O scrisoare către…

Duminică seară, după ce mi-am pregătit articolul de ieri, am mai zăbovit puțin pe theguardian.co.uk. Întotdeauna când găsesc câte un articol interesant, mă cert singură că sunt atât de limitată în căutările mele pe internet. Poți învăța și afla despre atât de multe lucruri, dacă doar îți dă prin cap să cauți. Ironic, nu? Tocmai eu care ar trebui să știu mai multe despre căutările de pe net. Asta, însă, nu mă face specialistă în găsit adevărate comori. În fine, revenind la theguardian.co.uk am dat peste o rubrică tare interesantă de-a lor și mi-am permis să o fur și eu, pentru că tare-mi place. Sper să nu mă dea în judecată. 😀

Rubrica lor „A letter to” e compusă din scrisori pe care oamenii nu le-au trimis niciodată, dar pe care simt nevoia „să și le scoată din sistem”. Și m-am gândit că tare mi-ar plăcea ca oamenii să-mi trimită și mie scrisori (observați un tipar aici?) pe care nu le vor trimite niciodată, dar pe care își doresc să le scrie. Ceva de genul: vrei să-i mulțumești florăresei că te-a ajutat să alegi cel mai frumos buchet pentru soția ta sau vrei să-i spui câteva vecinului de la trei care nu te lasă să dormi sau poate vrei să îi mulțumești mamei tale că îți face cea mai bună plăcintă. Poate ai vrea să-i spui ceva scriitorului tau preferat și nu mai ai cum sau poate îți dorești să-i faci o declarație lui Freddie. Scrisori trimise unor destinatari care nu le vor primi niciodată, dar pe care v-ar face vouă bine să le scrieți.

Ce spuneți de ideea mea? Se bagă cineva? 🙂

Later edit: Sa clarificam – eu le public aici (daca vreti cu nume, daca nu, anonim)