Ştiu că aţi citit şi aţi văzut sute de asemenea anunţuri, şi ştiu că mulţi veţi trece mai departe la alt blog, dar nu pot rămâne indiferentă când cineva mă roagă să caut un stăpân pentru un animal. În afară de pisicuţă mi-am mai pus blogul şi la dispoziţia altor animăluţe (1, 2) şi n-am avut şanse de reuşită. Sper ca de data aceasta să se găsească cineva care să îl vrea pe frumosul de mai jos.

O prietenă de-a mea l-a găsit pe stradă. Are între 8 şi 10 luni şi deja se vede că e un căţel de talie înaltă. Aş vrea tare mult să îi găsim împreună un stăpân pentru ca prietena de care vă ziceam nu mai poate să-l ţină prea mult. Are deja câteva animale şi îi e greu cu încă unul.

Dacă ştiţi pe cineva care stă la casă, în Timişoara sau undeva la sat în judeţul Timiş, să-mi dea numaidecât de ştire că nu se ştie unde poate ajunge micuţul ăsta.
Vă rog din suflet să daţi vestea mai departe.

Autor: Hector Malot
Nationalitate: francez
Titlu original: Sans famille
Anul aparitiei: 1878
Premii: nu
Ecranizare: Sans famille (1913), Sans famille (1925), (1934), Sans famille (1958), Sans familleSans famille (2000) (TV)
Nota mea: 10/10
Alte romane de acelasi autor: nu

Am 26 de ani şi până la vârsta asta m-am împăcat cu ideea că nu voi mai citi cărţile pe care nu le-am citit în copilărie sau în timpul şcolii. Dar, la 26 de ani, lucrurile se schimbă, pentru că am luat hotărârea de a recupera timpul pierdut şi de a descoperi cu alţi ochi ce n-am descoperit când trebuia, să le pot recomanda copiilor mei cărţile care te fac să iubeşti literatura.

Nu pot spune că regret faptul că nu l-am cunoscut pe Remi când aveam 10 ani, pentru că, deÅŸi sunt mai bătrână povestea lui m-a impresionat în alt fel. Desigur că am suferit mai mult când era vorba de moartea vreunui animal decât a vreunui om, ÅŸi că am dat pagină după pagină în  speranÅ£a că inteligentul Capi va rămâne nemuritor, dar asta nu înseamnă că n-am vărsat o lacrimă din pricina lui Vitalis, Mattia sau a bunului  Acquin. mai mult…

26. Alter Ego - “Al doilea eu”, “Alt eu”
Expresia se mai foloşeşte şi când doi prieteni sunt atât de compatibili încat ideile şi părerile lor sunt identice mai mereu.

27. Alte măşti, aceeaÅŸi piesă - “AceeaÅŸi Mărie cu altă pălărie”.

28. A lua cerul cu asalt - “A te lua de piept cu Dumnezeu”
Expresia îi aparţine lui Marx, care s-a inspirat probabil din mitologie.

29. Amantes, amentes - “ÃŽndragostiÅ£i, smintiÅ£i” (lat., Terentiu în comedia Andria)
Se foloseşte oridecâteori indrăgostiţii confirmă părerea lui Terentiu, prin manifestările lor ce pot avea repercusiuni.

30. Amende honorable - “A cere iertare prin recunoaÅŸterea greÅŸelii” (fr. = “amenda onorabilă)
Amenda onorabilă a fost, până la Revoluţia Franceză, o pedeapsă, care consta în recunoaşterea publică a crimelor săvârşite. La Moliere este extinsă până la recunoaşterea unor greşeli minore, scăpări chiar. N-are nimic a face cu o amedă în sensul propriu al cuvântului şi nici nu este întotdeauna onorabilă.

Şi iată expoziţia de portofele, care e mai săracă decât celelalte, dar am încredere că după ce veţi vedea ce frumoasă e, o să mai îmi trimiteţi şi altele să o îmbogăţim. O să încep cu cele două portofele ale mele pe care le alternez – atunci când ăsta verzui e murdar până se usucă, îl înlocuiesc cu cel de piele, cumpărat de tatăl meu din Germania.

mai mult…

Încercam aseară să mai lucrez ceva în timpul liber şi cum e o muncă diferită de cea de la lucru, puţin mai mecanică, ce nu necesită o concentrare acerbă sau atenţie deosebită, mi-am pus nişte muzică să nu mai stau în liniştea mormântală în care trăiesc zilnic. Asta când nu aud plăcile deja exagerat de uzate cu replicile zilnice.

Şi winampul meu şi-a început repertoriul cu Bongo Man. Nici nu ştiam că mai am melodia aia pe  calculator şi m-a binedispus că e o melodie vesela. Şi continui să  lucrez şi să twittuiesc despre ce mult mă bucur să ascult muzica de care am uitat cu desăvârşire de când tot ce fac pe calculator are nevoie de ciulirea tuturor simţurilor şi ascultarea muzicii nu e o opţiune…

Şi vine Sylver cu Why Worry? Şi urmează apoi Puddle of Mud cu She fucking hates me. Mă hlizesc din nou de una singură. Şi mai twittui şi mai verific un link. Winampul o ia razna şi mi-l aduce pe Manuel Mijares cu Corazon Salvaje. Ok… puteţi să spuneţi ce vreţi voi, că e lame, că e cheesy, că e telenovelistic, orice, dar nu ca omul ăsta n-are o voce superbă. Şi ascult, şi dau mai tare şi încep să lăcrimez. Pe moment nu ştiu de ce, că nu îmi provoacă nici o amintire (poate doar moartea lui Eduardo Palomo, dar nu într-atât încât să plâng după el), nu sufăr din cauza iubirii, nu. Nimic. Şi totuşi lăcrimez. Brusc îmi dau seama: plângeam pentru că muzica lipseşte din viaţa mea. Plângeam pentru că în ultimul timp numai tristeţe, numai gânduri, numai temeri, numai griji şi nici un pic de muzică. Nici o rimă, nici un acord, nici un ritm. Şi cu toate astea cânt zilnic la lucru. Elena ştie, aşa cum ştia şi Alice. Dar demult prin venele mele nu mai curge muzica pe care o iubesc atât. Mă refugiez în cărţi aşa cum altădată mă refugiam în muzică. Şi nu-i acelaşi lucru pentru că muzica şi lectura acţionează pe căi diferite.

Şi apoi îmi cântă Leo Cohen Dance me to the end of love, apoi In my secret life şi apoi Manu Chao îmi redă un soi de veselie… Şi Jennifer Rush, apoi Queen şi dernièrement, Patricia Kaas.

Dar revelaţia îmi dă speranţă şi musai să mă droghez zilnic cu nişte melodii care mă învaţă că muzica nu e de ignorat. Mă gândesc chiar să creez o categorie nouă pe blog în care să pun melodia zilei, să nu mai uit că am nevoie de muzică.

Mi-am încheiat seara cu Por quererte, o melodie care întotdeauna îmi va aduce aminte de Barcelona ca acolo am auzit-o.

…My make-up may be flaking
But my smile still stays on.

De 1 decembrie în sfârşit o să ajung la Alba Iulia. Am vrut demult, dar am amânat din diverse motive. Acum nu mai amân pentru că ţin morţiş să văd oraşul ăsta şi mai ales să mă întâlnesc cu bloggeri de acolo. Şi evident să asist la o paradă militară, dacă se ţine aşa ceva anul ăsta.
Am două întrebări:
1. Cine vrea să vină cu mine şi cu Iubi la Alba Iulia? Mai am 3 locuri în maşină, în spate.
2. Cine din Alba Iulia vine să bem un pahar de ceva, să ne cunoaştem şi în real-life, nu numai pe blog?

Mi-am promis că nu mai amân ideile când îmi vin, şi dacă pot să le scriu pe loc, las orice şi le scriu. Aşa am făcut cu articolul ăsta, când ideea mi-a venit pentru a 3-a oară, după ce de primele două dăţi am lăsat-o să se piardă.

De foarte mult timp vreau să scriu despre rolul blogului ÅŸi al blogosferei în formarea culturii. Ma voi referi strict la literatură pentru că în alte domenii nu prea “mă ÅŸtiu”, însă e lesne de observat că există o foarte mare varietate de bloguri dedicate picturii, fotografiei, cinematografiei, arhitecturii, poate chiar ÅŸi sculpturii, desenului ÅŸi graficii.

Prima recenzie pe care am scris-o pe blog a fost la romanul Anna Karenina ÅŸi am scris-o pentru că voiam să umplu blogul cu ceva. E stângace, e lipsită de critică, e un început. Acum, dacă ar trebui să scriu din nou despre carte, cu siguranţă aÅŸ face-o în alt fel, mult mai elaborat, mult mai atentă, pentru că de-a lungul timpului mi-am cizelat frazele, mi-am ales cu grijă cuvintele ÅŸi interpretarea, am ÅŸters recenzii întregi ÅŸi le-am rescris din nou, ÅŸi încă nu am ajuns la un stadiu de recenzare care ar putea fi considerat profesionist. Dar asta mă interesează mai puÅ£in, pentru că nu-mi spun nimic niÅŸte recenzii inaccesibile, cu prea multă critică ÅŸi nimic personal.  AÅŸadar, ca un prim avantaj al scrisului pe blog despre literatură este faptul că te invaţă să îţi schematizezi impresiile, să fii atent la ce ÅŸi cum spui, să extragi esenÅ£ialul fără a dezvălui tot, să fii mai atent la cum citeÅŸti ÅŸi la mesajul cărtii. mai mult…

Autor: Marin Preda
Nationalitate: roman
Titlu original: Delirul
Anul aparitiei: 1975
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 9.5/10
Alte romane de acelasi autor: Morometii, Cel mai iubit dintre pamanteni, Viata ca o prada, Marele singuratic

Marin Preda este unul dintre scriitorii, dacă nu chiar singurul scriitor, care îmi dau o stare ciudată, indescriptibilă, inefabilă, pe care mă chinui să o pun în scris. Nici măcar nu ştiu dacă pot pentru că, deşi am citit cinci dintre romanele lui , Delirul este prima despre care vorbesc în scris.

N-aÅŸ putea spune de ce Marin Preda mă fascinează în felul ăsta, de ce personajele lui mi se lipesc de suflet, dar cert este că de fiecare dată când am un roman de-al lui în mână e ca ÅŸi când urmează să mi se dezvăluie răspunsuri căutate dintotdeauna, ca ÅŸi când sunt pe punctul de a mă îndrăgosti ÅŸi oricum sfârÅŸesc prin a mă amoreza de vreunul dintre personajele lui. Acum s-a nimerit să fie al lu’ Parizianu, flăcău chipeÅŸ ÅŸi deÅŸtept, care pleacă din SiliÅŸtea GumeÅŸti să se facă jurnalist la BucureÅŸti. Abilitatea fermecătoare cu care Preda smulge, de-a dreptul, cititorul din cadrul rustic pentru a-l aÅŸeza, pe nepusă masă, ca spectator la o scenă necunoscută, unde împreună cu personajul principal, se simte însingurat ÅŸi tot împreună cu el descoperă viaÅ£a ca ÅŸi când el ar trăi în ea, îmi creează senzaÅ£ia că am ieÅŸit dintr-un roman ÅŸi am ajuns în altul. mai mult…

21. Alas, poor Yorick! - “Ah, sărmane Yorick!”
Subliniază o degringoladă, prăbuşirea cuiva care a fost o persoană importantă la un moment dat.

22. Albion - nume literar care desemnează Anglia
Nu se ÅŸtie cu exactitate originea acestei porecle, ea putând proveni fie de la fiul lui Neptun, Albion, fie de la faleza britanica de culoare deschisă, fie de la latinescul “albus” sau celticul “alp”.

23. Alea iacta est - “Soarta va decide!” (Zarurile au fost aruncate)
Acesta expresie se foloseşte când cineva ia o hotărâre după multe chibzuinţe şi multe răzgândiri.

24. De la Alfa la Omega - “a epuiza o temă, un subiect, a cerceta până în cele mai mici detalii, de la un capăt la altul”
A fi Alfa ÅŸi Omega - “a fi pâinea ÅŸi cuÅ£itul”, a fi tot, un om care Å£ine în mână puterea.

25. Alma Mater - Mama care te hrăneşte
Alma Mater au fost zeiţa naturii, Cibeles, zeiţa vegetaţiei, Ceres. Mai târziu, numele s-a folosit pentru universităţi, pentru că ele sunt cele care dau hrană spirituală.

Când vine vorba de lectură, sunt susţinător fervent şi promovez cu dragă inimă tot ce mi se pare că merită promovat.

Carţile vin la tine în cartier este un proiect care a început mai demult, se desfăsoară în Timişoara şi are la bază instigarea la lectură. Asociaţia culturală Pro Arta în parteneriat cu Primăria Timişoara, Clubul Rotaract şi RATT s-au strâns laolalată pentru ca timişorenii să citească pe gratis.

Prima campanie s-a desfăşurat în cartierul Fabric-Modern, a doua se întâmplă în Giroc în perioada 16 noiembrie 2009 – 1 martie 2010.

Cum se desfaşoară?
- carţile vor fi plasate în locaţiile: florăria Crina, alimentara Talida, Biserica Martirilor şi Biserica Vox Domini, toate în cartierul Giroc.
- cititorii pot împrumuta carţile din aceste locaţii, îşi vor lăsa impresiile pe un carneţel lipit de ele, şi le vor aduce înapoi  de unde le-au luat, astfel încăt şi alţii să le poata lua.
- se vor organiza trei concursuri:
1. cea mai bună recenzie de carte – până în 20 decembrie aduceÅ£i la o locaÅ£ie prestabilită toate recenziile pe care le-aÅ£i facut cărÅ£ilor citite în cadrul campaniei. Premii: postarea recenziei pe blogul oficial ÅŸi cartea în sine.
2. scriitorul cartierului – între 1 dec – 4 ianuarie citiÅ£i cărÅ£ile scriitorilor români, marcate cu o bulină ÅŸi votaÅ£i în locaÅ£ie scriitorul cartierului aducând 3 argumente referitoare la valoarea cărÅ£ii citite. Premiu: scriitorul va scrie o pagină despre cartierul vostru iar aceasta va fi montată pe un panou, în parc. ÃŽn plus, scriitorul câştigător va participa la diverse activităţi culturale organizate de Consiliul Cartierului Giroc. Locuitori ai Girocului, aveÅ£i un scriitor al vostru!
3. cel mai fidel cititor – ÃŽn toată perioada proiectului scrieÅ£i-vă impresiile pe carneÅ£elul din spatele cărÅ£ii ÅŸi lăsaÅ£i-ne un nume ÅŸi un contact. Persoana care a semnat cele mai multe recenzii iese câştigătoare. Premiu: 2 dintre cărÅ£ile citite, la alegere. Pentru acest concurs este vital să returnaÅ£i cărÅ£ile luate împrumut.

Abia aştept să ajungă şi în Lipovei.

UPDATE: Am uitat sa mentionez un lucru foarte important:

Editurile: Bastion, Cartier, Tritonic, Humanitas, Polirom, Brumar
Librăriile: Humanitas Joc secund şi Cartea de Nisip
Scriitorii: Daniela Raţiu, Daniel Vighi, Dan Lungu, Borko Ilin, Gheo Pavel Radu, Hedir Al-Chalabi
Cartile au fost donate de scriitori şi de mai mulţi donatori anonimi.