Nu uitati!!! Azi ne jucam in Bierhaus de la ora 19. Aduceti orice joc aveti prin casa, in afara de poker.

Dacă banii şi timpul mi-ar permite, jumătate de an mi l-aş petrece călătorind. Dar ştim toţi că asta li se întâmplă numai celor norocoşi, aşa că ne plimbăm prin lume mai mult cu degetul pe hartă sau pe Google Earth. Cum până la vizita la Viena de Revelion mai e ceva timp, visez pe gratis că voi ajunge în următoarele locuri.

10. Amsterdam – pentru libertatea lui şi pentru comparaţia cu cartierul roşu din Frankfurt

mai mult…

Vă spuneam acum câteva luni că eu nu citesc în alte limbi din diverse motive. Unul era că nu reuşesc să ţin minte, altul era că nu simt cartea la fel de bine ca în română. Nu aveam de gând să verific dacă experienţa cu franceza confirmă şi lectura în engleză, însă cineva s-a gândit să mă “forţeze” să o fac. Octavian, îmi spusese în comentariul la postul respectiv că refuză să citească o carte în altă limbă, dacă el cunoaşte limba în care a fost scrisă. Ceea ce e impresionat pentru că el cunoaşte multe limbi. Aşa că, s-a gândit la mine când le-a propus celor de la Books Express să îmi ceară recenzii la cărţi trimise de ei, în engleză evident. Nu puteam să refuz aşa o ofertă aşa că…

Prima carte pe care am citit-o în engleză a fost cea mai bună alegere pe care puteam să o fac. Am comandat Little Women şi aseară am ajuns foarte aproape de final. Mai am vreo 10 pagini şi am trăit-o ca şi când aş fi citit una în română. Şi n-am uitat despre ce e vorba când o reluam în ziua următoare şi am simţit fiecare emoţie prin care treceau fetele doctorului March, fiecare tristeţe şi fiecare bucurie. Dar despre carte vă povestesc mai pe larg duminică.

Mi s-au infirmat toate pretextele pe care le aveam şi cu siguranţă voi continua să citesc romane în limba lor originală, fie ea engleză sau franceză. Chestiile care m-au făcut să trag de carte prea mult a fost scrisul prea mic, volumul mare al cărţii şi lipsa timpului. În rest,am savurat fiecare frază, fiecare expresie, fiecare întâmplare. Poate şi pentru că mi-a plăcut cartea în mod deosebit, dar pentru o primă încercare mă declar pe deplin satisfăcută.

În ceea ce priveşte engleza, evident că au fost cuvinte pe care nu le-am ştiut pentru că nu cunosc nici limba română în totalitate, cu atât mai puţin o să cunosc engleza. Dar asta nu m-a împiedicat să trec peste ele deducându-le din context sau căutându-le în dicţionar când îmi aduceam aminte a doua zi.

Aşadar, ca o balanţă veritabilă ce sunt, m-am răzgandit. Nu o să dezmint ce-am spus atunci, nici n-o să retrag, pentru că am crezut în afirmaţiile pe care le-am făcut. Şi acum cred în ce spun acum, doar că lucrurile stau altfel. Şi mă bucur.

PS: Pun linkurile cand mi se rezolva problemele cu adminul. S-a rezolvat.

Din nou tristeţe, din nou durere, din nou lacrimi şi din nou deznădejde.

Dar nu vă plictisesc, ci vă aduc la cunoştinţă două fapte bune pe care le puteţi face. Aşa, ca de sărbători:

1.    Plaiul nu inseamnă doar un festival, ci şi implicarea în acţiuni civice mai serioase. Cum ar fi donarea de sânge. Pe foarte scurt, informaţii din mailul pe care l-am primit de la ei: „Întâlnirea va fi vineri 11.12.2009 la ora 8 (cu o marjă de eroare în ideea că vor fi câţiva întârziaţi, e în regulă) în fata la Centrul de transfuzii! Am ales o oră aşa de dimineaţă fiindcă mulţi probabil trebuie să ajungă la lucru!” Bannerul de susţinere este acesta.

2.    Campania Samsung More Than Talk demarează în primul rând pe pagina de Facebook, unde vă invit să intraţi şi să luat badge-ul de susţinere, iar într-una dintre zilele următoare va avea loc o sesiune de Q&A pe tema cancerului de sân, dar vă zic eu mai multe la momentul potrivit.

Asta puteţi face. Un mic bine, e cel mai mic. Să daţi de veste.

Autor: Philip Roth
Nationalitate: american
Titlu original: The Breast
Anul aparitiei: 1972
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 5/10
Alte romane de acelasi autor: nu

Am auzit de Sânul de la Cinabru, dar recenzia i-am citit-o doar acum după ce am citit şi eu cartea. Proastă mişcare pentru că nu e de ajuns să vezi un titlu pe un blog şi să fii sigur că recenzia e o recomandare. Aşa cum nici la mine nu găsiţi numai recomandări, la fel se întâmplă şi la alţii, dar dacă eu nu citesc recenziile am impresia că toate zic de bine.

Sânul este o nuvelă absurdă şi imposibilă, al cărui înţeles eu nu l-am priceput. Recunosc asta cu ruşine pentru că poate ar fi trebuit să pot, însă de data asta mă simt depăşită: nu reuşesc să dezleg misterul pe care îl ascunde morala acestei cărţi, pentru că vreau să cred că există un anume înţeles şi nu e doar o înşiruire de inchipuiri. Când am văzut că nu merge şi pace, mi-am zis că sigur Google-ul mă va salva de la această mărturisire ruşionasă, dar nu, nici el nu mi-a dezvăluit unde m-am împotmolit, ce n-am prins, ce mi-a scăpat şi ce vrea de fapt Philip Roth să spuna cu cartea asta. mai mult…

31. A merge la Canossa - “A face penitenţă, a ispăşi pedepse după ce cineva a refuzat sau s-a împotrivit mult să facă un lucru”.
O localitate mică din apropierea oraşului italian Modena, vestită pentru faptul că acolo Papa Grigore al VII-lea l-a supus pe Henric al IV-lea al Germaniei, la cele mai mari umilinţe timp de 3 zile deoarece acesta din urmă fusese excomunicat pentru lupta sa împotriva înaltului Pontif.

32. Amicus humanis generis - “Prietenul tuturor, dar al niciunuia îndeosebi”
Se întrebuinţează ca un reproş la adresa celor care îşi oferă prietenia tuturor, fără nici o alegere. Moliere spune într-o piesă: “amicul tuturor nu-i amicul nimănui”.

33. Anno Domini - “Anul Domnului” (lat.)
Expresie creată în Evul Mediu pentru a marca socotirea anilor de la naşterea lui Iisus Christos. A înlocuit vechiul sistem, care începea numărătoarea “de la facerea lumii” (anul 5508 î. Hr)

34. Anteriul lui Arvinte - “Cei care strică într-o parte pentru a drege în alta, li se spune că procedează ca Arvinte cu anteriul său”
Arvinte este un personaj comic al folclorului românesc. Deosebit de zgârcit, taie din mânecile anteriului pentru a-şi petici coatele roase. Pentru că lumea râdea de el, şi-a tăiat din poale pentru a completa la mâneci.

35. A opta minune
Cum cele 7 minuni ale lumii antice au fost desemnate “minuni” nu datorită înţelesului de “miracol”, ci în accepţiunea de realizare excepţională, expresia a fost folosită pentru a desemna orice înfăptuire grandioasă, orice invenţie radicală.

Spaniolii geloşi aveau dreptul să îşi îchidă soţiile în mănăstire, pentru timpuri limitate sau pentru totdeauna. Rusul nu-şi ucide soţia necredincioasă, ci se spânzură el, iar sârbul este gelos numai când este incult. Turcii sunt geloşi ca gorila, iar arabii ca şarpele cobra. Germanii fac din gelozie o chestiune de onoare, pentru a avea ocazia să se bată şi să-şi taie unul altuia urechile şi nasurile. Englezul nu este gelos pentru că cinsteşte femeia, văzând în ea şi pe soră şi pe mamă, nu pe amantă. Americanul nu este gelos fiindcă preţuieşte mai mult timpul şi sănătatea lui decât pe soţie. Grecul nu este gelos deoarece consideră că, din toate câte se pot repara pe lume, cel mai uşor se repară pierderea femeii; şi nu este gelos şi pentru că, liniştit, înşală el pe altul, mai înainte de a nu fi avut altul timpul să-l păcălească.

Iovan Ducic - Fericire, iubire, femeie

Despre români n-avem nici o informaţie. Da’ vă întreb pe voi: cum se manifestă gelozia la noi în ţară?

Să ne mai descreţim puţin frunţile, că prea mult ne-am înverşunat în ultimele câteva zile, şi să zâmbim cu o zi înainte de weekend. Tot via email am primit şi aceste poze cu eroii copilăriei noastre care dacă ar fi trăit în realitate, probabil ar fi ajuns mai rău decât atât. Sau?

Decât să tot scriu pe twitter reply-uri şi sentimente ce-mi trec prin suflet, mai bine mă pun să scriu un post. De tristeţe, de durere, de abandonare, de trădare, de nesimţire, de însingurare, de dorinţă de a pleca şi lăsa în urmă Timişoara mea iubită.

Am spus de sute de ori că oraş ca Timişoara nu-i niciunde în lumea asta. Când vine vorba de patriotism, aici, în nucleul ăsta se concentrează toată iubirea mea. Aşa cum plâng când aud imnul, aşa plâng şi acum că amintirea morţilor din decembrie 1989 e călcată în picioare.

Am avut şase ani, dar îmi aduc aminte perfect frica şi exaltarea oamenilor care urlau în stradă, a părinţilor mei când le străluceau ochii la perspectiva înlăturării comunismului, la ideea libertăţii, la ideea unui viitor mai bun. Trăim în viitor şi Timişoara, după 20 de ani, scandează DIN NOU „Jos comunismul”. Spunea Petre pe twitter: „Timişoara nu e şi n-a fost proBăsescu, dar întotdeauna a fost şi va fi antiroşu. Aşa zicea şi cineva pe Antena 3: „poate să vină oricine, dacă face parte din PSD, Timişoara îi va întoarce spatele”.

Ei, se pare că Timişoara e supusă lui Ciuhandu şi el dispune de ea cum îi pică bine. Ce contează ca timişorenii nu l-au votat pe Geoană, ce contează că noi, locuitorii, noi care suntem adevărata Timişoara, nu îl vrem şi nu îl vom accepta niciodată ca preşedinte? Ce contează că am avut încredere în primarul nostru, mult invidiat? Ce contează că ne place să ne numim „primul oraş liber” când primarului nostru i se rupe de noi?

Azi mi se rupe inima pentru Timişoara mea, azi sunt mai convinsă ca întotdeauna că vreau să plec de-aici, s-o părăsesc, să nu mă mai subjug sistemului.
Aş participa la o revoluţie, dacă ea ar începe, dar nu sunt sigură că aş vrea să mor pentru Timişoara sau pentru România.

Cât despre Ciuhandu,… domnule primar, ne-aţi trădat!

UPDATE

Pareri cu care rezonez au emis: Mircea Popescu, Khris, Costi Rogozanu, Radu Pavel Gheo, Anne-Marie Blajan, Dan Popa, Petre Nicoara, Florin Puscas, Arana, Ovi, tac’su, Dan Patrascu, Sirg, Alisim, anatati, Horia, Mafia din Timisoara, Did.(va mai urma, probabil)

Ştiu că aţi citit şi aţi văzut sute de asemenea anunţuri, şi ştiu că mulţi veţi trece mai departe la alt blog, dar nu pot rămâne indiferentă când cineva mă roagă să caut un stăpân pentru un animal. În afară de pisicuţă mi-am mai pus blogul şi la dispoziţia altor animăluţe (1, 2) şi n-am avut şanse de reuşită. Sper ca de data aceasta să se găsească cineva care să îl vrea pe frumosul de mai jos.

O prietenă de-a mea l-a găsit pe stradă. Are între 8 şi 10 luni şi deja se vede că e un căţel de talie înaltă. Aş vrea tare mult să îi găsim împreună un stăpân pentru ca prietena de care vă ziceam nu mai poate să-l ţină prea mult. Are deja câteva animale şi îi e greu cu încă unul.

Dacă ştiţi pe cineva care stă la casă, în Timişoara sau undeva la sat în judeţul Timiş, să-mi dea numaidecât de ştire că nu se ştie unde poate ajunge micuţul ăsta.
Vă rog din suflet să daţi vestea mai departe.