Au mai rămas două controale

Mai sunt doar două controale până când Ada o să mă vadă și ea, nu numai eu pe ea. Bine, n-o să mă vadă propriu-zis decât peste câteva săptămâni de viață, dar măcar o să fim palpabile una pentru cealaltă pe dinafară.

La ultimele vizite la ginecolog nu s-a prea întâmplat nimic spectaculos, în sensul că de arătat tot nu s-a arătat și tot cu fața în placentă stă. (Mă gândesc să-i spun doctoriței să ne-o dea acasă dacă e așa de atașată de ea :)) – iecs, glumă scârboasă, dar nu m-am putut abține). Totuși mă bucur că în fiecare lună, totul e OK, crește frumos, măsurătorile sunt în grafic, Dopplerele la fel, deci sunt fericită, chiar dacă mă tratează cu dosul. Avem vreme să stăm față în față o viață întreagă.

La ultimul control, de 34 de săptămâni, avea 2.300 gr, cordonul ombilical nu era în jurul gâtului, mânuța dreaptă și-o ținea în dreptul tâmplei și e la fel de cuminte ca până acuma. Doctorița mă tot întreabă de contracții, dar eu chiar nu-mi dau seama dacă le am sau nu. Nu mă doare burta așa cum mi s-a descris, prin urmare îndrăznesc să sper că încă nu s-au declanșat. În schimb, Ada se mișcă destul de mult și îi simt picioarele prin zona splinei și fundul în diafragmă. Să nu mai zic de cap pe care și-l împinge în bazinul meu de zici că e oricând gata să iasă.

În rest… mi-e greu cu burta asta mare, nu pot face nimic de ea, fiecare aplecare se soldează cu 5 minute de gâfâială, mâinile și picioarele îmi sunt umflate și asta n-ar fi așa rău, doar că mă și dor. Operațiunile ridicatul din pat sau de pe scaun sunt destul de anevoioase și necesită concentrare și timp mai îndelungat. Mă doare ligamentul rotund de la greutatea sarcinii, dar până acum mă bucur să raportez că n-am făcut vergeturi – trăiască uleiul de migdale cu care mă dau din belșug în fiecare seară după duș. Sunt umflată ca un balon, dar aparent numai mie mi se pare pentru că cine mă vede are impresia că arăt bine. Eu zic că-s doar politicoși și le e frică de hormonii mei care s-ar putea dezlănțui.

Am citit recent un articol despre ce le lipsește femeilor pe perioada sarcinii și unul dintre lucruri era forma corpului lor înainte de sarcină. Eu nu m-am gândit la asta până săptămâna trecută. Adică nu-mi păsa cum arăt, cât m-am îngrășat și cât mi se deformează corpul în astea 9 luni. Doar că acuma îmi e dor de libertatea plămânilor și a celorlalte organe, care stau înghesuite în spatele și în jurul uterului mărit. O poză pentru edificare.

Și o poză cu mine, că și-așa n-am pus niciuna pe blog, nici pe Facebook nu prea și e păcat să nu rămână la arhivă :P

11061761_10153524764113338_8640514233926870034_n