O bună bucată de vreme, nu aveam deloc încredere în ceea ce se numeşte „instinct feminin”. Ba mai mult, credeam că e o invenţie de care se foloseau femeile ca să aibă ceva în plus faţă de bărbaţi.

E evident faptul că nu îl experimentasem şi că nu ştiam cum se manifestă, de aia nu credeam în el. Că eu mai am episoade de-astea în care mă ghidez după dictonul de pe tricoul Orădeanului „Link, or it didn’t happen”, sau cu alte cuvinte, nu cred până nu văd (simt, în cazul de faţă).

Să vă spun drept nu mai ştiu când am simţit prima oară că am aşa ceva, da’ jur cu mâna pe sufleţel că el există. De altfel, martore am o droaie. Read the rest of this entry &raquo

Mă frământă şi pe mine o întrebare. Mna, nu e ca şi cum n-aş putea dormi noaptea de grija asta, da’ pur şi simplu…Nu vi se pare un pic ciudat cât de mulţi bărbaţi sunt ginecologi? Nu mă leg de gradul lor de pregătire sau de cât de buni sau răi sunt. Zic şi io că mi se pare oleacă perversa meseria asta pentru bărbaţi. Adică să stai într-un cabinet şi sala de aşteptare să îţi fie plină de femei, în al căror vagin urmează să te uiţi şi să-ţi introduci ustensilele sau degetele… Desigur că văd asta zilnic şi nu li se mai pare nimic nou sau deosebit (oricât de multă ruşine ne cuprinde pe noi când suntem acolo şi oricât am avea impresia că ce-avem noi, ei n-or mai văzut), da’ nu-i aşa că e un pic sugubeaţă ideea asta?

Băieţi, voi ce părere aveţi despre motivaţia lor?

Am spus la un moment dat caa nu voi avea nici un post in care nu il voi aminti pe tatal meu. Am vazut insa ca asta nu e posibil mereu, asa ca probabil voi avea posturi de-astea o data sau de cateva ori pe saptamana. Daca nu scriu despre el sau daca par mai vesela in ultimul timp, nu inseamna ca nu mi-e dor de el de mor, nu inseamna ca nu ma gandesc non-stop la el, nu inseamna ca nu ii simt lipsa. Insa, asa cum mi-ati povestit toti care mi-ati scris… am inceput sa ma resemnez, sa accept, sa nu mai plang asa mult (cred ca n-am mai plans de joia trecuta, iar intalnirile cu bloggerii mi-au facut un bine enorm). Si am inceput sa rad mai des, uneori ma surprind chiar cantand sau fluierand, obiceiuri pe care le aveam si inainte si care enervau mai pe toata lumea.
Ma asteapta o curatenie printre lucrurile lui pentru ca urmeaza pomana de 40 de zile, care o sa fie sambata, de 1 Mai. Ce chestie… 1 Mai era una dintre zilele care ii placeau cel mai mult si mereu ar fi vrut sa o petreaca cu prietenii la iarba verde. Acum or sa se stranga cei mai apropiati la un restaurant, in jurul unei mese la care vom vorbi despre el… si iarasi o sa fiu trista…
Dar cunoscandu-ma… o sa-mi revin.

Ziua de 23 martie avea să fie prima zi din antrenamentul care urma să îmi modeleze trupul, astfel încât până la vară să scap de celulită şi să pot ieşi la plajă fără să mă ascund prea mult. Ei bine, a fost şi ultima. Acum sunt cam fără vlagă şi mă caracterizează statutul de larvă care nu prea are chef să facă nimic pentru aspectul ei. Sunt sigură că o să regret decizia asta, dar sper totuşi să mai am o scăpare rapidă şi fără prea mare efort.

S-a oferit deja cineva să mă ajute: Offensive Celullite promite că în 14 zile mă face zveltă aşa cum îmi doresc pentru că are o acţiune triplă asupra celulitei încrustate. Adică netezeşte ţesutul adipos, remodelează trupul şi are şi efect-antirecidivă. Ui, sounds dreamy şi miraculos. Cam lucrul de care am eu nevoie acuma. Cele trei ingrediente care contribuie la această minune sunt cafeina, ale cărei proprietăţi de slăbire au fost descoperite de către Elancyl, xantoxilina, moleculă extrasă din arborele de piper Sichuan, şi florizina, care acţionează pentru a impiedica depunerea grăsimii.

Desigur că biata cremă nu poate face totul singură. Nici o cremă nu poate asta. Aşa că, pe lângă Offensive Celullite, e nevoie de o alimentaţie sănătoasă din care să dispară orice urmă de junk food, şi de puţină mişcare. Măcar de alea 30 de minute de plimbare zilnică.

M-am gandit sa impartasesc experienta Elancyl si cu una dintre cititoarele mele asa ca fac un mic concurs. Una dintre voi poate castiga un Offensive Cellulite (produs care poate fi cumparat din farmacii la un pret de aproximativ 118 RON), dacă  îmi povesteşte ceva. Şi anume, o întâmplare urâtă în care celulita i-a stricat ziua. Spuneţi-mi despre momentul ăla atât de dureros în care nu ştiaţi cu ce să vă acoperiţi coapsele mai repede ca nici măcar voi să nu le mai vedeţi. Ştiu că imaginea pare destul de ruşinoasă şi poate nu veţi vrea să vorbiţi despre aşa ceva, dar gândiţi-vă că aveţi ocazia să scăpaţi de celulită, încercând promisiunea noului produs Elancyl. Haideţi, curaj şi baftă! Voi alege câştigătoarea care a avut cel mai mult de suferit. Concursul durează o săptămână şi voi anunţa cine primeşte Offensive Celullite pe data de de 4 mai.

Deci pozele de sambata seara, facute Iubi si de mine. Alea cu focusul aiurea sunt opera mea

Read the rest of this entry &raquo

Regina Margot vs  Gabrielle d’Estrees

Regina Marguerite de Valois, ultima din această dinastie, fiica a crudei Caterina de Medici, şi-a împărţit soţul, pe Henric al Navarrei cu Gabrielle d’Estrees, femeie de moravuri uşoare, pe care Regina Margot o numea simplu “curviştina”.

Înzestrată cu toate calitaţile pe care trebuia să le aibă o femeie în Franţa secolului al XVI-lea Marguerite era admirată de toată ţara pentru frumuseţea şi spiritul ei. Posedată de o admiraţie exacerbată pentru mama ei, tânara avea să îşi piardă această obsesie când însăşi femeia care i-a dat viaţă a folosit-o într-un sângeros complot în Noaptea Sfântului Bartolomeu. Drept pentru care, Marguerite decide să se poarte exact pe dos faţă de cum i-ar fi plăcut reginei-mamă, să se dedea amorului şi să decidă singură asupra comportamentului ei. După ce-l cunoaşte şi se lasă iubită de Henric de Guise, Caterina o obligă să se mărite cu hughenotul Henric de Bourbon, ceea ce contravine serios cu sentimentele ecumenice ale tinerei principese, catolică ferventă. Între cei doi soţi, care nu se iubeau, nu erau de aceeaşi religie şi aproape că nu se suportau, până la urmă se naşte o complicitate şi o simpatie reciprocă, datorată în mare parte generozităţii şi spiritului ei de onoare. Dar şi dorinţei de a-i face în ciudă mamei ei, când aceasta îşi doreşte să îi despartă. Read the rest of this entry &raquo

Până acum vreo 5 zile, să fiu înconjurată de oameni care zâmbesc şi se simt bine, care pentru câteva ore uită de orice greutate şi tristeţe, mi-ar fi fost greu de suportat. Pentru că nu puteam sta mai mult de o oră faţă în faţă cu cineva fără să mă apuce depresia sau, dintr-o dată, cheful subit de a-i da shut down  şi a mă retrage în durerea mea.

Însă miercuri am făcut o excepţie pentru că am vrut neapărat Read the rest of this entry &raquo

Mie îmi plac statisticile. Şi la lucru şi pe blog, aş tot număra chestii, aş face topuri, comparaţii, aş studia cifrele. Să ne înţlegem, doar în aceste momente intime îmi plac cifrele, cu altă ocazie, să nu le văd.

Aşa că m-am gândit eu aseară (de fapt de mai demult coc ideea asta) ce-ar fi dacă aş face o statistică cu scriitorii pe care i-am citit, cu naţionalităţile lor, cu anii publicării cărţilor… că doar nu degeaba am toate datele astea într-un excel.

Deci aşa:
- am citit 5 cărţi de Marin Preda
- am citit câte 4 cărţi scrise de Mihail Drumeş, Virginia Woolf, Albert Camus, Francoise Sagan, Simone de Beauvoir
- am citit câte 3 cărţi scrise de H. de Balzac, Mircea Eliade, J-P Sartre, Italo Calvino, (3 piese) E. Ionesco

- am citit 13 cărţi în franceză şi 2 în engleză

- am citit 137 autori dintre care:

* 25 de femei, 112 barbati

- am citit câte 3 carti din 1922, 1925, 1927, 1942, 1946, 1951, 1952, 1960, 1961, 1972, 1986, 1997, 1998, 2000, 2002, 2003, 2006
- am citit câte 4 carti din 1967
- am citit câte 5 carti din 1938, 2005

Da, toate datele astea le am într-un tabel.
PS. Zilele astea îmi e ffff dor de tati.

Când mi s-a propus în comentarii să fac o expoziţie de eşarfe, sincer, n-am crezut că e o idee bună. Pf, ce m-am mai înşelat. Şi asta pentru că eu nu prea folosesc obiectul ăsta vestimentar, decât iarna, să nu-mi fie frig. Să nu mai zic că nici nu îi acord mare importanţă. Daaar, uite că am de unde să mă inspir şi să mă las convinsă pe viitor, când n-o să mai fiu în doliu. Vă las să admiraţi frumuseţile de mai jos şi nu uitaţi că încă mai puteţi trimite poze, cât încă e caldă expoziţia. În ordinea în care le-am primit. (Mi-am permis, din nou, să preiau explicaţiile din email, pentru că poveştile sunt aşa de frumoase, încât merită să fie cunoscute de toţi).

1. Spi-oana

Read the rest of this entry &raquo

Autor: Dalia Sofer
Nationalitate: iraniana
Titlu original: The Septembers of Shiraz
Anul aparitiei: 2007
Nr.pagini: 393
Premii: Whiting Writers’ Award (2008)
Ecranizare: nu
Nota mea: 9/10
Alte romane de acelasi autor: nu

Nu mai ştiu cum a ajuns Septembrie în Shiraz pe lista mea de cărţi pe care vreau să le citesc. Parcă am citit despre ea într-o revistă glossy, că din ele doar recomandările de cărţi le reţin. În definitiv nu asta e important, ci faptul că dacă n-o citeam, pierdeam o carte bună, scrisă frumos şi atât de asemănătoare cu ceea ce simt eu acum.

Desigur, întâmplările şi contextul istoric în care se desfăşoară acţiunea nu au nimic în comun cu prezentul României, însă scurte episoade sau pagini întregi de introspecţie şi fapte în care îmi regăsesc viaţa, mi-au apropiat foarte mult acest roman de suflet. Read the rest of this entry &raquo