Archive for the Category "les collections de la tomate"
Cum ce ? Expoziţia de brelocuri. Da, da, voi aţi cerut-o, nu vă faceţi că nu mai ştiţi. Am dovada. 
Aşadar, până Duminică, pe 18 iulie, aştept pozele cu brelocurile voastre pe adresa de la contact. Expoziţia va fi online, luni, 19 iulie.
Ideea acestei expoziţii e mai veche şi am tot vrut să o propun, dar de data asta n-am mai amânat şi chiar abia am aşteptat să vad pozele cu micuţii vostri. Toţi, absolut toţi sunt adorabili, si nu spun asta doar ca să fiu amabilă, dar copii aşa frumoşi eu parcă nu văd pe stradă. Sunt superbi. Iată ce mi-au povestit părinţii lor despre ei. Şi chiar mai aştept poze cu fetiţe şi băieţi ca mi-s dragi de mor. În ordinea în care au venit pe mail (click pe poze sa le vedeti mai mari):
David Virgil Iordache, fiul lui Jordas - Îl cheamă David Virgil Iordache, are 2 ani şi nu-i mai tace gura… Încă nu vorbeşte, dar se străduieşte De curând a învăţat cum arunci diverse chestii la gunoi, şi de atunci, cum găseşte câte-un ambalaj prin casă repede îl ia, se duce fuga-fuga cu el la gunoi, deschide uşa, întinde mâna tacticos deasupra găleţii şi-i dă drumul..:) Şi dacă l-ai vedea.. cu degeţelele alea ale lui.. 
Îi plac telefoanele de zici că a fost conceput la telefon. Le strânge pe toate lângă el, apasă pe toate butoanele, vede că se aprinde ecranul, se schimbă chestii pe el şi activitatea asta îl fascinează, iar când ni le prinde cu tastatura neblocată e prăpăd, căci câteodată reuşeşte să sune ultimul număr apelat.. băgându-ne într-o uşoară încurcătură, mai ales dacă e ora nepotrivită.. Râsul lumii a fost când învăţase să tragă apa la WC… ştia că trebuie capacul lăsat , se cocoţa pe el, trăgea apa şi dă-i haz!! Da’ cât haz, de ne dureau pe noi fălcile de cât râdeam de el. După ce se încărca bazinul, bineînţeles iar o trăgea. Şi ghici ce? Iar haz!
Deja s-a lungit mailul, da’ tre’ să ţi-o povestesc şi p’ asta: era plecat cu maică-sa la ţară, iar eu rămăsesem în Bucureşti. Şi-ntr-o după-amiază, aud de-afară (stau la parter):
-Virgiil, Virgiiil
Când mă uit – nişte fetiţe la vreo 4-5 ani, pe role, îl strigau mă… să-l vadă şi să se joace puţtin cu el 
Le-am zis că-i plecat la ţară, şi că se întoarce luni. Au plecat, ţipând în gura mare, către restul găştii: “E plecat la ţăărăăăăă, vine luuuuuunii”..
Atunci mi-am dat seama cât de mult a crescut chiar sub ochii mei, şi că treaba asta cu “being dad” e serioasă..
Şi ăsta e ţâncul meu care abia aştept să crească mare şi să-l fac ce-o vrea el să se facă
Încă de mică, ziua de 1 iunie înseamnă pentru mine ziua mamei mele. A fost ziua copilului în şcoala primară când făceam nişte mici petreceri cu muzică şi cu sandwich-uri şi cu prăjituri, cu baloane şi cu tot felul de jocuri, dar în restul anilor, 1 Iunie era ziua lu’ mami. Şi azi e tot ziua ei, am felicitat-o, o să-i cumpăr flori şi o să o duc la restaurant diseară. O să se bucure pe moment, după care o să uite. Dar pe moment o să se simta specială şi apreciată.
Însă pentru voi, pentru mame şi pentru copii e o zi importantă. E ziua simbolică a copilului vostru. De asta m-am gândit că ar fi frumoasă o expoziţie cu puii voştri, cu mândriile voastre, cu lumina ochilor voştri. Mi-ar plăcea să îi cunosc, măcar din poze pe cei despre care citesc pe atâtea bloguri, copii aşa cum mi-aş dori şi eu. Şi în caz că nu vă aduceţi aminte sau că nu ştiaţi, cel mai mult pe lumea asta îmi doresc să fiu mamă.
Deci mamelor şi taţilor, aştept poze cu copiii voştri până duminică, pe 6 iunie. Expediaţi-le pe adresa de la contact, şi luni, pe 7 iunie îi veţi vedea într-o expoziţie minunată.
Mă gândeam că nu strică să facem o recapitulare a expozitiilor, că poate nu mulţi le-aţi văzut sau poate le-aţi uitat. 
Când mi s-a propus în comentarii să fac o expoziţie de eşarfe, sincer, n-am crezut că e o idee bună. Pf, ce m-am mai înşelat. Şi asta pentru că eu nu prea folosesc obiectul ăsta vestimentar, decât iarna, să nu-mi fie frig. Să nu mai zic că nici nu îi acord mare importanţă. Daaar, uite că am de unde să mă inspir şi să mă las convinsă pe viitor, când n-o să mai fiu în doliu. Vă las să admiraţi frumuseţile de mai jos şi nu uitaţi că încă mai puteţi trimite poze, cât încă e caldă expoziţia. În ordinea în care le-am primit. (Mi-am permis, din nou, să preiau explicaţiile din email, pentru că poveştile sunt aşa de frumoase, încât merită să fie cunoscute de toţi).
1. Spi-oana
Anuntasem expozitia de esarfe cu o zi inainte de moartea tatalui meu, am primit chiar si vreo doua mailuri cu poze, dar n-am mai zis nimic de ea. Zic acum. Astept pozele cu esarfele/fularele voastre pana duminica, pe 18, pe adresa de la contact. Luni, pe 19 o sa fie online. 
La expoziţia trecută mi-aţi cerut în comentarii să fac una despre eşarfe. Dorinţa voastră este îndeplinită, aşa că aştept pozele cu eşafele voastre până duminică, 28 martie. Folositi adresa de la contact, si puteti trimite si poze cu fulare.
Prea multa vorbarie strica, asa ca va las sa le admirati. Prima e a mea, apoi, in ordinea in care le-am primit:
N-am mai făcut demult o expoziţie, şi parcă îmi era dor. Fără prea multă vorbărie, o anunţ pe următoarea: expoziţie de brichete. Nu e numai pentru fumători, că ştiu că şi nefumătorii au câte una pierdută prin buzunare sau prin poşetă.
Aştept pozele voastre până pe 7 februarie pe adresa de mail de la contact, iar pe 8 le veţi vedea online.
Şi iată expoziţia de portofele, care e mai săracă decât celelalte, dar am încredere că după ce veţi vedea ce frumoasă e, o să mai îmi trimiteţi şi altele să o îmbogăţim. O să încep cu cele două portofele ale mele pe care le alternez – atunci când ăsta verzui e murdar până se usucă, îl înlocuiesc cu cel de piele, cumpărat de tatăl meu din Germania.
Cele mai comentate