Bialog de duminica

Printre multe neplăceri întâmplate în weekendul ăsta, am avut şi o întâlnire care m-a binedispus şi care mi-a dovedit încă o dată că blogul ăsta merită să renască şi să fie întreţinut cum scrie la carte. Îi tot promit asta de ceva vreme, da’ bietul de el, tot pe ultimul loc ajunge să fie.

Cum ziceam, în weekendul ăsta, mai exact duminică dimineaţa, am cunoscut-o în sfârşit pe Bianca. Dintre toate persoanele pe care le-am cunoscut virtual, de Bianca mă leagă cele mai multe coincidenţe, de la pasiuni comune (literatura, călătoriile şi filmele) până la cele mai triste evenimente (amândouă ne-am pierdut taţii prea devreme, ea mult mai devreme decât mine). Să nu mai zic că ne leagă şi aceeaşi zodie, ceea ce, din start înseamnă că nu prea erau şanse să nu ne placem din prima. Chiar si geografia ne apropie, deşi ea e la Cluj şi eu la Timişoara. Doar că, băştinaşă e din Ineu, iar casa străbunicii mele e chiar peste deal de Moneasa, la Minişu de Sus.

La fel ca şi cu Ciupercutza, Lia, Bogdana, Cristina şi Octavian, şi cu Bianca m-am potrivit din prima. Genul de persoană pe care vrei să o ai mereu la îndemână, cu care să ieşi mai des, să vorbeşti mai des, să o vezi mai des. Genul de persoană care dă exact cât îi dai, adică tocmai genul meu de om.

Circulă prin blogosferă o leapşă despre bloggerii de suflet, adică acei oameni pe care i-ai cunoscut datorită internetului şi care au ajuns să însemne mai mult decât nişte texte pe care le citeşti la cafea. Nu m-a întrebat nimeni care sunt bloggerii mei de suflet, dar pe cei 6 de mai sus, cu siguranţă nu-i întrece nimeni.* Şi nu mă refer la blogurile lor, ci la caracterele pe care le-aş vrea fizic atât de aproape de sufletul meu încât să nu trebuiască decât să-mi deschid braţele să-i îmbrăţisez.

Îhî, cheesy post :D

___________________________

* Desigur, mai sunt multi altii pe care i-as imbratisa  necontenit. :)