Vă povesteam acum ceva vreme despre modelele din viața mea și despre cum mi-am ales cu greu 3 dintre ele. Pentru că n-au fost foarte multe femeile care să mă facă să spun: „când o să fiu mare, vreau să fiu ca ea”. Nu pentru că aș avea eu o dorință de individualitate și de diferențiere extrem de dezvoltată, ci pentru că, probabil, am fost mai greu de impresionat la nivelul ăsta. Mi-au plăcut și îmi plac femeile deștepte, descurcărețe, inteligente și puternice, multe dintre ele m-au inhibat și încă mă inhibă când sunt în prezența lor, însă doar atât. Nu mă mișcă sufleteșteîn nici un fel. Poate pentru că nu am ocazia să le văd o bucățică de interior, să văd cum sunt structurate ca ființă, ca femeie. Pentru că asta e tot ce-mi trebuie ca să mă „uit în sus la tine”, vorba zicalei. mai mult…
Archive for the Category "tomata dedică"
Spre deosebire de unele dintre prietenele mele, niciodată în viaţă nu am putut spune: „când mă fac mare, vreau să fiu ca X”. N-am avut un model de urmat, n-am admirat pe nimeni într-atât încât să îmi doresc să calc acolo unde au călcat paşii unei femei speciale din viaţa mea. Până la un anumit moment nici măcar nu mi-am dat seama că aş avea nevoie de aşa ceva, nu i-am simţit lipsa, nu credeam că ajută la ceva. Însă când mama mea s-a îmbolnăvit şi când am realizat că nu mă mai pot baza pe ea pentru nimic, mi-aş fi dorit ca ea să fi fost femeia pe care am admirat-o cel mai mult. Acea femeie care să mă motiveze, care să mă inspire şi care să mă facă să mă simt mică dacă nu mă ridic la nivelul aşteptărilor ei. Însă n-a fost cazul.
Şi m-am gândit atunci ce alte femei din jurul meu, din trecut sau din prezent, mi-au insuflat aceste sentimente. Şi sunt câteva, iar despre 3 dintre ele vă voi vorbi pe blog şi vouă. Ar fi fost 4, însă a patra m-a dezamăgit puţin. mai mult…
Dragul meu,
Nu-mi imaginez că între noi nu va exista comunicare, deci scrisoarea asta nu e pentru că nu am putea să ne înţelegem ca doi oameni normali. Dar şi tu şi eu avem personalităţi puternice şi uneori ne-am sări unul altuia la gât, cât de tare ne enervăm reciproc. Pentru că nu semeni cu taică-tu, calm, ci cu mă-ta, Gigi Duru. Aşa eram şi eu cu tăică-miu, Dumnezeu să-i odihnească sufletul, ne certam până el se îneca de nervi şi eu plecam la mine în cameră, înecată în lacrimi şi troznind uşa cât de tare puteam… Deci, vezi bine că ştiu cum e şi din papucii tai.
Ce voiam eu să îţi spun e că aşa cum eşti, eşti perfect. Desigur că n-o să îţi spun asta în faţă nici picurată cu ceară, că şi-aşa te joci cu inima mea cum îţi pică ţie bine şi de fiecare dată când mă opun cu vehemenţă, se desprinde ceva din mine şi fuge după tine să te ia în braţe şi să te pupe pe creştet. Da’ aşa-s părinţii şi aşa tre’ să procedăm. Ca să iei forma imaginaţiei mele : deştept, frumos şi cu capul pe umeri. mai mult…
Probabil aţi aflat deja, probabil încă nu ştiţi, dar DeMaio.info se relansează. pe 23 noiembrie. Pentru că Bogdan este un om pe care eu il apreciez că are puterea de a zice lucrurile verde în faţă, pentru că are tăria de a se lua de gât cu toţi şi pentru că de fapt, sub această platoşă, se află un suflet de aur (poate nu ştiţi nici asta: Bogdan are un caţel şi iubeşte animalele la fel de mult ca mine), pentru toate astea îi urez mult noroc cu noul proiect şi sper ca noul DeMaio.info să fie un loc unde toţi să se simtă în largul lor.
Despre proiect, cu cuvintele lui Bogdan:
Un proiect care se adresează unei categorii sociale suficient de aparte pentru ca lucrurile să fie complicate, şi o echipă de profesionişti ai cuvintelor care îşi doreşte să facă diferenţa în piaţă. [...] Pentru că echipa redacţională de aici va respecta şi întreţine în continuare lucrurile care au făcut din DeMaio.info unul dintre cele mai cunoscute nume ale blogosferei: verticalitatea, limba română şi libertatea de expresie. [...] DeMaio.info pleacă la drum cu o echipă mică, dar trebuie spus că este vorba de un proiect deschis, la care oricine este invitat să participe.
Succes! 
Vă mai aduceţi aminte de pisicuţa asta? în caz că nu, recitiţi-i povestea, că e una fericită. Iat-o cât de mare şi frumoasă s-a făcut. Din câte ştiu eu, o cheamă Scorţişoară. Draga de ea. Se vede că stăpâna ei o iubeşte cum merită.
De multă multă vreme am vrut să vă povestesc de el, dar tot timpul am găsit altceva. Urât din partea mea pentru că nu mulţi se pot mândri cu aşa un bunic cum este al meu. Adică cu un bunic de 94 de ani. Ieri a fost ziua lui şi m-am bucurat să fiu alături de el la vârsta asta.
Bunicul meu s-a născut în 1915 şi a trecut prin al doilea război mondial luptând pe front. A fost împuşcat şi totuşi n-a părăsit ţara la nevoie. A avut tot felul de boli şi operaţii pe care le-a depăşit şi acum sunt doar o amintire vagă a unei vieţi lungi de aproape un secol.
Bunicul meu e atât de lucid şi atât de prezent printre noi încât oricând îl întreb despre viaţa lui cea lungă işi aminteşte cu lux de amănunte şi ne povesteşte cu lacrimi în ochii peripeţile prin care a trecut. E sănătos şi se ţine încă foarte bine. Atâta doar că are probleme cu echilibrul, cu vederea şi cu auzul. Ca orice bătrânel.
Îmi pare rau că n-am petrecut mai mult timp cu el, dar el trăind în Moldova şi eu aici, întâlnirile noastre au fost sporadice şi de fiecare dată când venea tataie la Timişoara îmi aducea ceva. Acum, mutat aproape de Timişoara, pot să-l văd când vreau eu. M-a impresionat peste măsură când l-a vizitat pe tatăl meu la spital şi dacă nu eram doborâtă de oboseală mi-ar fi plăcut să fiu acolo să îi văd.
Bunicul meu are trei copii, dintre care cel mai mare are 64 de ani. Ce minune să îţi poţi vedea copiii la o vârstă aşa de înaintată şi nepoţii deja numai buni de măritat/însurat.
Nu prea îmi găsesc cuvintele să vă povestesc despre el, pentru că pe de o parte nu ştiu aşa de multe lucruri şi pe de alta despre unele lucruri sau unii oameni care mă impresionează mult de tot nu prea ştiu cum să vorbesc. Mă copleşeşte situaţia.
Am de decernat nişte premii şi pentru că am tot amânat din diverse motive de priorităţi, iacă acuma pot să o fac.
Încep cu cel de la Mary care făra nici un motiv şi nici o condiţie m-a premiat pe ochi frumoşi. Nu pot decât să îi întorc favoarea şi o premiez şi eu cu premiul ce urmează.
În primul rând, ca orice câştigător, trebuie să le mulţumesc lui Boghi şi lui DN pentru onoarea de a-mi fi acordat premiul Blog de Oro. Aşadar: Mulţumesc ! La rându-mi tre’ să fac aceleaşi nominalizări şi să dau mai departe acest titlu. Ordinea este cea din google reader, ca acolo am toate blogurile pe care le urmaresc: mai mult…
Azi e ziua lu’ Iubi. Daca nu m-a auzit la radio urandu-i ce scrie in titlu (desi m-a auzit si aseara si azi dimineata mataindu-ma la telefon), sa o citeasca toata lumea si sa ii ureze de bine.
Gand in gand cu bucurie, Tudor m-a lepsuit cu colinde. De cateva zile ascult numai muzica de sezon ba la lucru de pe CD, ba la radio pe MP3 player, ba prin mall sau in orice magazin. Si cu toate astea nici urma de spirit de Craciun. 
Si am concluzionat ieri ca e din cauza lipsei zapezii. Adica daca ar fi nins macar asa in scarba zilele astea, parca m-as mai fi lasat si eu patrunsa de atmosfera, dar asa… nici poveste. Asta insa nu e o piedica sa nu fac publice niste cantece asa dragalase cu zurgalai.
Ca tot romanul il ascult pe Hrusca, Narcisa Suciu si Paula Seling dar cum am luat de pe net un folder numai cu melodii de Craciun, ascult de toate. Si imi place la nebunie albumul pe care l-au scos Kelly Family de sarbatori, imi place si cel al lui Elvis Presley, cateva de la Michael Bolton, sa nu uit de Boney M… si pentru voi, preferatele mele:
Elvis Presley – Blue Christmas
Gene Autry – Rudolph, the red-nosed raindeer
Cliff Richard – Mistletoe and wine
Stefan Hrusca – Afara ninge linistit
Stefan Hrusca – Colindul Cerbului
Dolly Parton – Santa Claus is coming to town
Paula Seling – Domn, domn sa-naltam
Nat King Cole – The First Noel
Shakin’ Stevens – Merry Christmas Everyone
Queen – Thanks God is Christmas
The Kelly Family – Little Drumer Boy
The Kelly Family – White Christmas
The Kelly Family – One more happy Christmas
The Platters – Please come home for Christmas
Mai departe catre: Nuzzu, 2 Smart Cherries, Dianora si Druje.
Cele mai comentate