• cei care semnalizeaza in curba (I mean chiar in curba, nu cu 50 m inaintea ei)
• cei care trec pe rosu
• cei care nu acorda prioritate
• cei care se baga in fata ta fara ca macar sa te roage sa ii lasi
• cei care nu acorda prioritate pietonilor
• cei care nu se dau la o parte cand vine ambulanta
• cei care claxoneaza ca prostii cand nu trebuie

Asa ca daca va numarati printre specimenele astea stiti ce sa faceti: contrariul. Cand nu ma grabesc ii las sa iasa sau sa treaca sau sa se puna in fata mea (la semafor) pe altii care stau cuminti si nu incearca sa isi faca singuri loc. Nesimtitii ma enerveaza.
Si ca altii sa ma lase sa trec la o intersectie unde in mod normal n-am prioritate adopt o faţă de caÅ£eluÅŸ abandonat sau un zambet sagalnic si barbatii sensibilizati ma lasa sa trec. Trucuri muieresti, deh… E bine sa fii femeie la volan. Ajungi mai repede la destinatie (uneori).
Si ca tot am deschis subiectul asta, am si eu mai multe dureri (de care ma voi plange in alte posturi) cum ar fi: gropile – din 10 gropi, in 5 dau cu maiestrie, parcarile – don’t even get me started, noxele – cand vad cojile de autobuze cu care ar trebui sa ne transportam in comun, imi vine sa ma iau cu mainile de par si sa plang dupa Mother Earth, ca mai are un pic si moare.

Un pic mai mult respect pentru cei din jur si pentru celulele neuronale.

and aveam de invatat in sesiune. t-ul din bed. ori lenesi ca altfel ratezi moAcum o saptamana va vorbeam despre obiceiul mamei mele de a ma trimite la cumparaturi. Azi va povestesc despre alta apucatura de a ei, si anume plantele de apartament. Din capul locului ar trebui sa stiti ca nu le suport. Locul lor nu e in apartament, ci in natura. Nu le suport din mai multe motive: cand maica-mea nu e acasa eu trebuie sa am grija de ele, sunt peste tot, atarna, curg, se intind, ocupa spatiu, se usuca, au nevoie de ingrijire, cand pleaca toata familia de acasa e o adevarata problema, ce se intampla cu ele.

Luandu-le pe rand, e weekend-ul in care trebuie sa am grija de ele. Sunt singura cu plantele, trebuie sa le ud in fiecare seara sa nu cumva sa se usuce (am mai comis-o o data ). Frumusetea de bilet e scrisa tacticos cu indicatii precise. (Am vrut sa pun alta poza, dar ma gandeam ca nu gasesc alta mai sugestiva ca asta).

Mama mea are multe plante, de toate marimile. Numai la balcon atarna vreo 4 ghivece imense cu flori pe care toamna le arunca pentru ca se usuca (cred, n-am de unde sa stiu ca nu ii urmaresc activitatile floriculturale). In casa au invadat balconul, si e balcon d’ala lung, la parter. La mine ca la sera…:XMacar daca ar sta cuminti la ele in ghivece, sa nu deranjeze pe nimeni, sa nu trebuiasca sa ma transform in Trinity cand trec pe langa ele.

Acuma serios, mi-ar placea sa am o floricica mica in ghiveci, la geam sau pe birou da’ sa ramana MICA si sa trebuiasca sa o ud cat mai rar. Adica un cactus (da’ n-am voie cu de-astia ca cica is plantele cu ghinion)

Ca si cum asta n-ar fi de ajuns, mai si vorbeste cu ele. Cica le prieste. Whatever, mie mi se pare o stupizenie pe care n-am s-o inteleg, n-am s-o practic si n-o bag in seama.

Cu toate astea ma si distreaza cateodata si ma bucur ca mama mea are o activitate care o face fericita. Numai daca ar inceta sa mai primeasca de la vecine tot felul de specii.

Update: ianuarie 2012 – Acum mi-ar aduce flori, nu spini

Va rog sa tratati acest post cu maxima seriozitate pentru ca ce urmeaza sa va povestesc ma indurereaza peste masura.

Ieri, in jurul orelor 16, cand am iesit de la serviciu, am constatat cu stupoare disparitia unui obiect foarte drag mie. Bicicleta mea roz a fost FURATA !!! Desi am fost prevenita ca lucrul acesta s-ar putea intampla, ma gandeam si replicam : cine sa vrea sa fure o bicicleta roz, uratica si out-of-trend. Eh, uite ca s-a gasit cineva. Ne-a despartit in modul cel mai brutal, fara sa apucam sa ne luam ramas bun una de la cealalta. Cine stie pe unde o fi saraca, cine se plimba cu ea si cum e tratata. Eu aveam grija de ea, i-am pus si bec nou, desi cam slabut (ii promisesem unul mai puternic). Acum, a trebuit sa scot cheita de la lacat din legatura de chei si sa ma gandesc cu tristete ca voi merge la lucru pe jos si nu voi mai face miscare asa cum imi place cel mai mult. I shall miss you forever, pinkiiiieeeee.

In alta ordine de idei : cum mama dracului se poate intampla sa ti se fure bicicleta din fata cladirii C.E.C.-ului, ditamai institutia de stat, cu portar cu tot si cu politie rutiera zilnic facandu-si rondul prin fata ei ? Bicicleta mea era legata de un gard, la 1 m de cladire, la vedere, si ziua in amiaza mare, mi-o fura, for crying out loud !!!

Nu credeam ca se poate intampla asa ceva, pe cuvant ! Daca era legata in spatele unui bloc, intr-o zona rau famata, noaptea, in boscheti sau mai stiu eu ce alte posibilitati din astea obscure, dar era ziua ! Intre orele 8 si 16. Am sunat la Politie si probabil voi face o plangere dupa-masa.

I miss my pinkie.