Puişorul cufurit
Prima data cand am intrat in contact, incerca sa faca rost de o pozitie in blogroll-ul meu. Aparut de nicaieri, printr-un prim comentariu imi cerea sa ii fac loc acolo unde recomand eu blogurile care imi sunt dragi. I-am raspuns cat de diplomatic am putut ca inca nu se punea problema de asa ceva, pentru ca mai intai ar trebui sa vad si eu despre ce vorbeste, cum vorbeste si daca ma impresioneaza sau nu. Dupa vreo 3 saptamani figura deja in blogroll. 
Acest post trebuia scris demult, insa am tot amanat momentul datorita inspiratiei care dadea buzna cand nu ma asteptam. Acum cateva zile insa, mi-a tras tocmai el semnalul de alarma printr-un post in care isi explica intitularea. Detaliul asta era unul dintre secretele pe care voiam sa le aflu in urma acestui post dedicat lui, dar intamplarea a facut sa primeasca o leapsa.
Trebuie sa spun ca am ajuns sa il cunosc mai bine pe Puisor in urma comentariilor pe care le-a lasat la mine. Am aflat ca e un dansator inrait, ca ii plac filmele si nu le rateaza pe cele de la Oscaruri aproape in nici un an, ca este un cititor si iubitor de literatura, ca ne cheama la fel (el masculin si eu feminin), si mai presus de astea, ca este un om normal cu multi prieteni, cu mult umor si cu mult bun simt. Asta in conditiile in care eu il credeam un revoltat impotriva societatii, a RATB-ului, a CFR-ului si a altor treburi care se intampla in capitala noastra si despre care scria posturi kilometrice.
Sunt multe lucruri de spus despe colegul de blogosfera, si nu le puteti afla decat citindu-i blogul. Eu tin sa ii multumesc pentru comentariile zilnice pe care le lasa la mine, pentru crampeiele din gandurile lui si sa il felicit pentru blogul frumos pe care il are. Motivele pentru care il citesc, i le-am insirat lui aici (puteti si voi), dar totusi va dezvalui si voua cateva: limbajul si vocabularul, in primul rand, apoi subiectele pe care si le alege si mai ales coerenta cu care isi deapana ideile. Merită!
