Înainte de mutare

Numai mâine nu-i poimânie și ne luăm tălpășița către capitala Germaniei.
Sunt înglodată în cutii, geamantane și plase și habar n-am dacă le vom putea lua pe toate cu noi.
Am rezolvat cam toate treburile adminstrative, am reziliat contracte, am redus din cheltuielile întreținerii apartamentului, am pregătit pachetele pe care să ni le aducă alții când vin în vizită, suntem aproape gata de plecare.
Perioadele de bucurie și entuziasm au alternat de câteva ori cu cele de tristețe și nostalgie, acum nu mai știu ce simt. Abia aștept să văd cutiile și gențile în mașină, abia aștept să ne văd trecuți de vamă și ajunși în Berlin, dar mai ales, abia aștept să ne văd instalați în viitoarea noastră casă. Ceea ce sună ciudat și încă nu conștientizez ce înseamnă pentru că eu nu m-am mutat în viața mea de unde locuiesc acum și nici n-am fost plecată mai mult de o lună de acasă. O să fie interesant când o să mă lovească realitatea și când nu mă voi întoarce acasă după o săptămână-două. Când n-o să mai ies cu Ricky și cu Ada la plimbare prin cartierul pe care îl cunosc ca pe mine însămi. O să mă treacă niște stări, sper să le pot face față și să mă consolez cu ce are Berlinul de oferit.
M-am întâlnit aproape cu toți prietenii dragi și pe toți i-am chemat în vizită.

Am programat vreo 2-3 articole, deci până pe săptămâna viitoare nu cred că mă prezint la raport. Dar, cine știe? :)