Chiar dacă 8 martie a trecut, eu o să vă mai spun o vorbă-două despre mame. Că subiectul e inepuizabil, ştim asta cu toţii.

Aproape fiecare a trecut prin sesiuni de nervi şi furie atunci când mama sa nu îi dădea voie să facă ceva, să meargă undeva sau să mănânce ceva şi aproape toată lumea a avut cel puţin un moment în care visa la soluţia extremă de a pleca de-acasă numai să nu mai audă cicăleala ei. Mie mi s-a întâmplat de câteva ori să îmi vină să-mi iau lumea în cap mai ales atunci când nu mă lăsa să stau până la cât voiam eu în oraş, când ştiam că vine de la lucru seara la 10 şi mă ascultă la geografie sau la istorie sau la biologie să vadă dacă am învăţat. Îmi e tare dor de vremurile alea şi cu plăcere m-aş întoarce în timp pe vremea când mama mea era mama mea. În fine, e o alegere personală să nu vorbesc prea mult despre ea pe blog. mai mult…

Sesiune cinefila din nou. Marca Adina:

De 8 martie dăm din casă, ce filme vizionează dragele noastre mume, surori, prietene, vecine, tușici, bunici și alte fomei care ne trec pragul (de nervi ). 19 bloggeri și bloggerițe se destănuie și ne spun la ce filme se uită cu jind și după care actori suspină fomeile din viața lor. La mulți ani femeiuștilor, damelor, mamelor și restu care vă simțiți femei Enjoy!

Io am zis asa: mai mult…

Deşi am lăsat un comentariu la concursul de pe Marele Ecran (la care încă mai puteţi participa) în care mi-am exprimat preferinţele şi nu previziunile, că n-am pretentii şi veleităţi de Mama Omida, scriu totuşi un post şi pe blog, pentru că anul ăsta e anul în care m-am implicat cel mai mult în Premiile Oscar. În sensul că am văzut (şi urmează să mai văd până diseară) cele mai multe dintre filmele participante. Aşa că să vă zic cu cine ţin, la cele mai importante categorii. mai mult…

Comentariul Juliei a venit la fix, chiar când mă gândeam că nu am post pe azi. Când l-am văzut: „Challenge accepted”, mi-am zis. Numai că nu mi-am dat seama din comentariul ei dacă leapşa a pornit de la ea de pe blog sau aşa pur şi simplu. Am gasit si linkul. Na, oricum nu contează că ideea e numai bună de copt într-o vineri: 3 citate din filme care mi-au fost dragi, care mi-au plăcut sau care m-au amuzat. Având în vedere că am mai scris un post cu citate din filme, o să vă pun aici unul care mi-a venit instantaneu în minte când am citit cuvintele Juliei: mai mult…

Sau prima mea sesiune cinematografică. Aşa mi-a zis Adina că-i zice. Când am primit mailul-invitaţie de la ea, să mă alătur celor 16 bloggeri care vor vorbi despre cel mai celebru film pe care nu l-au suferit, am dat repejor din coadă pentru că mai văzusem genul ăsta de posturi şi tânjeam şi eu după participare. Fata de la butic mi-a citit gândurile şi m-a băgat la CC.  Şi pe cât de entuziasmată am fost, pe atât de uitucă. A trebuit să-mi reamintească să pun pe foaie câteva rânduri despre un film foarte lăudat, care mie nu mi-a plăcut. Acum, că mi-am mai adus aminte şi de alte filme pe lângă cele pe care le-am înşirat acolo, aş mai adăuga The Fountain şi Les Herbes Folles. Pfui. Pentru că ăsta e modul în care se derulează treaba asta, vă pun mai jos cele 16 păreri participante la această sesiune cinematografică. Pe lângă toate argumentările atât de pertinente, mă simt ca un novice şi îmi reconfirm faptul că nu mă pot numi cinefilă din moment ce nu am darul de-a simţi şi de a sesiza subtilităţile tehnice ale regiei, interpretării şi ale altor elemente care compun un film. mai mult…

Tot internetul vorbeşte numai despre Oscaruri, aşa că am şi eu un subiect, mai bine zis un link, care aşteaptă în mailul meu încă de anul trecut. Parcă. Sau poate chiar de doi ani. în fine, nevermind…

Chestiile astea sunt chiar interesante şi poate nu le ştiaţi, aşa că vi le spun eu, via seing-stars.com mai mult…

N-am mai văzut demult un film despre dans, iar Mao’s Last Dancer promitea să-mi satisfacă apetitul şi plăcerea. Îmi plac filmele ce au ca subiect muzica şi dansul, mă fac să simt chestii care celelalte filme nu reuşesc să mă facă să le simt.

Ultimul dansator al lui Mao este povestea adevărată a balerinului Li Cunxin. Şi cu asta v-am spus cam tot: e vorba de istorie, de balet, de muzică clasică, de ceva de ce nu ne lovim chiar în fiecare zi. Dacă mai introduc în discuţie şi America, aproape că vă daţi seama despre ce e vorba în film. Da, Li Cunxin este un pui de ţăran chinez, care la 11 ani e ales să studieze baletul în Beijing. Pentru că nu prezintă pericolul de a trăda Partidul şi Republica Chineză este selecţionat de un director de balet american să studieze la şcoala de balet din Houston. Acolo o întâlneşte pe Liz, se îndrăgosteşte de ea şi de viaţa liberă din SUA şi nu mai vrea să plece. Cererea de extindere a vizei îi este respinsă şi după ce ambasada chineză îl ţine prizonier, iar el respinge ideea de a cere azil politic, se căsătoreşte cu Liz şi îşi câştigă dreptul legal de a trăi cu americanii. Dar preţul pe care trebuie să-l plătească e interzicerea de a se întoarce în China. mai mult…

Nu mi-a venit să cred când mi-am dat seama că din toate serialele cu doctori la care mă uit, nu am putut aduna 10 actriţe pentru un top al celor mai sexy doctoriţe. Nu mă înţelegeţi greşit, îmi plac mult mai multe personaje, pe Bailey şi pe Christina Yang le ador, pe Cuddy aş vrea să o am şefă, pe Meredith colegă, da’ în topul gusturilor mele, nu se situeaza între cele mai sexy. Aşa că, abia am reuşit să adun 8. Iată-le:

8. Sara Ramirez – dr. Callie Torres (Grey’s Anatomy) – o fi ea mai plinuţă, şi nu tocmai un top model, da’ mie mi-o place.

mai mult…

Ideea asta e atât de bătrână, încât mă mir că a reuşit să supravieţuiască până aici. Dar odată cu postul despre replici, am zis că musai să vă vorbesc despre personajele de desene animate care mi-au placut cel mai mult si de care m-am atasat irecuperabil.

10. Mittens – Bolt
Din păcate, am văzut Bolt titrat în română, cu vocea lu’ Raduleasca pentru pisică, da’ tot funny mi s-a părut. Oricum, ar trebui să îl revăd. în engleză.

mai mult…

Hai că de data asta m-am mişcat mai repede şi am văzut 13 filme într-o perioadă mai scurtă de timp.

Data trecută am uitat să vă spun că m-am uitat într-un final şi la New Moon. Dacă la Twilight, Edward mi se părea un bunoc şi m-a cam răvăşit, la New Moon mi-a trecut de tot. N-o să bravez şi puţin îmi pasă de comentariile răutăcioase referitoare la saga Twilight. Mă amuz şi mi se par comice toate miştourile făcute pe seama actorilor şi a acţiunii, dar asta n-o să mă îmipiedice nici să mă uit la următoarele filme, nici să citesc cărţile. 3/5

mai mult…