Am văzut-o pe alb, am ținut să o văd și pe verde. Ar fi trebuit să mergem de sâmbătă pe duminică, dar am renunțat din dragoste pentru câine. Așa că duminică am tras o fugă până la Budapesta. Bine, aveam treabă acolo, trebuia să o recuperăm pe mătușa mea care se întorcea cu avionul de la Berlin. Și cum eu nu ratez nici o ocazie de ieșit din țară, m-am oferit voluntară. Am avut câteva ore bune de umblat prin cele mai populare locuri, chiar dacă le mai văzuserăm. Dar cum locul meu preferat din Budapesta e Bastionul Pescarilor, tare mi-am dorit să-l văd și străjuit de pomii înfrunziți, nu doar îmbrăcat în zăpadă. Iată-l:

mai mult…

Una dintre ele, că-s mai multe cu siguranță Culmea ironiei e că la cât de multe campanii la produse cosmetice am avut și la cât de plină îmi e baia de produse Avon, eu am rămas fără cremă hidratantă. Cam de o săptămână așa, pentru că s-au adunat atâtea de făcut că n-am vreme nici să trag o fugă până la cumpărături. Îmi vine să plâng că deja au trecut 2 săptămâni de când ne-am întors de la Berlin și eu n-am scris decât despre urși și despre Dresda. Duminică am fost la Budapesta și am poze frumoase să vă arăt. Azi e evenimentul de turism și eu mi-am terminat prezentarea azi noapte la ora 1.  Maine e ultima zi în care se pot depune fără penalizări declarațiile de venit. CÂND să le fac pe toate?? Să mă multiplic nu pot și nici să lungesc ziua la 48 de ore nu pot. Așa că „îmi răcesc gura” pe blog. mai mult…

De fapt simbolul Berlinului e ursul, in orice forma ar fi el reprezentat. Doar că Buddy Bears sunt o colecție simpatică de urși lăsați prin diverse locuri din oraș. Toți au aceeași formă, doar culorile lor diferă. Culorile și ocaziile cu care au apărut. Avem un Buddy Bear pentru olimpiada de la Atena, unul înverzit și îmbrăcat ca Statuia Libertății,  altul pentru nu știu ce din 2007 și unul pentru campionatul mondial din 2006. mai mult…

Cred că aproape toți bloggerii pe care îi cunosc au fost speakeri la un moment dat, la un eveniment unde cunoștințele lor se pretau pe subiect. Deși scriu cu drag și spor pe blogul ăsta de 6 ani de zile, până acum nu mi-am permis (și nici n-a fost cazul) să mă înscriu ca vorbitor public, pentru că nu stăpâneam nimic atât de bine încât să am încredere că nu mă fac de rușine sau că pot aduce ceva nou auditoriului.

Dar iată că s-a ivit un eveniment cu care mă potrivesc și un subiect despre care pot vorbi ore în șir cu plăcere și nici nu trebuie să fiu nu știu ce expert.

Când vă povesteam despre prima ediție a Poveștilor de pe Mapamond, mă mâncau degetele să vă scriu că s-ar putea să fiu speaker la cea de-a doua, da’ m-am abținut până acum că voiam să am toate datele exacte și să anunț pe blog la momentul potrivit. Acum e acel moment.

La cea de a doua ediție a Poveștilor, voi vorbi despre excursia făcută în Belgia în 2011. Despre cele 4 orașe pe care le-am văzut în cele 5 zile cât am stat acolo. E drept că din 2011 au trecut deja 2 ani și unele momente sunt cețoase bine, da’ noroc că am blog și că am scris despre asta – memoria mi se împrospătează instantaneu.

La cea de-a două ediție Alina va vorbi despre Statele Unite, iar Călin despre Jamaica (+ eu despre Belgia). Nu pot să spun decât că sunt foarte foarte curioasă de amintirile lor. Chiar dacă știu câte ceva din experiența Alinei, despre a lui Călin nu am nici cea mai vagă idee. Sunt nerăbdătoare să îi ascult și să povestesc despre vacanța mea în Belgia, de nu vă pot spune.

Dacă sunteți din Timișoara și vreți să veniți la eveniment, trebuie să vă înscrieți, pentru că locurile sunt limitate. A doua ediție a Poveștilor de pe Mapamond va avea loc marți, 14 mai, la Cafeneaua Colisee (str. Delfinului, nr. 10, Complexul Stundețesc), de la ora 19. M-aș bucura să văd în public cât mai multe fețe cunoscute.

Prima oara cand am auzit de Lupus a fost in mult iubitul serial House MD. Si ce-am auzit si-am invatat e ca “It’s nerver Lupus“. Dar ce este, cum se manifesta si cine se poate imbolnavi de el n-am aflat. Sau n-am retinut, pentru ca “niciodata nu e Lupus”, nu? Doar ca e. Pentru 9000 de persoane din Romania si aproximativ 500 000 din Europa, it is Lupus.

Cum se manifesta boala? Pai daca intrati pe infolupus.ro, veti vedea foarte grafic explicat cum. Site-ul va incepe sa tremure, pentru ca unul dintre simptome sunt convulsiile, apoi se va inrosi pentru ca alt simptom e febra, dupa care un pop-up se va plimba incet pe monitor, atentionand ca a obosit – 81% din persoanele care sufera de Lupus vor experimenta oboseala cronica. Cand meniul, imaginile si continutul vor cadea, inseamna ca un alt simptom e caderea parului. Cand monitorul se va umple de bule rosii, veti afla ca una din 5 persoane bolnave sufera de coagularea anormala a sangelui, iar bulinele rosii ce se vor plimba de colo colo, ne informeaza ca peste 70% au dureri musculare si articulare. Pe langa toate astea, peste 50% dintre persoanele afectate sufera de pierderea memoriei, confuzie, iar monitorul negru e simbolul depresiei. Toate acestea (si multe altele) sunt simptome pe care un suferind de Lupus le experimenteaza in fiecare zi.

Cauzele Lupusului sunt stresul (ah! stresul asta…), expunerea la lumina ultravioleta – chiar si a soarelui (!!!), fumatul, anumite medicamente, anumite infectii virale si expunerea la substante chimice.

10 Mai e ziua mondiala a Lupusului. Scopul acestui articol si al site-ului infolupus.ro e de a atrage atentia si de a informa publicul cu privire la aceasta boala. Ma alatur lor in aceasta initiativa. Intrati pe site, cititi, tineti minte si dati de stire mai departe.

De fiecare dată când o să am ocazia o să laud un serviciu bine făcut. Că-i bine să mai și vorbim de bine, nu numai de rău. Am mai dat încă un exemplu de PR ca la carte, acum s-a întâmplat din nou.

Irina mi-a trimis ieri portofelul Anuschka și-am fost foarte plăcut surprinsă de cât de frumos, de bine lucrat și de cât de încăpător e. Mi-au plăcut culorile, pielea și măiestria cu care a fost conceput. Mi-a plăcut cum a fost ambalat și faptul că a venit exact când mi s-a spus că vine.

Dar, de parcă asta nu ar fi fost de ajuns, mi-au plăcut niște bucățele de hârtie pe care le-am găsit în buzunarele portofelului. mai mult…

E prima oară când aleg să scriu despre o informație primită pe mail sub formă de comunicat de presă, dar îmi place atât de mult ideea încât vreau să o împart cu toată lumea, care poate altfel nu are de unde să afle.

Am văzut mai demult la știri că unele orașe din România au adoptat un obicei vestic și e printre puținele dăți când asta e un lucru bun și util. Suspended Coffee e un concept, o campanie socială care a apărut în Italia, când Aurelio de Laurentiis  a plătit câte 10 cafele după fiecare victorie a echipei de fotbal din Napoli, al cărei președinte era. Se spune că tradiția de a oferi anonim o cafea unui necunoscut e veche de peste 100 de ani. A fost abandonată în timpul războiului și reluată odată cu gestul lui de Laurentiis. În momentul de față, Suspended coffee (sau „cafea în așteptare”) este prezentă în cafenelele din toată lumea.

Dar ce este Suspended Coffee? E un act de caritate, o dovadă de bunătate și o metodă de a crește veniturile unei cafenele. Dar eu prefer primele două definiții. În Timișoara, la cafenelele D’Arc (cea de pe malul Begăi și cea din Piața Unirii), Zai Apres Cafe, Papillon și Cafe Corso (Iulius Mall) când veți cumpăra o cafea aveți posibilitatea de a mai cumpăra încă una pentru o persoană nevoiașă. Campania a fost adusă înTimișoara de  24FUN Timișoara și Arad și nu pot decât să-i felicit.

Nu prea ies eu în oraș atât de des pe cât mi-aș dori, da’ măcar o dată vara asta tot mă deplasez până la una dintre cafenelele astea pentru o Suspended Coffee.

Mai, frate, cat mananca maramuresenii astia… asa ceva! De fiecare data cand merg la Baia Mare ma intorc cu cel putin 2kg in plus si am aflat ca ospitalitatea si mesele imbelsugate sunt trasaturi generale ale maramuresenilor.

Am mancat in 3 zile cat n-am mancat de la inceputul anului incoace. Urmeaza o cura de slabire drastica pentru ca mai un pic si ma apuc de cautat rochii de mireasa si chiar nu vreau sa-mi iau una cu 2 marimi mai mare… mai mult…

Și nu mă refer la Black Friday, care-i o bucurie, ci chiar la Vinerea Patimilor care anul ăsta a fost plină ochi de tot felul de ghinioane. Nu numai pentru mine, ci și pentru oamenii din jurul meu. Așezați-vă comod, că am multe de povestit:
mai mult…

2013 va fi al patrulea an deja în care voi face Paștele la Baia Mare. Despre a doua întâlnire cu orașul am scris aici, iar despre a treia am scris mai mult, că fiind proaspătă posesoare de mașină, ne-am plimbat. Anul ăsta vacanța va fi exact cât ne permite Statul pentru că nu vrem să ciuntim zilele pe care le avem deja programate pentru alte concedii și excursii. mai mult…