Entries Tagged as 'amuzant intr-un fel sau altul'

TV makes the superstar

Din cand in cand, mai am obiceiul sa ma uit la TV. Cand nu citesc, cand nu blogui, cand nu ma uit la seriale pe comp. Eh, si cand ma uit eu in pace la teveu, ma cam uit pe aceleasi programe. Si astea sunt, mai ales in ultimul timp: Discovery, Animal Planet si National Geographic. Problema mea existentiala e ca sunt tocmai pe canalul 12, 13, 14… :-s
Cam aiurea, ca ajung greu la ele. De ce e o problema? Pentru ca dimineata, pe racoare, cand ma trezesc, dupa ce suna alarma de la telefon, imi pornesc teveul, sa faca galagie si sa nu adorm din nou. Ca tare mult imi place sa mai lancezesc in pat vreo juma’ de ora dupa ce fac ochi!!! Na, si stirile de la Pro TV (care e pe canalul 1) au rolul de a ma inspaimanta si de a ma trezi brusc. Daca as pune MTV pe primul canal, m-ar adormi la loc, si Discovery are o voce prea blanda. Mi s-ar intampla la fel…
Cred ca solutia ideala e sa las Pro TV pe primul canal, si apoi sa insirui sfanta treime si apoi sa bag MTV-ul…
Tiparul dupa care am insiruit programele pe televizorul meu zicea ca tre’ sa fie alea romanesti, in frunte cu Pro ca a fost primul care mi-a placut. Apoi toate cele din familia lui. Urmeaza Antena 1, care in ultimii 2 ani a crescut cu inca 3 posturi, Prima, TVR 1 + TVR 2 si restul… nu conteaza care si cum, ca oricum nici eu nu mai stiu, dovada ca nu le urmaresc.
Si pentru ca stiu ca sunt multi privitori la cele 3 posturi de cultura generala, mai recomandati-mi si mie niste emisiune (serii) care sa ma tina mai mult cu ochii lipiti de ecran, decat de monitor.
Ah, don’t bother sa mentionati SPCA sau Animal Cops… sunt fana.

Cand la mate dai de greu

Aseara am trecut prin fata liceului la care am invatat 4 ani de zile. Mi-am amintit cum imi placea sa ii scriu pe spatele caietelor, in orele in care ma plictiseam, numele cu litere carliontate: Colegiul National Banatean “Constantin Diaconovici Loga” (mai pe scurt “Loga“). Mi-am amintit cum ploua cu uniforme de la etajul doi al cladirii vechi de cel putin un veac, pe la ora 8 fara ceva cand veneau intarziatii care isi uitau sau isi lasau intentionat uniformele acasa, de rusine sa nu le poarte pe strada. Uniformele erau obligatorii doar la vreo 4 licee din oras, si alea de renume, si tot orasul ne cunostea dupa culorile lor. Ne era rusine sa fim catalogati drept tocilari, ne enerva regula, ne distra incalcare ei. Fuste peste pantaloni, fuste modificate, scurtate, stramtate, sacouri cambrate, pantaloni evazati, veste ce luau forma taliei, toate parte de uniforma. Unii le mai decorau si cu desene productie proprie, cu pixul sau cariocile din dotarea penarului atoatecuprinzator. Ca veni vorba de penare: am fost in clasa de fete (deh, la limbi straine), nu lipsea din penarul niciuneia oglinda si poate cateodata, mai spre clasa a 12-a nici rujul.
Faza cu profilul e o chestie tare draguta si incurcata. Fac parte din generatia celor care au dat admitere la liceu. Cand m-am inscris, m-am inscris la Limbi straine, cand am ajuns in clasa a 9-a eram in a 9 T (de la Turism), si dupa ce 4 ani am carat in spate porecla de “excursionisti”, pe diploma de bac imi scria ca sunt absolventa de Limbi straine. Ciudat.

Mi-am mai adus aminte cum trebuia sa arate din afara, de pe strada, toaleta fetelor de la etajul 2. Daca eram un simplu pieton as fi anuntat pompierii crezand ca a luat foc. Iesea un fum de acolo ca puteai sa te juri pe Biblie ca arde. Nu ardea nimic altceva decat tigarile muuultor elevi, fete si baieti inghesuiti cate 6 intr-o toaleta de 1m/1,5m. Aveam si o profa de romana care facea razii singura sau cu directorul adjunct sa prinda clienti la amenda pentru fumat. O data am patit-o si eu, am ajuns la director cu amenda de 200 de mii pentru fumat in incinta scolii.
Am avut si media scazuta la purtare, pentru ca “Tatal nostru” inrosea orice absenta pentru care nu aveam motivare. N-am avut numai vreo 7-8, dar cand sunt in rosu, iti mai scade oleaca nota la purtare. Asa ca in clasa a 10-a pe ambele semestre media 9 cu felicitari. Si n-am fost o chiulangioaica, ba chiar pot sa ma mandresc ca in 2 din 4 ani am luat mentiune, ceea ce e mare lucru, cand te gandesti la profii pe care i-am avut, la notele pe care le dadeau si la cat de interesati eram de scoala.
Sa va mai spun ca am ramas corigenta la mate in clasa a 12-a pe ultimul semestru, corigenta pe care n-am simtit-o pentru ca imi iesea media cu nota de pe primul, asa ca…dupa ce am tarat-o 12 ani dupa mine, era momentul sa o las mai moale.
De asta am dat la Litere.

Cum sa imbunatatesti traficul

Nu o sa ma apuc (si eu!!!) sa va ametesc de cap cu sfaturi, tips & tricks despre cum sa va faceti blogul mai vizibil sau cum sa aduceti mai mult trafic la voi pe site. Au facut-o muulti altii inaintea mea, si mult mai competenti. Desi, daca ma gandesc mai bine, ca link builder ce ma aflu, as putea sa bag un pont, doua. Dar mai bine nu.
Traficul despre care vorbesc este cel de pe sosea. Ala unde incaruntesti, unde iti omori neuronii, unde pacatuiesti cu gandul si cu vorba, ala unde nimeni n-are rabdare. Oricat de calm ai fi… nu poti sa nu te enervezi cand esti la volan. Mergi 500 m si ai si injurat pe unu’ care ti-a taiat calea.
Mie una imi place sa conduc, nu ma enervez chiar asa mult, dar ma scot din sarite multi alti soferi. De exemplu:
  • cei care semnalizeaza in curba (I mean chiar in curba, nu cu 50 m inaintea ei)
  • cei care trec pe rosu
  • cei care nu acorda prioritate
  • cei care se baga in fata ta fara ca macar sa te roage sa ii lasi
  • cei care nu acorda prioritate pietonilor
  • cei care nu se dau la o parte cand vine ambulanta
  • cei care claxoneaza ca prostii cand nu trebuie
Asa ca daca va numarati printre specimenele astea stiti ce sa faceti: contrariul. Cand nu ma grabesc ii las sa iasa sau sa treaca sau sa se puna in fata mea (la semafor) pe altii care stau cuminti si nu incearca sa isi faca singuri loc. Nesimtitii ma enerveaza.
Si ca altii sa ma lase sa trec la o intersectie unde in mod normal n-am prioritate adopt o faţă de caţeluş abandonat sau un zambet sagalnic si barbatii sensibilizati ma lasa sa trec. :D Trucuri muieresti, deh… E bine sa fii femeie la volan. Ajungi mai repede la destinatie (uneori).
Si ca tot am deschis subiectul asta, am si eu mai multe dureri (de care ma voi plange in alte posturi) cum ar fi: gropile - din 10 gropi, in 5 dau cu maiestrie, parcarile - don’t even get me started, noxele - cand vad cojile de autobuze cu care ar trebui sa ne transportam in comun, imi vine sa ma iau cu mainile de par si sa plang dupa Mother Earth, ca mai are un pic si moare.

Un pic mai mult respect pentru cei din jur si pentru celulele neuronale.

Doggy Style

Ma macina un gand: de ce toti cainii mici si latosi au nume de genul: “Bubi”, “Bobo”, “Pufi”, “Pufulet”, “Piki” sau alte apelative din astea formate din repetitia unor silabe? A ramas lumea fara inspiratie si pentru ca fiintele alea mici sunt intr-adevar dragute de iti vine sa le mananci inseamna ca merita nume din astea? Din pacate si cainii mei au nume din astea idioate, terminate in “i”, nume care nu prea se intalnesc la caini (Benny si Ricky - e vina tatalui meu). Am o vecina care si-a botezat pechinezul Diana. Omg!! si p’alalaltu’ ( ca are 2) il cheama Rexi. :S Na, acuma fiecare cum poate, dar totusi cand botezi un om, caine, obiect, tre’ sa te gandesti daca i se potriveste, nu sa te iei dupa vedeta X ca asa si-a botezat ce avea de botezat sau sa iei cel mai la indemana apelativ si sa il lipesti pe blana necuvantatorului. Am in bloc o catelusa (pudelita, neagra) pe care o cheama Gia. Lasand la o parte, manechinul Gia, mi se pare un nume dragut. In blocul de langa mine sunt doi setteri ruginii, femele : Amanda si Peggy (come on), frumoase foc, cuminti si ascultatoare de iti vine sa le mananci asa mari cum sunt. O prietena de-a mea are o boxerita pe care o cheama Tina (cretina - asa o dezmierd eu), care pe cat e de mare si maro pe atat e de jucausa si de neastamparata. A primit saraca amenda ca nu se plimba cu botnita din dotare pe strada principala. O alta prietena, colocatara cu Tina are un yorkshire terrier frumooos si dulce pe care il cheama…Lucky :D. O alta vecina de-a mea de bloc are un catel, care nu stiu de rasa e dar il cheama (ghici cum) Max sau Maxi. In cazul asta nu ma amabalez ca nu ea l-a botezat, l-a primit acum ceva timp cand era gata denumit. Sunt multi caini la mine in zona si ii stiu pe toti, nu pot sa ii enumar aici pe toti, dar pot sa spun ca numele care mi-au placut cel mai mult sunt cele pe care le au pit-bullii, si asta pentru ca stapanii lor s-au gandit la nume cu personalitate, daca tot erau fiorosi: Hera, Pit, Sega, DJ, Roco s.a.m.d.
Asa ca am un sfat pentru viitorii posesori de pets: ganditi-va cine si cum si-ar putea bate joc de ei si alegeti un nume frumos.

Durerea unei "mame"

“Copilul meu” e bolnav. Foarte bolnav, nu stie nimeni ce are, fiecare ii pune alt dignostic, toti isi dau cu parerea si eu sunt singura care sufera. Nici macar pe el nu il doare ca pe mine. V-am mai povestit cum i se ia maul si cum se restarteaza el pana se face albastru la monitor.
Dar, sefu’meu cunoscator-de-boli-curabile-si-incurabile-de-hardware-si-software m-a sfatuit sa il duc la doftorii de la Eta 2u. L-am ascultat si am sunat repede la urgente, numai ca azi au program numai pana la 2pm asa ca o sa il duc luni cand ies de la lucru. A zis ca o sa il interneze si ca o sa stea peste noapte. Sper sa nu se molipseasca cu ceva boli de la imprimante si de la scannere instalate inconfortabil intr-o camera intunecata. Sau si mai rau sa fie virusat sa le dea si altora. Maine seara ii fac baita si il imbrac frumos (desi ii lipseste o tabla din exterior, ca deh, trebuia sa se aeriseasca baiatu’) si luni, la tratament. Sper ca dup-aia sa nu ma coste prea mult transplanturile de care are nevoie. Dar ce nu face mamicuta pentru el?

In jungla

and aveam de invatat in sesiune. t-ul din bed. ori lenesi ca altfel ratezi moAcum o saptamana va vorbeam despre obiceiul mamei mele de a ma trimite la cumparaturi. Azi va povestesc despre alta apucatura de a ei, si anume plantele de apartament. Din capul locului ar trebui sa stiti ca nu le suport. Locul lor nu e in apartament, ci in natura. Nu le suport din mai multe motive: cand maica-mea nu e acasa eu trebuie sa am grija de ele, sunt peste tot, atarna, curg, se intind, ocupa spatiu, se usuca, au nevoie de ingrijire, cand pleaca toata familia de acasa e o adevarata problema, ce se intampla cu ele.

Luandu-le pe rand, e weekend-ul in care trebuie sa am grija de ele. Sunt singura cu plantele, trebuie sa le ud in fiecare seara sa nu cumva sa se usuce (am mai comis-o o data :D ). Frumusetea de bilet e scrisa tacticos cu indicatii precise. (Am vrut sa pun alta poza, dar ma gandeam ca nu gasesc alta mai sugestiva ca asta).

Mama mea are multe plante, de toate marimile. Numai la balcon atarna vreo 4 ghivece imense cu flori pe care toamna le arunca pentru ca se usuca (cred, n-am de unde sa stiu ca nu ii urmaresc activitatile floriculturale). In casa au invadat balconul, si e balcon d’ala lung, la parter. La mine ca la sera…:X Macar daca ar sta cuminti la ele in ghivece, sa nu deranjeze pe nimeni, sa nu trebuiasca sa ma transform in Trinity cand trec pe langa ele.

Acuma serios, mi-ar placea sa am o floricica mica in ghiveci, la geam sau pe birou da’ sa ramana MICA si sa trebuiasca sa o ud cat mai rar. Adica un cactus (da’ n-am voie cu de-astia ca cica is plantele cu ghinion)

Ca si cum asta n-ar fi de ajuns, mai si vorbeste cu ele. Cica le prieste. Whatever, mie mi se pare o stupizenie pe care n-am s-o inteleg, n-am s-o practic si n-o bag in seama.

Cu toate astea ma si distreaza cateodata si ma bucur ca mama mea are o activitate care o face fericita. Numai daca ar inceta sa mai primeasca de la vecine tot felul de specii. :(

Palma mea

Ideea asta e super simpatica. Sa iti scrii pe palma un mesaj si sa il arati lumii. Sau poate ideea e ca daca pleznesti pe cineva asa de tare, sa i se intipareasca in minte si motivul pentru care si-a luat-o. Eu am ales mesajul asta pentru ca neuronii mei sunt pe duca, saracii. Gandesc prea mult.
Aveti grija de ai vostri. ;)

Ursu doarme si viseaza

In ultimul timp dorm. Cam mult. Incep sa ma deprind cu obiceiul asta desi consider ca a dormi dupa-masa e pierdere de timp. Ma ghidez dupa principiul ca viata e prea scurta pentru a o dormi. Nici macar nu stiu sa dorm dupa-masa, de fiecare data cand mi se intampla si ma trezesc am impresia ori ca e a doua zi, ori ca e noaptea.
Asta nu ma impiedica sa fiu mai tot timpul obosita, sa casc, sa motai si sa am o stare generala de lene. Nu o data s-a intamplat sa adorm la chefuri, si nu pentru ca erau plictisitoare ci pentru ca eram sfarsita dupa o zi in care fie n-am facut nimic, fie am facut prea multe. Cum pun mana pe o carte, citesc 2 pagini si ma ia somnul, daca ma uit la un film trebuie sa il vad in reprize, ca dupa o jumatate de ora adorm.
Nu sunt o pasare de noapte, nu imi pierd vremea prin cluburi (desi I used to), nu ma culc mai tarziu de 1, si cam dupa miezul noptii se cam impart pijamalele si pentru mine. Dimineata…oh, dimineata e si buna si rea. Imi plac diminetile, sunt o matinala. Fie ca ploua, fie ca e soare, fie ca ninge sau e umbra, le ador.Nu imi place insa sa fiu trezita brusc, sa sune telefonul sau sa nu mai pot sta in pat cel putin un sfert de ora. Mi se face rau, la propriu. Si nici nu sunt genul care sa se trezeasca mai tarziu de 10, rar mi se intampla sa dormitez pana la 11. Si dormitul mult dimineata (impropriu spus, pana dimineata) mi se pare ca e o chestie specific masculina. Adica fetele care rup patul pana pe la 12-1 pm mi se par niste puturoase si lenese…Parca barbatii sunt mai potriviti pentru dormitul prelungit. Imi plac oamenii matinali.
Revenind la somn…noaptea visez. Mult, cam cate 2-3 vise. Nu mi le amintesc tot timpul pe toate, dar pentru ca sunt asa de multe, parca as trai o viata dubla. Visele mele sunt ciudate, oamenii isi schimba fetele, am impresia ca cineva e altcineva, chestii ciudate, dar nu intru in detalii. Mi-e somn.

Hai, du-te tu


Unul dintre multele lucruri care ma enerveaza este sa ma duc la cumparaturi pentru chestii trebuincioase in casa. Mai ales cand ma trimite maica-mea. Are un stil cum stiu ca multe mame il au : „Hai nu tragi tu o fuga pana peste drum sa iei zahar/lapte/ulei/smantana/etc ?” sau „Hai fa o pauza si du-te pana la piata sa iei niste cartofi/marar/zarzavat/etc” sau „Vaaaai, stii ce am uitat sa iau ? Hai, te roaga mama, du-te pana la magazin si ia tu” sau „Nu mai pot de obosita (venise de la cumparaturi), nu te duci tu sa cumperi paine, ca am uitat”, sau „Nu mai avem apa minerala, du-te pana la tanti la butic”, sau „Hai du-te cu cainii afara ca m-am asezat asa de bine”. Oh, come on !!! Simt ca mi se ridica tensiunea cand aud frazele astea. Le stiu asa de bine incat as putea sa le zic odata cu ea. Nu m-ar deranja sa ma duc daca in timpul in care ea ma trimite undeva eu as sta. Dar isi gaseste momentele cele mai nepotrivite sa o faca. Cand eram in sesiune, fraza ei preferata era : „Hai fa o pauza si du-te… (unde vezi cu ochii, imi venea sa completez)”, sau cand fac curatenie, trebuie sa las tot si sa ma duc dupa leustean sau filtre de cafea. :X Me enerveaza si mai mult ca nu isi face, dom’le o lista cu ce ii lipseste si cand iasa din casa sa isi cumpere tot ce are nevoie. Situatiile si mai enervante sunt alea cand ma intorc dupa ce am cumparat ceva si imi spune cu un glas mieros, ca sa nu pot sa comentez nimic „Hiiiiiiiiii, stii ce am uitat sa iti zic ? sa cumperi si…” frate, imi vine sa urlu. Cred ca are o placere sadica in a ma exploata in halul asta. Si-a pierdut alte arme impotriva mea si abuzeaza de asta… Abia astept sa ma mut la casa mea.

Pinkiiiiiieeee :(

Va rog sa tratati acest post cu maxima seriozitate pentru ca ce urmeaza sa va povestesc ma indurereaza peste masura.

Ieri, in jurul orelor 16, cand am iesit de la serviciu, am constatat cu stupoare disparitia unui obiect foarte drag mie. Bicicleta mea roz a fost FURATA !!! Desi am fost prevenita ca lucrul acesta s-ar putea intampla, ma gandeam si replicam : cine sa vrea sa fure o bicicleta roz, uratica si out-of-trend. Eh, uite ca s-a gasit cineva. Ne-a despartit in modul cel mai brutal, fara sa apucam sa ne luam ramas bun una de la cealalta. Cine stie pe unde o fi saraca, cine se plimba cu ea si cum e tratata. Eu aveam grija de ea, i-am pus si bec nou, desi cam slabut (ii promisesem unul mai puternic). Acum, a trebuit sa scot cheita de la lacat din legatura de chei si sa ma gandesc cu tristete ca voi merge la lucru pe jos si nu voi mai face miscare asa cum imi place cel mai mult. I shall miss you forever, pinkiiiieeeee.

In alta ordine de idei : cum mama dracului se poate intampla sa ti se fure bicicleta din fata cladirii C.E.C.-ului, ditamai institutia de stat, cu portar cu tot si cu politie rutiera zilnic facandu-si rondul prin fata ei ? Bicicleta mea era legata de un gard, la 1 m de cladire, la vedere, si ziua in amiaza mare, mi-o fura, for crying out loud !!!

Nu credeam ca se poate intampla asa ceva, pe cuvant ! Daca era legata in spatele unui bloc, intr-o zona rau famata, noaptea, in boscheti sau mai stiu eu ce alte posibilitati din astea obscure, dar era ziua ! Intre orele 8 si 16. Am sunat la Politie si probabil voi face o plangere dupa-masa.

I miss my pinkie.