O sancțiune cu care sunt de acord

Bine, ar fi mult mai multe, dar asta mi-a atras atenția azi. Am pescuit de pe Facebook știrea care spune că Ministerul Sănătății vrea să introducă sancțiuni pentru cei care nu merg la un control medical măcar o data la 3 ani.

3 ani??? Cine nu merge la doctor timp de 3 ani? Da, știu, sunt mulți, dar nu prea pot concepe chestia asta. Adică te doare și aștepți să treacă de la sine? Crăpi în patul tău și nu vrei să chemi ambulanța sau dacă o chemi, e deja prea târziu și ajungi la cuțit, sau poate și mai rău? Într-un fel, poate așa-ți trebuie și nu te compătimesc. Dacă tu n-ai grijă de tine, de ce ar avea Ministerul Sănătății? Acuma stați… nu zic că Ministerul Sănătății ar avea foarte multă grijă de pacienții din România. Nu. Știm cu toții cum stau treburile în sistemul sanitar și nu începem discuția asta că ne ia cu dureri de cap și cu nervi puși pe moațe. Probabil mulți dintre cei care nu se duc niciodată la medic în 3 ani acționează așa tocmai pentru că n-au încredere. Totuși… Sancțiunea asta mi se pare binevenită. Nu vrei să mergi de bunăvoie, te forțăm cu amenzi.

N-o să înțeleg niciodată de ce oamenii se tem de doctori. Am mai povestit pe blog despre tanti care era cu mine în salon când mi-am scos colecistul și care a început să plângă de frică la intrarea în salon a chirurgului care i-a salvat viața. De frică, nu de emoție, nu de bucurie. Îi era pur și simplu frică de el. Îmi venea s-o pleznesc. A fost adusă în comă la urgențe și era cu un picior în groapă, pentru că a crezut că pietrele la fiere îi vor dispărea că prin minune, dacă nu “se caută”. Cu alte cuvinte, preferi să mori, decât să te tratezi.

Oi fi eu ipohondră, iar în capul meu sufăr de și mai multe boli decât în realitate și imediat mă prezint la medicul de familie sau la vreun specialist la cea mai mică durere pe care n-o pot identifica, dar eu țin la viața mea. Prefer să previn decât să tratez. Sau să tratez din faze incipiente, decât să trag o boală după mine câțiva ani…Sau s-o las să mă omoare.

Știu că poate vorbesc degeaba și că nu motivez pe nimeni să se încalțe și să plece la doctor, știu că trebuie să vina din interiorul vostru, știu că nu interesează pe nimeni altcineva în afară de voi ce se întâmplă în corpul personal, dar va înșelați. Sunt oameni care depind de voi, familie de care trebuie să aveți grijă sau pentru care pur și simplu trebuie să fiți acolo, mai ales dacă aveți copii. Oameni care ar suferi odată cu voi sau poate mai mult dacă v-ați îmbolnăvi sau dacă v-ați prăpădi. Vă spun asta din experiența pierderii a doi părinți și tot stau să mă gândesc că dacă măcar unul dintre ei s-ar fi menajat puțin mai mult, acum ar fi cu mine. Nimic, absolut nimic pe lumea asta nu e mai important decât sănătatea. Nici jobul, nici pasiunile personale, nici alte persoane. NIMIC.