Un pic de atentie la ce au sa ne invete cainii

Daca ar fi sa aleg o singura chestie pe care am observat-o (dar inca n-am invatat-o) de la Ricky aceea e bucuria sincera. De fiecare data cand intru in casa, chiar daca ies doar sa duc gunoiul, el ma intampina cu coada vajaind din stanga in dreapta si cu gura pana la urechi. Sa nu mai zic cand ma vede dimineata ca ma ridic din pat sau cand ma intorc de la lucru. Trebuie sa stam 5 minute sa ne dragalim, sa-l las sa-mi “roada” mana, sa ma linga pe fata si sa sara incontinuu pe langa mine. Isteria cea mai mare se declanseaza inainte sa mergem la plimbare. Parca-i electrocutat, asa sare prin casa, alearga dintr-o camera in alta, se joaca cu jucaria, sare pe noi… e destul de enervant in a sweet kind of way. :) As vrea sa ma pot bucura si eu cu atata sinceritate de anumite lucruri, as vrea sa ma pot manifesta din inima fara sa-mi pese ca-s ridicola sau comica. Am pierdut undeva pe drum bucuria asta, cred ca am uitat-o in copilarie.

Dar bucuria sincera nu e singurul lucru pe care il avem de invatat de la caini. Am gasit ieri un filmulet cu mai multe lectii pe care ni le dau:

Food for thought, asa-i?