră. Ambele de la străbunica mea de la sat. Mi-am petrecut copilăria în praful de pe uliţă, jucându-mă cu linguri şi strecurători în nisip. Străbunica mea făcea pâine şi de fiecare dată un lighean întreg de gogoşi, pe care îi mâncam cu zahăr. Cu laptele de capră…n-am mai încercat să repet experienţa, aşa că nu prea ştiu ce gust mai are. Dar nu beam deloc lapte de vacă, şi nici acum nu prea sunt fană.

Cum sună copilăria voastră?
N-o să uit niciodată, cât timp oi trăi jingle-ul de la radio (cred că Timişoara, dar şi dacă era România, n-are importanţă). Ştiu melodia perfect şi cuvintele erau ceva de genul: “DJ, muzică, te rog”. “Un moment”, “Disk Jokey!!!” ‘Imediaaat”. îl auzeam de afară, din spatele blocului, din camera în care mă jucam, în timpul mesei sau de la alte ferestre… Mi-ar plăcea să-l mai aud, să închid ochii şi să mă întorc în timp până la vârsta de 5-6 ani.

Deci, ce miros, ce gust şi cum sună copilăria voastră?

Aş putea lăsa doar titlul şi liber la comentarii, da’ pentru că nu sunt io dacă nu dezvolt, să mă desfăşor.

Obiceiul ăsta, de a nu răspunde la telefon când nu cunoşti numărul l-am tot întâlnit ba la cunoscuţi, ba la necunoscuţi, ba pe bloguri. Şi nu pot pricepe de ce.

Te poate suna oricine, o rudă sau un prieten care:

• Nu mai are credit
• Nu şi-a plătit factura şi nu mai poate apela pe nimeni de pe numărul lui
• Şi-a pierdut/i-a fost furat telefonul
• Şi-a uitat telefonul acasă
• Şi-a schimbat numărul
• Etc

Apoi, există o serie întreagă de motive importante pentru care să răspunzi la un număr necunoscut:

• s-a întâmplat ceva grav şi un necunoscut face rost de numărul tău şi te sună să te anunţe
• ţi-ai pierdut ceva şi cineva l-a recuperat şi vrea să ţi-l dea
• ţi se poate propune o afacere
• te sună un vechi prieten cu care ai pierdut legătura
• etc

Deci, de ce sa nu răspunzi când nu cunoşti numărul?

Disclaimer: datorita faptului ca unii bloggeri nu doresc publicitate, unele comentarii nu vor aparea pe blog.

Există un anumit tip de posturi pe care aproape orice blogger ajunge să le scrie la un moment dat. Alea sunt curiozitaţile care ne macină pe toţi: câţi sunteţi fete, câţi băieţi, de unde veniţi, cât staţi, ce vă place la blog, despre ce aţi vrea să citiţi, câţi ani aveţi, ce studii, etc, etc.

Tot în categoria asta se încadrează şi postul meu de azi, că eu deja am scris posturile de mai sus, îi las pe alţii să întrebe. Azi vreau să vă rog ceva ce v-au mai rugat şi alţii. Si anume: să-mi recomandaţi un blog bun. Nu unul cunoscut, chiar nu vreau un blog cunoscut, că le ştiu aproape pe toate şi tocmai ăsta e motivul pentru care caut bloguri noi. Sunt sigură că fiecare dintre voi citeşte cel puţin un blog bun, al cărui autor chiar are darul scrisului, şi blogul nu e destul de promovat, ca să ajungă peste tot.

Deci, vă rog mult, daţi-mi şi mie linkul unui blog care merita citit. REPET: să nu fie din Top 100 ZeList. Merci

(probabil comenturile vor intra la moderare datorita linkurilor, da’ nu va faceti griji, le scot eu de acolo

…cat de târziu ai stat azi noapte.
…care e al doilea nume al tău.
…ce înseamnă prenumele tău.
…daca porţi ochelari sau dacă ai purtat vreodată lentile de contact.
…daca ai avut vreo operaţie, şi dacă da, din ce cauză?
…daca dormi pe spate, pe burtă sau pe-o parte.
…care e ultimul lucru pe care-l faci inainte să mergi la culcare.
…ce-ar fi trebuit să faci ieri şi n-ai făcut.
…daca mergi la biserică.
…care sunt cele trei cuvinte care îl caracterizează pe cel mai bun prieten.
…daca ai un tic nervos şi daca da, care e?

Mă frământă şi pe mine o întrebare. Mna, nu e ca şi cum n-aş putea dormi noaptea de grija asta, da’ pur şi simplu…Nu vi se pare un pic ciudat cât de mulţi bărbaţi sunt ginecologi? Nu mă leg de gradul lor de pregătire sau de cât de buni sau răi sunt. Zic şi io că mi se pare oleacă perversa meseria asta pentru bărbaţi. Adică să stai într-un cabinet şi sala de aşteptare să îţi fie plină de femei, în al căror vagin urmează să te uiţi şi să-ţi introduci ustensilele sau degetele… Desigur că văd asta zilnic şi nu li se mai pare nimic nou sau deosebit (oricât de multă ruşine ne cuprinde pe noi când suntem acolo şi oricât am avea impresia că ce-avem noi, ei n-or mai văzut), da’ nu-i aşa că e un pic sugubeaţă ideea asta?

Băieţi, voi ce părere aveţi despre motivaţia lor?

Spaniolii geloşi aveau dreptul să îşi îchidă soţiile în mănăstire, pentru timpuri limitate sau pentru totdeauna. Rusul nu-şi ucide soţia necredincioasă, ci se spânzură el, iar sârbul este gelos numai când este incult. Turcii sunt geloşi ca gorila, iar arabii ca şarpele cobra. Germanii fac din gelozie o chestiune de onoare, pentru a avea ocazia să se bată şi să-şi taie unul altuia urechile şi nasurile. Englezul nu este gelos pentru că cinsteşte femeia, văzând în ea şi pe soră şi pe mamă, nu pe amantă. Americanul nu este gelos fiindcă preţuieşte mai mult timpul şi sănătatea lui decât pe soţie. Grecul nu este gelos deoarece consideră că, din toate câte se pot repara pe lume, cel mai uşor se repară pierderea femeii; şi nu este gelos şi pentru că, liniştit, înşală el pe altul, mai înainte de a nu fi avut altul timpul să-l păcălească.

Iovan Ducic - Fericire, iubire, femeie

Despre români n-avem nici o informaţie. Da’ vă întreb pe voi: cum se manifestă gelozia la noi în ţară?

Azi sunt iar curioasă. În multe locuri, când ne facem un profil pe undeva, pe vreun site, suntem întrebaţi de hobby-urile noastre. Şi ca variante, majoritatea scriu: muzica, cinematografia, călătoritul, cititul, fotografia, sportul şi cam atât. Sunt sigură că nu doar hobby-urile astea le aveţi şi m-aş minuna tare să aflu de la voi de hobby-uri de care n-am mai auzit sau mai rare. Da’ chiar dacă mi le ziceţi tot pe astea, n-o să mă supăr, evident.

Mie îmi place literatura, drept pentru care mi-aş umple casa de cărţi şi ecranizări, de obiecte legate de literatură, mi-aş face un colţisor de citit, m-aş duce la întâlniri beletristice.
Îmi place să călătoresc şi dacă din 12 luni, cel puţin 2 le-aş petrece călătorind… m-aş considera un om fericit.
Îmi place să fac curăţenie şi mi-aş cumpăra tot felul de obiecte care să mă ajute să fac o casă să lucească.
Alte hobby-uri nu cred că mai am, adică nu mi le amintesc acuma rapid…

Voi? Ce hobby-uri aveţi şi cum vi le cultivaţi?