Nu-mi stă în obicei să citesc cărţi ce nu aparţin beletristicii. În afară de situaţiile în care am fost obligată de şcoală să deschid şi să răsfoiesc o carte de teorie, nu mi s-a lipit de mâini nici un manual de self help, nici un documentar, nici alte soiuri de volume. Mai puţin dicţionare, că alea a fost imperativ necesar. Însă, Iubi mi-a făcut cadou trei cărţi apărute la Săptămâna financiară şi la revista Felicia, cărţi pe care eu le-am dorit şi imediat m-am şi pus pe lecturat. Prima aleasă a fost Femei celebre pe divan. Răsfoind-o, mi-a plăcut că e aerisită şi că are capitole de o lungime numa’ bună de tras o gură de aer între personaje. Pentru că personajele ei sunt, aşa cum anunţă titlul femei celebre. Începând de la Colette şi până la Prinţesa Diana, autoarea Catherine Siguret (căreia mai mult ca sigur n-o să-i reţin numele) trece de la scriitoare, la cântăreţe, la femei din politică sau la actriţe. Toate sunt însă femei ale căror destine n-ar fi avut cum să fie altfel sau faima lor nu avea cum să le lase să treacă neobservate şi din punct de vedere personal.

Colette – scriitoare. De ea nu ştiam mai nimic. Am auzit de ea prima oară când am citit Al doilea sex, pentru ca Simone de Beauvoir o menţiona destul de des ca pe un exemplu de „aşa da”. Citind în cartea asta mini biografia ei, am înţeles de ce. Colette a fost crescută într-o familie bună şi relaţiile armonioase dintre membrii ei i-au creat mediul propice unei educaţii alese (la 6 ani îl citea pe Balzac). Pentru vremurile în care a trăit, scriitoarea a beneficiat de o libertate cum numai bărbaţii îşi permiteau să îşi ia. Se iubea cu femei şi cu bărbaţi deopotrivă, iar opera ei, deşi publicată la început sub numele soţului ei, a avut un succes răsunător chiar dacă s-a descoperit că au fost scrise de o femeie. mai mult…

Unul dintre lucrurile care mă fac să fiu mândră de Iubi e că el ştie întotdeauna ce cadou să îmi dea. De multe ori mi-a făcut surprize extrem de plăcute cu diverse ocazii când îmi punea în braţe chestii pe care le menţionasem în treacăt sau pe care i le arătasem fugitiv. Aşa a fost şi anul trecut când mi-a făcut cea mai frumoasă surpriză şi mi-a comandat tocmai din Portugalia, de la Lola, un şirag de mărgele cu roşii. Superb gest şi divine mărgele.

Ei, anul ăsta, mi-a mărturisit că n-are nici o idee pentru cadoul de ziua mea şi ce mai încoace încolo: “ce vrei?” :oops: Întotdeauna mi-au plăcut cadourile care nu striveau corola de minuni, dar anul ăsta am făcut o excepţie (de fapt cred că nu e prima dată). I-am spus că vreau o piatră. Preţioasă normal. Nuuu, băi, nu îmi trebuie diamant pe deget. Îmi trebuie un opal. Montat în inel, în cercei, în pandantiv, în ce vrea el, cu condiţia să pot să îl port zilnic la mine. Eu zic că în inel e cel mai convenabil. No strings attached.

Să vă spun de ce mi s-a pus pata pe opal. AH! musai să fie negru, ca există de mai multe culori, da’ mie ăla mi-e bun. Că e piatra zodiei mele.
Ştiu că mulţi veţi spune că am innebunit şi ca o piatră nu înseamnă mare lucru. Da’ când proprietăţile opalului ma încântă peste măsură, chiar cred că opalul este rezolvarea problemelor mele. Şi în plus, am citit eu în Numele trandafirului că e pe bune faza cu influenţele mineralelor asupra oamenilor.

Să mă explic:

Piatra recomandata pentru:
Zodiile: Gemeni, Rac, Fecioara, Balanta (opalul negru), Scorpion (opalul negru), Capricorn, Varsator, Pesti
Luna de nastere: Aprilie, Iunie, Octombrie (!!!)
Talisman norocos: al Balantei (!!!)
Influenta numerologica: pentru  cei nascuti sub influenta numarului 8 si 9 (!!!)

Efectele asupra purtatorului:
Puternic rol protector
Confera stabilitate (se ştie cât de dezechilibrate sunt balanţele, nu?)
Atrage multe modificari in viata (uneori viaţa mea e prea la fel în fiecare zi, să o condimentăm puţin n-ar fi neapărat ceva rău)
Il ajuta pe purtator sa-si scoata la iveala intregul potential (eh?)
Are calitati magice si efecte benefice pentru sanatate (ar fi ceva să nu mă mai doară nimic – asta i-ar face pe mulţi oameni fericiţi)
Mareste creativitatea, inspiratia, fericirea, imaginatia, sentimentul de valoare personala, relaxarea, energia fizica, spontaneitatea
Aduce bani, succes, noroc, fericire, dragoste, speranta, protectie, pace (adică de toate)
Pune in legatura cu vietile anterioare (întotdeauna am fost curioasă de celelalte trupuri în care am locuit)
Scade inhibitia, scoate la suprafata emotiile reprimate (mna… de-astea nu prea am, că nu reprim nimic)
Opalul de foc aduce succes la bani, confera pasiune si energie (nu ma întere ăsta, că io vreau de-ăla pe negru)
Opalul negru purtat langa inima fereste de rau, de deochi si protejeaza calatorii aflati la drum
Benefic pentru vaz, auz, dureri de cap (ce ziceam mai devreme – viaţa mea ar fi mai blândă fără dureri de cap)

Deci, ca să-l ajutaţi pe Iubi, tre’ să îi spuneţi voi de unde ar putea face rost de un opal negru veritabil. şi ca să fiu şi eu fericită de tot de ziua mea.

După ce aseară am găsit poza asta pe telefonul lui Iubi, m-am gândit că ar fi urât din partea mea să nu v-o arăt şi vouă. Scuzaţi calitatea proastă a imaginii, dar pe lângă faptul că e făcută cu telefonul, anumite personaje se mai şi mişcă. Şi ca să înlătur banalul unei poze făcute la un chef, vă propun un joc. Ăla din titlu.

PS. Pentru eliminarea oricărei urme de dubiu, da’ eu sunt în poza parcă desprinsă din The Ring.

sursă imagine

Îmi place să vorbesc cu bărbaţii despre femei. Îmi place pentru că pot să le văd prin ochii lor şi pot să mă bucur pentru ele sau pot să le compătimesc. Şi în general pentru alea pe care le compătimesc n-am un respect prea mare. Dacă ajung să stea cu unul care vorbeşte urât despre ele… dar evident că unele n-au de unde să ştie.
Da’ nu despre asta e vorba.

Ieri m-am întâlnit cu o cunoştinţă şi din una în alta l-am întrebat ce mai face prietena lui, dacă totul e ok – întrebări de-astea pe care le pui când n-ai mai văzut omul de mult şi nu îi iei cu asalt intimitatea. Mi-a spus zâmbind şi cu un licăr de mândrie în ochi că prietena lui face torturi. Şi sunt aşa de frumoase torturile ei, o adevărată artă. Lăsând la o parte comentariile şi conversaţia despre subiectul torturilor, mie mi-a atras atenţia expresia lui când vorbea despre această pasiune şi acest talent al femeii iubite.

Şi m-am gândit să vă întreb pe voi când sunteţi mândri de partenerii voştri? Ce motive aveţi să vorbiţi despre ei la superlativ? De exemplu, îi priviţi cu admiraţie când vorbesc la o întrunire oficială fără să se încurce şi fără să aibă trac, sau sunt buni la jocurile video şi nici unul dintre adversari nu i-a învins, sunt poeţi sau romantici încurabili, sunt plini de umor şi e o adevărată plăcere să îi scoateţi în societate, sunt buni la suflet şi nu spun nu când vine vorba să ajute pe cineva, cântă dumnezeieşte la pian sau chitară… Na, chestii de-astea pentru care îi admiraţi, însuşiri pe care le-aţi descoperit la ei şi despre care poate nu le-aţi spus niciodată.
(Şi dacă nu le-aţi spus-o niciodată, spuneti-le-o azi.)

Dupa un “vin/nu vin/ iar vin/iar nu vin/na bine, hai ca vin” am plecat vineri la Oradea să îl însoţesc pe Iubi la o conferinţă despre înot. Mna… pe mine nu mă prea pasionează subiectul, aşa că mi-a revenit plăcerea să văd cum e să fii turist singuratic, experienţă pe care mi-am dorit de multe ori să o încerc. Nu e aşa fain cum îmi imaginam eu. Odată pentru că n-ai cu cine să comentezi şi în faţa cui să te miorlăi cât de fain sau de naşpa e ceva, cât îţi place o chestie sau cât nu. şi pe lângă că n-am avut cu cine dezbate condiţia proastă a clădirilor, nici măcar n-am avut mp3 playerul la mine să aud ceva zgomot de fond. Aşa că peregrinările mele pe străduţe au fost cam searbede şi fără mare satisfacţie.

Despre Oradea vă zic doar că are un primar ca al nostru care nu prea face mare lucru pentru reabilitarea clădirilor. Adică, la fel ca şi Timişoara, Oradea e plină de clădiri istorice, de case vechi, care aproape se decojesc de tot. Mi-a părut rău să vad un steag zdrenţuit cum n-am văzut nici măcar în picturile despre război, să văd clădiri care aproape că plângeau după frumuseţea lor de odinioara… mai mult…

Autor: Zadie Smith
Nationalitate: englezoaica
Titlu original: On Beauty
Anul aparitiei: 2005
Premii: Orange Prize for Fiction (2006); Somerset Maugham Award (2006)
Ecranizare: nu
Nota mea: 9.5/10
Alte recenzii de acelasi autor: Dinti albi

Ca de fiecare dată în introducerea posturilor despre cărţi, ar trebui să vorbesc despre motivul şi factorul determinant pentru aceasta lectură. Nu găsesc niciunul. Pur şi simplu am vrut să citesc Despre frumuseţe şi fiind în circuitul de la SDC am luat-o.

N-am ştiut la ce să mă aştept, pentru că, la fel ca şi în alte cazuri, am uitat ce au spus ceilalţi despre ea. Titlul nu mi-a dat nici o sugestie şi oricum nici acum, după ce am citit-o nu sunt sigură că explicaţia  pe care i-am găsit-o eu e cea corectă. Ca să rezum în câteva cuvinte subiectul, deşi nu e doar unul singur, în roman e urmărit cursul vieţii unei familii mixte alcătuite dintr-o soţie neagră, Kiki, un soţ alb, Howard, o fiica albă, Zora şi doi fii negri: Jerome şi Levi. Sper să nu fi înţeles greşit culorile lor pentru că, de exemplu, despre Zora, abia la final am aflat ca-i alba, asta după ce de la început am vizualizat-o neagră. mai mult…

Am de decernat nişte premii şi pentru că am tot amânat din diverse motive de priorităţi, iacă acuma pot să o fac.
Încep cu cel de la Mary care făra nici un motiv şi nici o condiţie m-a premiat pe ochi frumoşi. Nu pot decât să îi întorc favoarea şi o premiez şi eu cu premiul ce urmează.

În primul rând, ca orice câştigător, trebuie să le mulţumesc lui Boghi şi lui DN pentru onoarea de a-mi fi acordat premiul Blog de Oro. Aşadar: Mulţumesc ! La rându-mi tre’ să fac aceleaşi nominalizări şi să dau mai departe acest titlu. Ordinea este cea din google reader, ca acolo am toate blogurile pe care le urmaresc: mai mult…

Atât vreau să ştiu azi.
Am văzut până acum că Bloo, movieaddicted şi carlitos. Anyone else?

LE: Somnulescu, Innocente, Sirg, hop si eu, my coffe cups, Barbie, Inka.

Nici nu ştiţi cât de mult mi-a plăcut expoziţia asta şi cât m-am bucurat când am primit mailurile voastre. Atât de diferite, atât de colorate şi mai ales atât de aproape de cărţi. Multe dintre semne au o poveste proprie şi o valoare sentimentală deosebită. De-aceea am cerut permisiunea posesorilor de a o posta alături de semne. Ca de obicei, în ordinea în care au fost trimise…

Dar mai intai cele mai apropiate, ale mele: cel cu Vodafone este preferatul meu.

mai mult…

Ziua de ieri a fost una super tare cu singurul minus că a fost insuportabil de cald pentru paintball. De fapt pentru orice altă activitate, în afară de scăldat.
La invitaţia băieţilor de care vă ziceam în postul de dimineaţă, adica Mihai, Cosmin şi Cristi, ne-am dus la paintball la Jimbolia o ceată de 11 soldaţi, dintre care 9 bloggeri şi doi aparţinători.
Locul în care urma să ne ascundem unii de alţii pentru a ne împuşca arăta cam aşa. Destul de sălbatic şi aventuros.

Echipe am fost 3 de câte 4. Fiind 3 fete (Nebuloasa, Anda şi eu), băieţii au fost aşa de drăguţi că ne-au lăsat pe noi să îi alegem pe ei. Mie mi-a fost destul de greu şi nu-mi place să aleg pentru că toţi îmi erau în aceeaşi măsura de dragi. Până la urmă în echipa mea au fost Iubi, Richie şi Dan. Celelalte echipe rivale: 1. Anda, Dani, Rob şi Mihai. 2. Nebuloasa, Raul, Ovi şi Raka. Până la urmă, epuizaţi, cu chef mai mult sau mai puţin, echipele au suferit modificări, da’ nu s-a supărat nimeni că oricum fiecare cam era de capul lui.

De câştigat, primele doua ture le-am câştigat noi, adică echipa mea. Dup-aia… nu mai ştiu, da’ cum ziceam, nu prea ne păsa cine câştigă, că scopul era să împuşti cât mai mulţi şi mai ales să nu mori tu.

Faze comice:
•    apariţia subită a lui Raka în faţa mea şi reacţia mea: Aaaaaaa!!! După care hohote de râs că nu mai vedeam nimic şi ai mei trăgeau toţi în el înainte să apuc eu să ies.
•    Ovi la pândă, cu puşca blocată. El zice că am ezitat, eu zic că n-am vrut să trag că eram prea aproape de el, aşa că i-am zis să facă pe mortul
•    pe câmpul de luptă eu socializam cu Richie, lucru ce mi-a adus o bilă în cască şi una în umăr. Aia din umăr a durut tare. Singura de altfel.
•    a trebuit să mă predau că nu mai aveam gloanţe, altfel făceam schimb de bile cu Mihai până la asfinţit.

Faze mai puţin comice:
•    Iubi a picat primul în luptă şi deşi n-a fost deloc împuşcat a fost cel mai rănit. A picat într-un tranşeu şi şi-a zdrelit mânuţa stângă.
•    Mihai, la ultima tură, a picat şi el într-o groapă rupându-şi uniforma, pantalonii şi mai un pic şi piciorul
•    Richie şi Raka au avut răni aproape în acelaşi loc, numai că a lui Richie a început să sângereze
•    Dan, dintr-o ţintire necorespunzătoare a gustat o bilă pornită din puşca lui Raka.

După ce ne-am săturat de alergat şi ascuns unul de altul, am poftit la masa. Mici şi cârnăciori, umeziţi cu bere sau suc sau apă. Buuun. Cu burta plină am mai tras câteva bile roşii, după care ne-am cărat acasă.
În imagini cam aşa arată:

Restul pozelor (care merita vazute) sunt aicişea.