Ar trebui să ştiţi că nu-i lucru uşor. Testat aseara la One Move. Noroc că am o prietenă binevoitoare care îmi propune tot felul de chestii ca să mă scoată din letargie şi din noua mea zonă de confort (că tot e la modă să foloseşti expresia asta).

Deci ne-am luat noi două şi Richie de mânuţe şi ne-am dus la căţărat pe pereţi. Într-o sală special amenajată pentru bouldering sau escaladă bloc.

La prima privire: „ah… ce simplu pare, cât de greu poa’ să fie să te ţii de formaţiunile prizele alea, să urci şi să cobori.” Am gândit acelaşi lucru când am urcat şi-am coborat de capul meu. Însă când ne-am pus să facem un traseu… nu mai era chiar aşa simplu. Că ţi se indică unde tre’ să pui vârfurile picioarelor, de ce „pietre” să te ţii şi atunci nu-i baş cea mai uşoară treabă. Că unele’s rotunde, altele’s  prea mici şi prea înguste. N-am reuşit să terminăm nici un traseu, am transpirat de numa’ şi varfurile degetelor încă mă ustură. Plus că aseară, când m-am întors acasă, abia am putut ţine volanul cu mâinile de cât de dureroase erau. Cu toate astea mi-a plăcut şi declar şi aici, ca să stea liniştită Super Andrea, că o să mai merg.

Despre One Move am aflat din două surse: de la un coleg de serviciu, pasionat de alpinism şi de la sus-numita Super Andrea. Băieţii de-acolo sunt super de treabă, îţi explică ce şi cum, te ajută cu încălzirea şi cu indicaţiile. Se poate închiria echipament (adică pantofi speciali de căţărat), deci nu trebuie să îţi cumperi ca să poţi merge la sală.

Pentru cei interesaţi, toate detaliile, inclusiv preţurile, le găsiţi la ei pe site.

Idee notată şi părăsita prin mail, dar ce noroc, am găsit-o aseară şi am pus-o în practică. Şi-aşa sunt în pană de inspiraţie, cred că mi-am folosit-o pe toată săptămâna trecută. Cum întotdeauna există ceva de scris despre filme, muzică sau cărţi şi cum ador compilaţiile de orice fel, am strâns pentru voi câţiva actori care s-au îmbrăcat în haine de femei pentru diverse roluri.

Ideea mi-a venit când l-am văzut pe John Travolta în Hairspray şi m-a mirat foarte tare că nu îl vedeam într-un asemenea rol.

mai mult…

Am mai spus pe blog în nenumărate rânduri că dimineţile sunt preferatele mele din toate momentele unei zilei. Sub orice formă s-ar prezenta ele: însorite, ceţoase, ploioase, toride, verzi, galbene sau gri. Chiar dacă pe parcursul zilei, vremea ajunge să mă enerveze, ba că plouă, ba că e prea cald, ba că e prea frig… dimineţile văzute din spatele geamurilor sunt superbe no matter what. Dimineţile înseamnă început, conţin în ele o grămadă de lucruri care aşteaptă să se întâmple, o grămadă de posibilităţi şi o grămadă de necunoscute. mai mult…

Azi, o scurtă plimbare prin centru, mi-a scos în cale o mare bucurie. Bucuria este un magazin de suveniruri din Timişoara care m-a încântat peste măsură. Nu ştiu de când vieţuieşte el acolo, da’ eu abia azi am dat peste el. Nu ştiu dacă vă mai amintiţi colecţia mea de păhăruţe, care la vremea la care am postat-o pe blog avea doar 7 membre. Acum s-a înmulţit şi număra până azi 42 de păhăruţe din toate colţurile lumii, chiar şi din Thailanda, Africa de Sud sau China. Când o să am timp şi chef să le rearanjez astfel încât să arate prezentabil, o să le fac o poză şi-o să v-o arăt. Azi, colecţia mea s-a îmbogăţit cu păhăruţul la care cred că ţin cel mai mult: cel din Timişoara. E aşa de frumos încât am ţinut morţiş să îi spun vânzătorului că e cel mai valoros pahar din colecţie.

Magazinul e plin cu chestii legate de Timişoara, de la pahare, halbe, ceasuri de perete, vederi, semne de carte, magneţi până la tricouri şi şepci cu oraşul. Mi-a plăcut teribil, drept pentru care am ţinut să vă anunţ că el există şi daca ne vizitaţi urbea, nu plecaţi de-aici fără să vizitaţi magazinul şi să cumpăraţi ceva. Îl găsiţi pe str. Lucian Blaga, nr.10.  N-are site, dar are un user pe Facebook (păcat, ar trebui să fie pagină).

Ăsta nu e un post plătit, în caz că bănuiaţi.

După ce-am lansat în blogosferă leapşa alfabetică despre cărţi, variaţiunile pe aceeaşi temă au început să curgă. Astfel s-au născut lepşele cinefile alfabetice, lepşele turistice alfabetice, chiar şi lepşele bloggeriţelor în funcţie de alfabet. Buuun, eu acuma o fac pe aia cinefilă alfabetică, pentru că pe aia turistică o las pentru altă vineri.

Deci filmele mele preferate în funcţie de literele alfabetului. Doamne, asta o să fie greu.

A – A beautiful mind
B – The Blind Side
C – City of angels; Crash
D – The Dark Knight; Dirty Dancing; Dead Poets Society
E – Eternal sunshine of a spotless mind
F – Finding Nemo; Fight Club
G – The Green Mile; Good Will Hunting
H – The Heartbreaker (L’arnacoeur)
I – I am Legend
J – Jeu d’enfants
K – Kate & Leopold
L – The Lake House; Law abiding citizen; Little Women
M – Mar adentro ; The Man from Earth
N – The Neverending story
O – Ooooof că nu ştiu
P – Pay it forward
R – The Ring
S – Shawshank redemption
T – The Talented Mr. Rypley
U – Uuuuuuuuu
V – La vida de los pesces
W – What dreams may come; Wall – E
X – The X files: I want to believe
Y – Your highness (ok, pe asta l-am pus ca a fost primul care mi-a venit in minte)
Z – Zodiac

Da, a fost greu şi sigur am lăsat pe dinafară filme super mişto pe care nu mi le-am amintit. Oh, well… Să vedem lista alfabetica cu filme a Roscatei, a Duhului, a Crinutzei si a aneitati.

Aşa cum am mai amintit pe ici pe colo în vreun post sau altul, I’m seeing someone (ştiţi voi, aşa cum se încurajează americanii prin filme, când au necazuri sau greutaţi they should see someone).  Nu-i un secret pentru nimeni faptul că am câte necazuri, griji şi neplăceri pot duce şi cum am mai izbucnit şi pe blog şi prin viaţa privată, mi-am dat seama că am nevoie de ajutor. mai mult…

Am început să mă uit la Being Erica atunci când Hallmark a început să îl difuzeze şi i-a făcut publicitate şi pe bloguri. După câteva episoade a devenit unul dintre serialele mele preferate şi abia aştept să o revăd pe Erin Karpluk în al patrulea sezon care va începe pe 26 septembrie. Însă se pare că nu sunt singura nerăbdătoare, pentru că lumea a început deja să caute citatele doctorului Tom la mine pe blog. Pentru cei neiniţiaţi în subiectul serialului canadian, dr. Tom este terapeutul Ericăi, acela care o trimite în trecut pentru a-şi rezolva diverse regrete şi lucruri pe care le-ar fi făcut altfel dacă ar fi avut o a doua şansă. Erica este o norocoasă şi are această a doua şansă de a-şi retrăi viaţă şi evenimentele cheie. Îmi place tare mult de dr. Tom şi replicile pe care i le dă mereu Ericăi. Cam în fiecare episod îi serveşte nişte vorbe de duh şi astea sunt citatele pe care le caută lumea pe google şi ajung la mine pe blog. Pentru că mă macină aceeaşi curiozitate, am investigat puţin pentru curioşi şi am găsit un blog cu citatele din cele 3 sezoane difuzate până acuma. Nu ştiu dacă sunt chiar toate, însă sunt bune şi alea care sunt. mai mult…

Să mai uitam de necazuri şi să ne mai gândim şi la lucruri vesele, că altfel înnebunim cu toţii.

Ieri, pe când scriam un articol despre web design, am dat peste o chestie interesantă, care mi-a atras şi mai mult atenţia când am văzut că mi se potriveşte.

Conform acestui articol, culoarea site-ului trebuie aleasă cu multă grijă pentru că felul în care îl îmbraci spune multe lucruri despre tine. Ştiam deja de multă vreme despre simbolistica culorilor, dar cu toate astea, nu m-am gândit niciodată să o aplic site-urilor.
mai mult…

Când am ascultat sfatul vostru şi am luat atitudine, chiar nu ştiam ce are să se întâmple, nici măcar nu ştiam ce vreau „să rezolv”, însă m-aţi încurajat şi m-am auto-încurajat că dacă nimeni nu zice nimic, lucrurile or să rămână la fel.

Însă chiar şi cu scandal şi puţină vâlvă, tot la fel au rămas. Nimeni nu va face nimic până când datele problemei nu vor fi mult mai grave.

Faptul că mama mea a ajuns teafără acasă şi dup-aia înapoi la spital a făcut ca întâmplarea să nu fie un subiect demn de ştire. I-a lipsit senzaţionalul, deşi, dacă mă întrebaţi pe mine, n-aş fi de aceeaşi părere. În afară de Ora de Timiş şi Kanal D, nici un alt ziar, televiziune sau publicaţie online n-a preluat subiectul.

Să nu mai zic că nimeni nu mi-a răspuns la mailul trimis directorului Spitalului. Bine, la asta nici nu mă aşteptam.

Aşadar, faptul că mama mea a părăsit Spitalul Judeţean, în cămaşă de noapte, fără nici o problemă, nu e decât o altă întâmplare nesemnificativă. Concluzia asistentei şi a infirmierei „Bine că a ajuns întragă acasă” pare să fie concluzia tuturor şi rezolvarea situaţiei.

Dragii mei, eu mă opresc aici, am alte războaie şi lupte de dus în perioada asta pentru a mă mai încărca şi cu o luptă aproape imposibil de câştigat cu sistemul sanitar din România. Poate sunt o laşă, poate nu sunt altfel decât ceilalţi, însă sunt obosită, sunt epuizată de-a dreptul şi oricum aş fi singură împotriva tuturor. Încă o dată: vă mulţumesc pentru tot sprijinul, pentru toate contactele pe care mi le-aţi dat şi pentru toate mailurile pe care mi le-aţi trimis. Şi nu uitaţi: orice vi se întâmplă, luaţi atitudine, nu plecaţi capul pentru că altfel nimic nu se va schimba.

UPDATE: azi dimineata am fost la spital sa iau actele de externare ale mamei mele si am aflat ca pentru plecarea ei din spital, CHIAR EU as putea fi trasa la raspundere, din punct de vedere legal, daca eu eram tutorele mamei mele. Insa cum inca nu sunt, nu exista acte legale care sa demonstreze ca nu are discernamant. Deci spitalul se spala pe maini si eu trebuie sa tac. La fel ca noi toti. Sistemul e mult prea puternic pentru a i se impotrivi un singur om. De-asta am aflat pe propria piele de ce romanii tac si inghit. Pentru ca li se baga legea pe gat, care numai in favoarea lor nu e… trist. trist. trist. In zile ca astea, mi-as dori sa fug si sa las Romania in urma, oricat as iubi-o.

Autor: Honore de Balzac
Nationalitate: francez
Titlu original: La femme de trente ans
Anul aparitiei: 1842
Nr. de pagini: 245 (Biblioteca pentru toti)
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 2/5
Alte romane de acelasi autor: Caterina de Medici, Stralucirea si suferintele curtezanelor, Mos Goriot

Cu atâţia scriitori noi şi cu o listă în continuă creştere, am cam uitat de Balzac şi de cât mi-a plăcut când eram mai tânără. Însă, noroc că am prietene care mă mai bat la cap să citesc una sau alta, şi vecine care îşi lichidează biblioteca. Aşa se face că m-am pus pe citit Femeia de treizeci de ani, mult mai repede decât plănuisem. mai mult…