Voi nici nu vă puteți inchipui cât îmi plac mie retrospectivele, statisticile și analizele. M-am abținut să scriu postul ăsta până aseară, da’ ușor nu mi-a fost. La fel cum nu mi-e ușor să mă abțin să scriu un post despre filmele pe care le-am văzut anul ăsta. Îi vine însă și lui rândul, așa că o să savurez momentul atunci.

Deci, în sfârșit despre 2011. De când am blogul, la fiecare încheiere de an, aveam ceva de comentat. Ba că a fost prea liniștit, ba că a fost prea rău, ba că a fost prea trist. Și așa au fost ultimii mei ani, nici unul pe placul meu. 2008 și 2010 vor rămâne mereu în viața mea ca două pete negre, de care îmi voi aduce aminte cu sufletul strâns. Despre 2011, pe de altă parte… uf, anul ăsta a fost bun. A avut el și părți nasoale, că nu se putea să meargă brici pe toate planurile, dar decât ca anii trecuți, mai bine ca ăsta. De 10 ori mai bine ca ăsta. 2011 a fost un an pe fugă, un an în care toate s-au întâmplat în goană. Mereu n-am avut timp, mereu lucrurile se petreceau prea repede, atât de repede încât de foarte multe ori nici n-apucam să le trăiesc și să le simt cum trebuie. Pur și simplu făceam ce aveam de făcut și mă lăsam dusă de evenimente, fiindcă trebuia să îndeplinesc te miri ce sarcină.

2011 a fost anul în care am călătorit cel mai mult din toată viața mea. În prima jumătate a lui am fost mereu pe drumuri. A doua jumătate a fost mai liniștită din punctul ăsta de vedere, dar nu complet lipsită de deplasări. Dar ajungem și acolo.

A fost anul în care cred că am citit cel mai puțin, dar asta nu mă supără prea tare pentru că am trăit alte chestii pe care nu le-am mai trăit până acuma.

Dar, ca în fiecare an, pregătiți-vă pentru un post kilometric, pentru că recapitulăm pe luni. Deci: mai mult…

Ca în nici un an, e deja 29 decembrie și noi încă nu știm ce facem de Revelion. Nici o invitație, nici o propunere, nici un interes din partea noastră. Am avea vreo două opțiuni: la un chef undeva într-un subsol unde nu cunoaștem decât cuplul care ne-a invitat și la restaurantul chinezesc din zonă, unde am mai făcut încă două Revelioane. Asta pentru că n-am luat în considerare statul acasă. mai mult…

Anul ăsta, de Crăciun, am primit o grămadă de felicitări de hârtie, prin poștă sau curier. M-am bucurat tare mult să văd că lumea se întoarce la „origini” și ia pixul în mână să scrie câteva rânduri din suflet pentru oamenii dragi. M-a flatat că am fost pentru câțiva dintre ei unul dintre acei oameni dragi. Sau măcar unul dintre acei oameni la care s-au gândit de Sărbători.

Pe de altă parte, eu am fost cam tăcută anul ăsta. Dacă de Crăciunul trecut am trimis „felicitări” cu o roșiuță din header și cu urarea “Crăciun fericit!”, anul ăsta nu am avut timpul necesar să o fac. Însă la anul îmi vor elibera programul special pentru această activitate, pentru că sentimentul pe care-l ai când deschizi cutia poștală și cad din ea plicuri, nu pliante sau facturi, e absolut magic. Vă las mai jos superbele felicitări primite anul acesta de la: mai mult…

Chiar dacă timp de 2 zile am stat departe de internet și de tot ce înseamnă el, tot m-am gândit cum să vă povestesc despre Crăciunul meu de anul ăsta. Un status de-al meu de pe Facebook încerca cu câteva zile în urmă să redea entuziasmul care m-a cuprins la perspectiva pregătirii de Sărbători. Însă n-a fost decât atât. Un entuziasm de moment pentru că întrezăream împlinirea unei dorințe mai vechi. Dorința s-a împlinit, dar bucuria nu m-a scos afară din casă și asta nu-mi covine. mai mult…

N-au fost puține dățile în care am vorbit despre câte satisfacții îmi aduce blogul ăsta. De la bani la diverse beneficii și la bucurii mai mici sau mai mari. Însă CEA MAI MARE SATISFACȚIE dintre toate rămâne ce primesc de la voi, cititorii acestui blog, al rândurilor mele zilnice, al sufletului meu pus în jurnalul ăsta virtual. V-am tot povestit despre cuvintele incredibil de frumoase pe care le-am primit de la unii dintre voi după moartea tatălui meu, despre mailurile cu sfaturi utile și cu adrese și contacte la care să apelez când am probleme, despre orice îmbrățisare primită la fiecare oftat de-al meu. Ei, Crăciunul ăsta e și mai frumos pentru că am primit scrisoarea pe care o vedeți mai jos. Monica mi-a făcut una dintre cele mai mari bucurii scriindu-mi rândurile acestea și am rugat-o să mă lase să postez scrisoarea și pe blog, să vedeți de ce îmi iubesc blogul atât de mult și cât de dragi îmi sunt cititorii mei. Și să mă laud cu ei, pentru că sunt unici.

Monica, îți mai mulțumesc încă o dată pentru scrisoarea asta, m-ai făcut să mă simt specială. Te pup și te îmbrățisez. >:D< mai mult…

Ryan Reynolds e unul dintre noii păpușei de la Hollywood după care suspină o grămadă de femei. Numai că eu, chiar dacă este 100% genul meu (înalt, slab, blond), nu l-am prea băgat în seamă, mai bine zis, nu l-am remarcat. Cam la fel cum nu l-am băgat în seamă nici pe James Franco. Singurul film care îmi sare în minte când aud numele lui e The Proposal. Înainte de el, chir nici un rol nu mi-a rămas întipărit în memorie.

mai mult…

Dacă aș sta să numar pe degete de câte ori am pierdut sau am spart lucruri, cred ca mi-ar fi suficiente cele două mâini ale mele. În afara de o cheie pe care trebuia să o port la gât când eram mică, dar pe care o țineam în mână, de o pereche de mănuși, care mi-a căzut din poală când m-am dat jos dintr-o mașină și de agrafe de păr… nu prea îmi amintesc să fi pierdut obiecte importante. mai mult…

Cu ceva timp în urmă am primit un ursulet de pluș. O surpriză, că nu știam că urma să-l primesc, și nici de la cine. Curierul îl lăsase la o vecină, care m-a sunat să-mi spună că îl găsesc la ea. Mi-a spus și ca suspecta că în plic e ceva de pluș. Fiind la lucru, muream de curiozitate, dar totuși nu voiam să îl deschidă ea doar ca să aflu.

Dar când am ajuns acasă cu plicul, chiar era ceva de pluș și un bilețel pe care scria așa:

Pentru că ai fost cuminte, anul acesta Moș Nicolae îți aduce, prin UNICEF România și IKEA Foundation, o jucarioară de pluș care să te facă să zâmbești.

La fel ca tine însă, mii de copii din România au fost cuminți și merită răsplătiți pentru asta. În acest sens, reprezentanța locala IKEA demarează, până pe 24 decembrie, campania  „Jucăriile de pluș”.

Astfel, la fiecare jucărie de pluș achiziționată din magazinul IKEA până pe 24 decembrie 2011, 1 euro va fi redirecționat către UNICEF și Salvați copiii, iar fondurile strânse vor fi destinate programelor pentru acces la educație și sănătate pentru copiii din zonele defavorizate.

Mai multe detalii găsiți pe pagina lor de facebook.

Nici n-am ajuns bine ieri la lucru, că durerea a și pus stăpânire pe mine. Deși plecasem de-acasă bine dispusă și pregătită pentru o nouă săptămână, până la ora 11 eram din nou în pat. Dureri chinuitoare, transpirații reci, frisoane, amețeală, tot tacâmul. Dar nu vă alarmați, a trecut lăsând în urmă o durere suportabilă, care până azi s-a risipit de tot. mai mult…

N-am mai primit o felicitare de Crăciun de nu știu când. De fapt, nici nu-mi aduc aminte când am primit ultima felicitare prin poștă. Anul trecut, însă, mi-am făcut puțin timp și le-am trimis unor bloggeri și prieteni dragi câte o felicitare de Crăciun, personalizată cu logo-ul blogului. Mi-a făcut o mare plăcere și abia așteptam reacțile lor. Unii m-au sunat, alții mi-au răspuns prin mail, alții pe meș, alții în comentarii pe blog. Mi-ar plăcea mult de tot ca acest obicei să devină unul constant și, înainte de sărbători să-mi golesc puțin programul pentru a mă ocupa cu asta. Dar nu întotdeauna e așa cum plănuiesc eu și timpul e zgarcit rău cu mine. mai mult…