Ok, hai că m-am mobilizat să scriu câteva rânduri, că de miercuri deja s-a aşezat praful pe blogul meu. Deşi am fost destul de activă pe la alţii.

N-am mai fost pe-aici că am fost busy living. Ok, joi n-am avut despre ce să scriu, da’ vineri am fost la Lecturi Urbane, ieri la nuntă şi azi sunt varză, mă dor toate.

Să vă zic pe scurt despre Lecturi Urbane. Ne-am strâns cu mic cu mare în Piaţa Unirii săa citim. Sau să încercăm să citim. Locaţia de întâlnire era în imediata apropiere a scenei, pe care se desfăşurau piese de teatru pentru copii. Deci vă daţi seama cum ne-am chinuit să înţelegem ceva din ce citeam. Eu am renuţat pentru că chiţ-chiţ-chiţ şi miau-miau-miau nu mergeau in tandem cu meditaţiile yoghistice ale lui Liz Gilbert, aşa că m-am mulţumit să mă hlizesc cu ceilalţi şi să aştept să se termine piesa. Cum scopul era să citim, ne-am mutat în celălat capăt al pieţei, unde piesa tot ajungea la urechile noastre, însă la un moment dat s-a terminat şi ne-am bucurat de jumătate de oră de linişte în care chiar s-a citit. După care a început altă piesă şi gata cu lectura din nou. Ştim însă că manifestările culturale n-or să dureze la nesfârşit în Piaţa Unirii şi o să ne putem bucura de lectură în linişte data viitoare.

Despre nuntă: am plâns când am văzut-o pe prietena mea atât de frumoasă şi atât de mireasă. Şi, ca la fiecare nuntă, te gândeşti cum ar fi la nunta ta, dacă nu eşti căsătorit/ă. Eu nu m-am putut gândi decât la faptul că tatăl meu n-o să fie acolo şi n-o să joc cu el pe nici un cântec moldovenesc său bănăţean. Oricum nu ne-am fi descurcat prea bine, că nici el nu prea le avea, iar eu nici atât. Mi-au dat lacrimile din nou şi am ieşit afară, după care m-am întors şi am dansat cu mare poftă pentru că, contrar vorbelor din bătrâni, doliul nu stă în haine sau în dans, ci în suflet. Şi aseara l-am purtat pe tati în suflet şi am dansat ca şi când ar fi fost lângă mine, ca şi când m-ar fi văzut.

Şi azi sunt varză, mă dor toate. Ma uit la Grey’s Anatomy să văd şi eu de ce vuia netul săptămâna trecută.

Chiar în momentul în care mă simţeam singur-singurel, mi-ai apărut în cale, brutal, asemeni unui pumn în gură. Drumul vieţii mele se derula tot drept, iar întalnirea noastră a fost de fapt un accident asurzitor. Îmi venea să plâng ca un nou-nascut, aproape să urlu ca un animal prins în cursă.

Iubirea-i violentă. Violentă pe dinauntru, ca un vulcan.

Am rătăcit pe drumuri şi în inimile oraşelor, am părăsit şi doamne şi femei uşoare, dar înaintea ta cad la picioare şi mă abandonez milei tale.

Pentru că adevărul nu seamănă cu nimic. Dacă mi-ai cere să cred în mâine, dacă mi-ai cere să-ţi plantez flori în gradină şi să dorm în lenjerie de satin, m-aş răzvrăti împotriva destinului meu.

Iubirea n-a venit niciodată acolo unde am aşteptat-o. Am căutat-o, dar fară noroc.

Şi-acum, iubindu-te pe tine învaţ ca dragostea ce-o simt e violentă.

Ma faci gelos de-mi vine să trag în primul care mişcă. Fereşte-te şi tu de mine când văd roşu în faţa ochilor.

Îmi faci viaţa grea, dar în loc să dau cu pumnii în pereţi, mai bine aş porni spre alte aventuri, să regăsesc bărbatul liber care am fost odată, cel care eram înainte să cad pradă frumuseţii tale.

Dar când cedezi şi te topeşti sub mângâierile mele, toată violenţa asta mi se preschimbă-n tandreţe.
Da, iubirea-i violentă…dar doar pe dinăuntru…

* Recunoaşte cineva cu ce seamană textul meu?

Tot o leapşă (se pare că zilele astea doar atât mai sunt în stare să scriu) venită din două direcţii. De demult e venită ea, da’ io-s mai înceată şi tre’ să fiţi răbdători cu mine. Ordinea este absolut în funcţie de cum mi le-am adus aminte. Prima jumătate din leapsă, venită de la Cireaşa.

1. Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face – am adoptat acest principiu cu ceva vreme în urmă când cineva mi-a spus să mă pun în pielea lui şi să-mi imaginez ce-aş simţi eu. Ei… imaginea a fost atât de tristă încât mă ghidez după principiul ăsta în orice domeniu şi cu orice ocazie. Evident, mai am şi scăpari.

2. Munca n-a omorât pe nimeni (?!) but why take any chance – nu ne referim aici la cazurile acelea pe care le cunoaştem cu toţii, în care unii au murit de la prea multă muncă sau la accidentele de pe şantiere. Ne referim la volum, la ore în plus, la disponibilitatea non stop. Not my thing… mai mult…

Autor: P.F. Thomese
Nationalitate: olandez
Titlu original: Schaduwkind
Anul aparitiei: 2003
Nr.pagini: 104
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 10/10
Alte romane de acelasi autor: nu

Una dintre puţinele recenzii pe care le-am citit înainte să ştiu de carte, m-a convins să iau de la schimb de cărţi Copilul umbră. Căutam cărţi şi filme despre moarte şi pierderi, pentru a mă ajuta să fac faţă durerrii mele. Pentru a citi despre şi a mă identifica cu durerea altuia.

Copilul-umbră mi-a oferit ocazia, mi-a smuls lacrimile, mi-a facilitat mersul înainte.

Am citit în postafata micului roman că aproape toate recenziile acestei carţi şi toate coperţile conţin un pasaj din ea. Evident că o să-l folosesc şi eu aici, pentru ca în cazul ăsta nu-mi doresc deloc să fiu originală şi mai altfel decât toata lumea: mai mult…

Leapşă rapidă, că n-avem vreme. Florin zice ca vrea de la mine cea mai frumoasă poză pe care am făcut-o eu. Mda, de parca ar fi posibil să aleg numai una. ) Cum toate pozele mele (ca nu putem vorbi despre fotografii) sunt pe picasa si pe facebook (mai nou), puteţi allege voi una dintre ele care vi se pare cea mai frumoasă. Până atunci, eu aleg una făcută de Iubi, la Veneţia şi care mie îmi place atât de mult încât mă gândesc serios să mi-o fac tablou. There it is:

Leapşa-i leapsă, să se ducă la bloo, anurim, alisim, Gogu Kaizer (care nu stiu daca face lepşe, da’ poate se îndură de asta) şi Veve.

Leapşă din nou. De data asta despre seriale, de la Minxieee. De când eram kinderi şi până în ziua de azi. Si cu ajutorul lu’ Wiki… să-i dăm bătaie:

Beverly Hills 90 210 – îmi plăcea de Brenda, o uram pe Kelly (până a dispărut Brenda). Dintre băieţi, îmi plăcea de Steve. Mi-au plăcut unele dintre personajele secundare, cum ar fi Antonia, soţia lui Dylan şi Claire (care nu era chiar asa secundară), iubita lui Steve.

Melrose Place – întotdeauna mi-am dorit şi încă îmi doresc să stau într-o casă de-aia cu piscină în mijloc şi să fiu vecină cu fete şi băieţi de vârsta mea… not gonna happen.

Salvaţi de clopoţel – Screech era funny, Zack era blond (în traducere my favourite), Kelly era o tâmpită, Jessie era mai cool. mai mult…

În 3 ani de zile, n-am iniţiat nici o leapşă. Poate e timpul. Aşadar, o leapşă despre munca noastra cea de zi cu zi*. Cu întrebări, evident:

1. Câte zile lucrezi pe săptămână?
5. De luni până vineri. Mă refer strict la locul de muncă. În rest, mai prestez cu drag şi spor şi pentru alte site-uri.

2. Câte ore lucrezi pe săptămână?
40. Şi îmi e de ajuns. Am mai explicat eu cum văd serviciul şi locul pe care îl ocupă în viaţă.

3. Ai un program fix? O rutină?
Da. Zilnic de la 9 la 17:30, nici mai mult, nici mai puţin, cu excepţia zilelor în care trebuie să plec mai repede, dar pe urmă, recuperez.

4. De câte ori pe zi îţi iei pauze la serviciu?
Una de jumătate de oră, la prânz, în jurul orelor 12-13. În rest, bat coclaurii internetului după fiecare task pe care-l termin. Am nevoie de puţină destinere, or else…

5. Câte ore pe zi petreci scriind şi citind emailuri?
Având în vedere că eu sunt obsedată de email, de cel personal, mai ales, îl verificam cam în fiecare oră. Acum mi-am instalat pluginul de webmail şi nu mai tre’ să intru decât când văd că am primit ceva. Pe cel de lucru, nu prea petrec timp deloc că nu prea primesc mailuri importante. Ori sunt spamuri, ori notificări, ori mesaje trimise unui grup, care pe mine nu mă prea vizează.

6. Care e primul lucru pe care îl faci când ajungi la lucru?
Cum instalarea laptopului şi scoaterea tuturor lucrurilor din geantă nu se pune, primul lucru pe care îl fac e să-mi verific mailurile. Apoi salut lumea pe twitter, îmi fac cafeaua şi mă pun să lucrez.

7. Cu cine bei cafeaua şi cine o face?
Eu mi-o fac, fie un ness, fie la aparat. De regulă o beau pe twitter la un #remotecoffee, cu cine se nimereşte.

8. Un exemplu de office fun?
Oh, la un moment dat, office fun-ul se petrecea pe twitter, acuma mă rezum la poze sau chestii de pe net pe care le împart cu colegele mele.

9. Când nu lucrezi, cum îţi petreci timpul?
Întrebarea asta li se potriveşte cel mai bine workoholicilor, dar, hai să răspund şi eu. Citesc, în primul rând, apoi mă uit la seriale, fac tot felul de treburi pe care n-are cine să le facă, iar de ieşit, ies doar în weekend şi destul de puţin. Situaţia e de aşa natură încat prefer să stau mai mult pe-acasă.

Curioasă fiind, îi pasez leapşa lui Roxi, Dora, Liviu şi lui Tac’su. Da’ m-aş bucura şi dacă cei nelepşuiţi răspund în comentarii.
__________
*Această leapşă nu e originală în totalitate, am găsit unele întrebări pe alte bloguri din US.

Autor: George Sand
Nationalitate: frantuzoiaca
Titlu original: Indiana
Anul aparitiei: 1832
Nr.pagini: 256
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 6/10
Alte romane de acelasi autor: nu

Dacă n-aş fi găsit Indiana în Piaţa Flavia, şi dacă n-ar fi costat doar 2 lei, probabil n-aş fi citit-o prea curând pentru că nu era nici măcar aproape de lista de lecturi.

Mi-am spus că 250 de pagini nu mă vor reţine prea mult, şi n-are rost să o mai amân. Însă, deşi are dimensiuni „normale”, Indiana m-a ţinut în loc mai mult de două săptămâni. E drept că nu mă pot lăuda cu prea mult timp liber, dar nici primul roman al lui George Sand nu mi s-a părut extraordinar. mai mult…

Mă gândeam că nu strică să facem o recapitulare a expozitiilor, că poate nu mulţi le-aţi văzut sau poate le-aţi uitat.

Expoziţie de eşarfe

mai mult…

S-ar putea ca iarăşi să vi se pară că traversez o perioadă în care n-aş scrie şi n-aş vorbi decât despre cărţi, da’ să stiţi că nu am atât de mult timp să citesc pe cât de mult vorbesc despre ele.

Însă musai să va dau două veşti, că dup-aia iară îmi sar unii în cap (ca în cazul cu expoziţia de câini) că n-am anunţat pe blog şi lumea n-a aflat. Deci anunţ că:

1. Cineva vinde cărţile din biblioteca bunicii la nişte preţuri de-ţi sclipesc ochii. Eu nu m-am putut abţine şi vineri, când am aflat de blogul cu cărţi de vânzare, am şi sărit în mail să fac o comandă. Azi mi-au venit cele trei cărţi pe care le-am comandat, într-o stare foarte bună şi pe care sper să le citesc cât mai repede, deşi Dumnezeu ştie cât de lungă e lista de aşteptare şi cât de repede şi des mi se schimbă priorităţile când vine vorba de citit.

2. Lecturi urbane poposeşte şi în  Timişoara. Cred că era şi cazul, că prea se laudau Bucureştiul, Braşovul,  Clujul şi Târgul Mureş cu acest eveniment. Prima întâlnire va avea loc vineri, pe 28 mai, la ora 18, în Piaţa Unirii. Să vină fiecare cu cartea de acasă şi să citeasca în masă pentru a instiga lumea la lectură. De asemenea, există 3 cutii de colectare (la UVT, în Irish Pub-ul de lângă tribunal şi lângă sala de lectură a Bibliotecii Judeţene. Mai multe detalii găsiţi aici.

Ne vedem acolo.