Oamenii care fug

“I don’t want to go through life being scared of it, being scared of rejection, being scared of failure. I write music as a diary. In life everybody needs to be broken in some way”.

 Chris Martin

S-ar putea să greşesc, dar nu-i aşa că toţi cunoaştem câte o persoană care fuge de viaţă? Care pur şi simplu o ia la sănătoasa când lucurile devin serioase, când apar responsabilităţi sau când… popular spus, se îngroaşă gluma. Care  îşi calculează mişcările astfel încât să nu-i dea cu minus, să nu iasă lezat, să nu aibă nimic de pierdut, însă, mai mult decât orice, să nu i se frângă inima. Pentru că, de obicei, oamenii care fug de viaţă fug, de fapt, de durere. Mai ales de cea provocată de iubire.

Dacă nu i-am întâlnit în viaţa de zi cu zi (nu ştiu vouă, dar mie mi s-au intersectat drumurile cu câţiva dintre ei), i-aţi văzut cu siguranţă în filme, în vreo comedie romantică, aşa că e imposibil să nu ştiţi despre ce vorbesc. Sunt oamenii care nu se implică, cei care nu pun suflet sau cei care sabotează o relaţie, făcând o prostie pe principiul că „aşa sunt eu” sau „nu vreau să mai sufăr”. Am avut recent o discuţie cu un astfel de om şi i-am spus primele două lucruri pe care le-a spus şi Chris Martin. Ce rost are să sari din relaţie în relaţie, din început în început, fără să ajungi la next level? Ce-ţi aduce asta dacă nu acelaşi sentiment şi aceeaşi singurătate la care te întorci până la urmă? De ce trebuie să sufere următorul pentru greşelile precedentului? Nu zic să ne aruncăm cu capul înainte, să mergem mai departe fără să învăţăm din greşeli. Zic doar că fiecare merită o şansă din partea noastră. Fiecare om şi fiecare relaţie.

Îmi place tare mult o melodie de la OneRepublic. Se numeşte „Burning Bridges” şi vorbeşte exact despre un bărbat care fuge. De o relaţie cu o femeie pe care a ajuns s-o iubească, dar căreia totuşi nu vrea să-i dea drumul. Şi face ce a făcut întotdeauna, îşi clădeşte poduri ca să-l despartă de ea. Ce-mi place cel mai mult e faptul că îi cere ei să le ardă, să nu-l lase să-şi facă numărul încă o dată. Îşi dă seama că podurile astea nu-s bune pentru sufletul lui, pentru că pe lângă rănile proprii, o răneşte şi pe ea. Ascultaţi melodia, poate vă va plăcea la fel de mult ca şi mie. Iar dacă sunteţi unul din oamenii care fug, poate vă opriţi puţin din alergare. Poate cel de care fugiţi merită.