-
Ce-i promit blogului pentru 2011
Chiar dacă mi-e lene, nu vreau să-mi las blogul cu treburile neterminate şi nici un film să-mi încheie socotelile cu 2010-le. Mai sunt câteva ore şi am citit deja pe vreo 5 bloguri despre planurile pentru anul ce vine. Tre’ să o fac şi eu, nu de alta, dar Ana m-a întrebat pe twitter dacă vreau să fac o leapşă pe subiectul ăsta şi am zis da. Deci vedeţi, cu toată lenea, n-am cum să mă sustrag. Aşadar, ce aşteptări am eu de la Tomata cu scufiţă în anul 2011. simplu: să rămână cel puţin unde este acum. Dacă poate să urce, să urce, dar mai jos să nu. Atât.…
-
Mao’s Last Dancer
N-am mai văzut demult un film despre dans, iar Mao’s Last Dancer promitea să-mi satisfacă apetitul şi plăcerea. Îmi plac filmele ce au ca subiect muzica şi dansul, mă fac să simt chestii care celelalte filme nu reuşesc să mă facă să le simt. Ultimul dansator al lui Mao este povestea adevărată a balerinului Li Cunxin. Şi cu asta v-am spus cam tot: e vorba de istorie, de balet, de muzică clasică, de ceva de ce nu ne lovim chiar în fiecare zi. Dacă mai introduc în discuţie şi America, aproape că vă daţi seama despre ce e vorba în film. 🙂 Da, Li Cunxin este un pui de ţăran…
-
Despre 2010
M-am gândit mult la momentul scrierii acestui post şi nu mi-am prea dorit să-l scriu. Dar de-aia am blog, să ţin o evidenţă. Doar am făcut-o şi în 2007 şi în 2008 şi în 2009. Aşa că din acest motiv şi din acela că cineva mi-a dat o leapşă să vorbesc despre 5 momente importante ale lui 2010, m-am aşternut pe scris. Normal că n-o să mă rezum la 5, că nu pot şi nici n-o să scriu un post separat pentru a onora leapşa. Însă le voi boldui pe cele 5 “cele mai”, deşi îmi va fi destul de greu să aleg pentru că anul ăsta a fost extrem…
-
Un gand de acasa
Când v-am vorbit despre Cozonacul de Acasă, m-am zgârcit intenţionat să vă povestesc despre ce-mi place mie cel mai mult la el. Adică despre ambalajul acela pe care poţi scrie câteva cuvinte. Mi se pare foarte mişto ideea de a -ţi putea trimite gândurile cuiva care nu este lângă tine, împreună cu un cozonac. Nu mă număr printre cei care au vreo rudă sau vreun membru al familiei plecat prin tări străine, deci nu pot face nimănui un asemenea cadou. însă dacă aş fi eu cea plecată departe de casă, un cozonac cu mesajul celor dragi mi-ar ajunge direct la inimă. Pentru a fi aproape de fraţii, mamele, taţii sau…
-
Ultimele doua Craciunuri
Când Ioana mi-a trimis un mail rugându-mă să scriu un guest-post despre Crăciun pe blogul ei, am vrut să refuz politicos pentru că eu nu aştept Sărbătorile astea, nu mi le doresc şi vreau să treacă cât mai repede. însă în ultimul rând al mailului ei, spunea: “mi-ar face o deosebită plăcere dacă ai împărtăşi cu mine şi cu ceilalţi care a fost Crăciunul special din viaţa ta.” Trecutul verbului “a fi” a fost cel care m-a convins. Pentru că am vrut să vă povestesc despre ultimele două Crăciunuri petrecute cu tatăl meu. ………..* Iar anul ăsta n-o să mă mai roage să îi scriu mesaje pe telefon să le…
