Cea mai faina parte de la Formula E

Hai sa scriu repede si fara diacritice, ca daca insist cu ritualul de a deschide o pagina Word, de a-mi dubla literele si de a aseza in pagina, se duce naibii si cheful de a scrie si timpul liber pe care il am.

Deci iar n-am mai dat pe aici de o vesnicie, timp in care am avut cateva idei de postari, insa n-am avut vreme. M-am tot gandit in timpul asta sa scriu macar un articol in care sa anunt lumea ca gata, inchid sandramaua si ce-a fost scris ramane, da’ eu am cam obosit sa-mi fac procese de constiinta ca n-am vreme sau chef sa scriu. Bine ca n-am facut-o ca uite, acum am sa va povestesc ceva.

Inca de cand ne-am mutat la Berlin, pe vremea cand periam toate site-urile de evenimente si locuri de vizitat si de descoperit, am aflat de Formula E. Daca va duce cu gandul la Formula 1, nu sunteti deloc departe pentru ca aia e, doar ca e cu masini electrice de unde si E-ul din denumire. In ideea ca “acum traim intr-un loc unde se intampla de toate si nu trebuie sa ne deplasam din oras sau din tara ca sa experimentam lucrurile de care nu am avut parte in Romania” am tot vrut sa mergem si in 2016 si in 2017. Din varii motive ni s-a arat doar anul asta. In 2016, circuitul a fost prin oras, ceea ce a insemnat ca o buna bucata din el a fost paralizata si circulatia oprita. In 2017 l-au mutat pe Tempelhof, aeroportul dezafectat, asa ca n-a incurcat pe nimeni. Anul asta a fost tot acolo si cred ca ala o sa-i si ramana locul de desfasurare. N-am fost niciodata la Formula 1, deci eram un pic curioasa, da’ acuma ca am vazut care-i treaba si nici macar n-am vreun preferat, ma cam lasa rece. Totusi nu-mi pare rau ca am fost si cred ca o sa ma duc si la anul. Dar sa va spun ce mi-a placut cel mai mult si sa va arat si poze.

Am prins doar pregatirile de la ora 11:30, finala avand loc la ora 18:30, cand noi clar nu mai eram pe acolo, asa ca ne-a fost de ajuns. Despre masinile de Formula E nu stiu nimic tehnic sa va spun decat ca sunt silentioase si se aud mai mult suierand cand trec doua-trei secunde prin fata ta, in rest, liniste. Sotzu’ m-a informat ca la pit stop, masinilor nu li se schimba cauciucurile ci pilotul primeste o alta masina. Am mai aflat de pe un ecran informativ ca ating 280km/h poate si mai mult. Deci nu ma intrebati detalii tehnice ca asta e tot ce pot relata de la fata locului.

Pentru ca nu ne-am luat bilete la tribuna sa stam pe scaune si sa vedem ca domnii, am vazut, ca toti muritorii de rand, de la gard. Adica am platit 5 euro biletul de intrare.

Cand ne-am plictisit, ne-am dus pe la standuri sa vedem cu ce se mai lauda Audi, Mercedes, Jaguar. Insa pana am ajuns acolo am ajuns la cel mai simpatic loc pentru copii, super tematic si riguros gandit. Asta e lucrul care mi-a placut cel mai mult de la Formula E. Atentia pentru cei mici si efortul depus cu cheltuiala minima.

Copiii mici aveau si ei propriul lor circuit, desenat cu creta si delimitat de jaloane

cu spalatorie si uscatorie construite din tot felul de bureti, tevi, baloane, covorase pentru yoga,

cu pompe de benzina facute din cutii de lemn si cu furtunuri de gradina,

cu atelier mecanic,

cu locuri de parcare

chiar si cu trecere la nivel cu calea ferata.

Inutil de povestit cat i-a placut Adei acolo si cat ne-am minunat si noi de cat de simplu si usor e sa faci ceva frumos pentru copii.

Jaguar s-a laudat cu asta:

BMW a avut un joc interactiv si am castigat niste cani de cafea, iar astia doi s-au urcat in toate masinile in care s-a putut:

Audi n-a avut nici o masina deschisa, insa a avut masini expuse, eu am pozat doar doua.

Iar Mercedes a avut o mini-oaza de relaxare si masini in vitrina:

Si cam asta a fost. N-am stat decat vreo 2-3 ore pentru ca dup-amiaza aveam o aniversare la care trebuia sa mergem, si ne-am bazat pe somnul Adei in masina, care nu s-a intamplat. Bine, insa, ca a adormit devreme seara :)

Pe data viitoare, care cine stie cand va fi.

sursa foto