Cei cinci oameni pe care ii intalnesti in Rai
Autor: Mitch Albom
Nationalitate: american
Titlu original: The five people you meet in heaven
Anul aparitiei: 2004
Premii: nu
Ecranizare: The Five People You Meet in Heaven (2004)
Nota mea: 9.5/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu
Cei cinci oameni pe care îi întâlneşti în Rai e o carte recomandată de cineva de pe net pe undeva pe net. Nu reuşesc să îl găsesc sau să îmi amintesc de cel care mi-a recomandat-o, dar bănuiesc că a fost o fată şi nu un băiat. Dacă persoana în cauză recunoaşte acest lucru, să ridice mânuţa sus, că vreau să îi mulţumesc. 
Cei cinci oameni pe care îi întâlneşti în Rai este o carte ca un film bun într-o duminică dup-amiază. Şi că tot veni vorba de film, există şi o ecranizare de-a dreptul extraordinară, atât pentru faptul că urmăreşte romanul în cele mai mici detalii, cât şi pentru că Jon Voight este foarte bun în rolul lui Eddie.
La fel ca şi alte scrieri până la ea, cartea îşi propune să ne ofere o variantă a lucrurilor şi mai ales a oamenilor pe care îi întâlneşti pe lumea cealaltă. Cred că este o dorinţă atât de mare a oamenilor să ştie sau să se convingă cumva că acolo sus, după ce inima a încetat să ne mai bată, mai există un fel de continuare. În spiritul acestei idei, Mitch Albom îşi începe povestea cu sfârşitul. Nu al ei, ci al lui Eddie. Eddie este un bătrânel care lucreaza şi trăieşte într-un parc de distracţii aproape de când s-a născut, parcul devenind o parte din el şi el, cum altfel, o parte din parc. Sigur vi s-a întâmplat să mergeţi într-un loc sau o clădire şi un om să fie acolo parcă de la începutul lumii, să îl vedeţi zilnic sau de fiecare dată când mergeţi acolo. Şi să nu puteţi concepe acel loc fără privirea acelui om, fără grija pe care o poartă lucrurilor de care răspunde. Ei, cam aşa e şi Eddie „Întreţinere”, sufletul parcului de distracţii. Eddie moare datorită unui montagne-russe care are o defecţiune şi rupându-se din ţâţâni, stă să cadă peste o fetiţă. Bătrânul îşi dă seama de pericolul iminent şi ultimul lui gest e să o împingă pe fetiţă pentru a-i salva viaţa.
Mi-a plăcut mult cum scriitorul alternează planurile temporale, purtându-şi cititorii când în ceruri pe lângă Eddie, când pe pământ în trecutul lui, când la parcul de distracţii unde colegii lui îi plâng moartea fulgerătoare.
Nu vreau să vă stric surpriza şi n-o să dezvălui care sunt cei cinci oameni pe care Eddie îi întâlneşte în Rai, pentru că asta e tot farmecul cărţii. O să vă spun însă că nu sunt, aşa cum ne-am aştepta, rude sau prieteni, ci oameni care la un moment dat în viaţă şi-au intersectat drumurile cu ale bătrânului. Ei îi ies în întâmpinare pe rând când ajunge în Rai pentru a-l învăţa câte ceva şi pentru a-l ajuta să înţeleagă anumite lucruri pe care în timpul vieţii nu le-a desluşit. Astfel primul om îl învaţă ca oamenii sunt legaţi într-un anumit fel, chiar dacă numai o fracţiune de secundă, al doilea îi vorbeşte despre sacrificiu şi despre cele mai dificile alegeri care le permit altora să trăiască, al treilea îi spune că furia nu duce la nimic bun, ba dimpotrivă numai la suferinţă pentru toţi cei implicaţi. Al patrulea om îi arată că poţi iubi pe cineva chiar şi după moarte pentru că moartea nu este un stăvilar ce curmă sentimentele, iar cel de-al cincilea om îi dezvăluie rolul pe care Eddie l-a avut în lume.
O carte frumoasă pe care o citeşti pe nerăsuflate, mult mai bună decât cealaltă variantă despre viaţa de după moarte, Un loc plăcut şi numai al lor.
Tags: cei cinci oameni pe care ii intalnesti in rai, literatura americana, mitch albom
15 11 2009 la ora 11:39
Nu știu dacă de la mine știi de carte, dar eu am scris în iulie despre ea: http://celina-bianca.blogspot.com/2009/07/cei-cinci-oameni-pe-care-ii-intalnesti.html
Mi-a enorm și mie și când am văzut pe lista ta de lecturi că ai citit-o abia am așteptat recenzia.
15 11 2009 la ora 12:02
Încă o zi – e o carte extraordinară a lui Mitch Albom (şi e şi la oferta de 10 lei la Humanitas
15 11 2009 la ora 12:04
De ce zice oare că al meu comentariu așteaptă să fie moderat?
15 11 2009 la ora 12:09
15 11 2009 la ora 12:50
aww, pare interesanta.
ah, unul din curentele literare pe care pur si simplu le ador.
poate o s-o citesc si eu, cand oi avea ragaz cu lecturile obligatorii pentru scoala. (anu 2, litere).
momentan tre` sa termin Doamna Bovary. Realismu`.
15 11 2009 la ora 13:18
Superba carte! Am scris si eu ceva pe blog despre ea. (http://gloriacioloca.blogspot.com/2008_05_01_archive.html#1620116087641862353)
O duminica frumoasa.
16 11 2009 la ora 00:15
Adorabila carte. Am citit-o abia dupa ce am vazut filmul, dar nu mi-a parut rau. Una din cele pe care le-am citit pe nerasuflate.
16 11 2009 la ora 00:52
Nu spun nimic despre carte (inca nu am ajuns cu ea in mana), dar filmul merita sa fie urmarit….
Multumim pentru recomandare.
16 11 2009 la ora 10:24
doamne ce idioata mi s-a parut cartea asta
bine, celelalte carti ale lui sunt si mai proaste (marti something, inca o zi… )
nu stiu de ce am citit atatea carti de el, fireste. banuiesc ca pt ca sunt foarte light si in unele perioade prefer sa citesc o carte proasta decat sa … nu pot sa citesc una buna
16 11 2009 la ora 13:04
16 11 2009 la ora 14:53
Io cred ca tre’ sa fii extrem de insensibil si cinic ca sa nu-ti placa Mitch Albom. Ok, recunosc, poate ca valoarea literara a cartilor lui se apropie de 0, dar daca pe dana n-a emotionat-o deloc Marti cu Morrie (care apropo, e o chestie reala care i s-a intamplat autorului) probabil ca are o piatra in loc de inima, no offence.
Am citit si Marti cu Morrie si Inca o zi, si ambele m-au impresionat in mod placut. Probabil ca o sa o citesc si pe asta cand o sa-mi pice in mana.
16 11 2009 la ora 15:00
tare cartea, intr-adevar!
16 11 2009 la ora 15:59
Sa citesti si Tuesdays with Morrie, e prima lui carte (cred) si e una din cartile mele favorite. O lectie de viata minunata!
16 11 2009 la ora 19:04
Deci eu sigur as fi in top 10 cele mai sensibile persoane din ..bucuresti, dc s-ar face unul
si mi se pare ca oamenii care sunt pe moarte sau bolnavi sau batrani spun numai tampenii care pot fi de interes doar pt cei care tin la ei, nu si pentru… terti
mai mult, m-a dezgustat teribil aerul tipului cum ca ce bine ca ai familie ca sa o aduci la capatul puterilor avand grija de tine. orice persoana din lume care a avut vreodata grija de o persoana extrem de bolnava/ pe moarte stie – probabil putini ar recunoaste, ma rog- ca simti cum o iei razna si cum ajungi sa ti se para ca esti o javra doar pt ca.. ai obosit
eu -desi sper sa .. mor brusc, dar ma rog, toti speram asta si putini chiar.. reusesc
adica ai putea sa ai bunul simt sa te intristezi ca s-a ajuns in situatia aia.
‘idioata’- din punctul meu de vedere.. pt ca nu mi-au placut ideile. oamenii care conteaza sunt cei care te influenteaza intr-un fel, nu cei care varsa niste suc pe tine si apoi colegul de care esti indragostita iti aduce un servetel si asa se naste o poveste de dragoste
ok, cred ca m-am cam aprins. mie nu-mi place mitch albom, mi se pare plin de clisee, siropos, mi se pare ca nu spune nimic in prea multe pagini, mi se pare ca propovaduieste niste idei care nu se aplica la lumea care traim, mi se pare ca nu scrie bine, etc
17 11 2009 la ora 13:41
17 11 2009 la ora 17:20
maestrul si margareta e cartea mea preferata
ce m-a tradat?
ce tare ar fi sa vorbesc de parca maestrul si margareta e cartea mea preferata, dar banuiesc ca ai zis si tu o carte la intamplare
18 11 2009 la ora 09:58