-
2 articole + anunt de expozitie
Ultra-scurte si pe fuga ca n-am net: 1. Unii aveti timp, altii sunt cu Napoleon. 2. In satul Timisoara e la fel ca-n orice sat. 3. Din cauza postului cu skinuri mi-am facut singura pofta si vreau sa-mi iau si eu laptop cu care sa ma plimb prin casa. Imi tre’ sa scriu pe el, sa ascult muzica, sa ma uit la un serial-doua si cam atat, fara alte giumbuslucuri. Nimic sofisticat sau scump. Ca sa am de unde sa aleg va invit sa va scoateti laptopurile pe catwalk, sa le laudati, sa le criticati dar mai ales sa facem expozitie. Emailul de la contact va sta la dispozitie de…
-
S-a încheiat un capitol din viaţa mea
Acum 2 ani şi jumătate mă plimbam pe la interviuri ca şi când aş fi avut un iubit si m-aş fi întâlnit cu el. Cam vreo 2 luni am umblat din firmă în firmă şi fie nu-mi conveneau condiţiile, fie nu mai reveneau cu un telefon. Pana când am ajuns în clădirea CEC-ului, aia mare de pe Torontalului la un test. Seara la 6, când te întorci de la spital, după ce tatăl tău fusese operat nu-ţi vine să dai nici un test. Nici măcar nu-ţi mai pasă ce se întâmplă la interviul ăla, dar te duci, să nu laşi ocazia să treacă pe lângă tine. Şi după câteva zile…
-
Cocoană vrea concediu
Mai un pic şi se împlineşte un an. Un an de când un om a omorât un alt om fără să plătească în nici un fel fapta comisă. Desigur că vă aduceţi aminte de cazul Lucian Reja, tânărul omorât pe trotuar de un Ferrari negru nervos, la volanul căruia se afla Adrian Cocoană. Nici până în ziua de azi mama băiatului nu şi-a găsit liniştea şi pacea, răgazul de a-şi plânge în intimitate fiul. Pentru că procesul încă durează, încă nu s-a făcut dreptate (şi probabil dreptate nici n-o să se facă), şi mai mult de atât, Cocoană vrea concediu. S-a săturat de Timişoara şi Craiova, aşa că a făcut…
-
Am fost la Arsenal Park
Si mi-a placut mult de tot. Dar aseara cand am ajuns am picat secerata de oboseala, iar acum sunt la lucru si nu pot sa va insir ce s-a intamplat. 😀 Povestile si pozele mai spre seara ca e mult de munca la un post ca cel pe care il am in cap. Pregatiti-va, o sa fie lung. 😉 Later edit: Asaaaaa, mi-am suflecat manecile si ma apuc de scris. 🙂 Inainte de toate vreau sa ii multumesc domnului Cristescu ca ne-a invitat sa petrecem un week-end de vis intr-o locatie cu atat de mult bun gust si atat de bine gandita incat nimic, absolut nimic nu i se poate…
-
Cu ce se mai îmbracă obiectele?
Nu ştiu dacă e o chestie feminină sau se mai scapă şi băieţii, da’ personalizarea obiectelor e o chestie mişto. Eu una, de ceva vreme încoace am nişte idei ciudate conform cărora obiectele au suflet. O tâmpenie, evident, nu tre’ să îmi atrageţi atenţia, că ştiu şi eu că o maşină, o jucărie de pluş, un telefon sau un laptop nu suferă dacă li se întâmplă ceva. Nu le pasă, nu le interesează. Cred că m-am uitat la prea multe desene animate şi imaginaţia altora îmi distorsionează mie percepţia realităţii. Sufăr pentru maşina mea dacă o zgârii pe motiv că o doare şi aproape plâng dacă telefonul meu se descompune…
