Mincinoșii

we-were-liarse-lockhartAutor: E. Lockhart
Titlu original: We Were Liars
Naționalitate: american
Gen: Young Adult
Anul apariției: 2014
Nr. pagini: 227 (Delacorte Press)
Traducere în română: Ana-Maria Man (Ed. Trei) – Eu am citit-o în original
Ecranizare: –
Alte cărți de același autor: –
Nota mea: 3/5

 
Mincinoșii a fost alegerea mea pentru clubul de cărți și-am ales-o după ce-am văzut-o pe lista caștigătorilor Goodreads de anul trecut. Ori mi-o fi scăpat, ori intenționat am ales-o deși am văzut-o în categoria Young Adult, nu mai știu, cert e că asta a fost propunerea mea. Insistam că tre’ să fie faină că toate cărțile care au fost votate în poll-ul Goodreads au fost bune, printre ele și Intriga matrimonială și Și munții au ecou, două cărți care mi-au plăcut enorm. Așa că am zis să merg pe mâna votanților și să mai pun pe raftul cărților citite încă o carte de suflet. Dar, cum ziceam, n-a fost căștigătoarea supremă, ci cea din categoria Young Adult, iar eu, probabil având o experiență plăcută cu Sub aceeași stea, m-am gândit că o să-mi placă la fel de mult.

Numai că nu. Dacă nu erau ultimele câteva pagini, ultimele 15 procente din carte, 2 steluțe scria pe ea, iar 2 steluțe dau doar cărților proaste sau neinteresante, dar nu suficient de proaste sau de neinteresantee încât să le abandonez (că ălora le dau doar una). Așa că acea ultimă parte m-a făcut să mai las de la mine și să-i dau încă una. Mi s-a părut că a fost cel mai bine scrisă, cea mai intensă și mai lucrată. Propozițiile depășeau media de 10 cuvinte pe care o aveau în restul cărții, sentimentele erau mai bine analizate și expuse. E drept că această ultimă parte e și dezvăluirea misterului, lucrurile ies la suprafață, protagonista își dă seamă de ce s-a întâmplat, dar păcat, mare păcat că scriitoarea și-a bătut puțin joc de un subiect ce avea potențial. Cred că poți scrie un Young Adult și fără să-i consideri pe adolescenți atât de înceți încât să nu priceapă un limbaj și un vocabular mai bogat. Chiar dacă dialogurile or fi fost extrase din limbajul de zi cu zi al teenagers-ilor americani, totuși, narațiunea putea fi imbunătățită. Deci, din punct de vedere al stilului, cu excepția ultimelor pagini, cartea asta e cam mediocră.

Puțin despre subiect: Mincinoșii sunt un grup de adolescenți, mai precis două fete și doi băieți, dintre care doar un băiat nu face parte din familie. Familie bogată ce deține o insulă, insulă pe care se petrec toate verile lor. Într-una dintre ele, anume vara în care toți au 15 ani, se întâmplă ceva: Caddy, protagonista, ajunge la spital cu rani fizice și pierderi de memorie și singurul lucru pe care și-l amintește e că a sărit în ocean de pe o stâncă și s-a lovit la cap. Accidentul îi lasă „cadou” o serie de migrene și dureri insuportabile de cap, dar mai mult de atât, prea multe întrebări, la care nimeni nu vrea să-i răspundă, pentru că medicul i-a sfătuit pe toți să o lase pe ea singură să-și amintească totul. În vara următoare, în loc să meargă pe insulă, merge cu tatăl său într-o excursie prin Europa, timp în care le trimite prietenilor ei e-mailuri și cadouri. Nimeni nu-i răspunde, dar ce o doare cel mai tare e că Gat – al patrulea membru al Mincinoșilor, acela care nu e parte din familie și de care Caddy s-a îndrăgostit – nu dă nici un semn. Deși înainte de accident, lucrurile păreau să se îndrepte către o relație, cei doi declarându-și dragostea reciprocă. În vara în care are 17 ani, se întoarce pe insulă, dar doar pentru 3 săptămâni, perioadă în care Caddy își observă familia, petrece timp cu prietenii ei, e răpusă de dureri de cap de vreo două ori, dar ce o supără cel mai tare e tăcerea tuturor. Lucrurile par să se fi schimbat, dar nu-și dă seama exact cum. Până când amintirile îi revin încet încet.

Bunicul are o casă nouă, pentru că precedenta i-a ars din temelii. Caddy nu înțelege de ce una dintre mătușile ei se plimbă noaptea pe plajă, în pijama, cu un pahar de vin în mână, nu înțelege de ce niciunul dintre prietenii ei nu merge la cinele în familie și doar ea e obligată să o facă. Pune totul pe seama decesului bunicii ei, dar unele lucruri nu se leagă.

arată spoiler

De ce am terminat-o? Pentru că după o serie de cărți despre războaie și drame, care m-au solicitat emoțional, cartea asta a fost o pauză pentru creier. N-aș fi dus-o la final, dacă nu aveam nevoie de așa ceva. N-o recomand adulților în mod expres, dar dacă aveți nevoie de o carte ușoară, rapid de citit, care să nu vă chinuie emoțional prea mult, poate aruncați un ochi.