Nu m-am lăsat până n-am găsit altceva. E din nou ora târzie şi abia mai văd monitorul, Iubi, săracul de el are o faţă de parcă ar fi lucrat în mină, dar ăsta este rezultatul. Mie îmi place foarte mult, mai mult decât mi-a plăcut tema de ieri şi, zic eu, asta este destul de vizibila şi deloc obositoare. Daaar, pentru că ţin la părerile voastre şi mai ales pentru că vreau să vă placă la mine pe blog, am renunţat la roşul ala înflăcărat şi am făcut săpături pentru o temă  decenta. Adevărul e că eu nu stau pe blog decât cât să dau copy/paste posturilor, să le văd cum arată şi dup-aia închid şi plec.

La fel, este o temă modificată, pentru că, deşi blogul m-a ajutat financiar când am avut nevoie, eu nu pot să îl ajut pe el la fel. Că n-am de unde, aşa că facem şi noi ce putem pentru el.

Despre alte modificări pe care le-am făcut:
-    poza din header este creaţia mea. M-am chinuit la ea două ore şi aproape că îmi venea să dau cu laptopul de pământ, daaar până la urmă a ieşit bine.
-    au existat ceva probleme cu imaginile şi aproape că eram pe punctul de a reîncepe căutările pentru o nouă temă, dar prin bunăvoinţa lui Mihai, am scos-o la capăt. Să ştii că dau berea aia.
-    am revenit la adunarea matematică pentru că mulţi aţi cerut-o insistent

Ce mai trebuie făcut, o să facem din mers. Tema asta rămâne şi până la anul pe vremea asta, nu se mai schimbă.

AH, încă ceva: MULŢUMESC DIN SUFLET PENTRU TOATE URĂRILE DE ZIUA MEA.

A venit ziua aceea din an când blogul îşi schimbă înfăţişarea, primeşte upgrade-uri în dar, plugin-uri noi şi diverse alte minunăţii care îl fac să arate mai bine. În legătură cu asta, mi-ar plăcea să ştiu părerea voastră sinceră despre noul aspect pentru că dacă vouă nu vă e comod să citiţi, degeaba îmi place mie.

Iniţial aş fi vrut să am o poză în header, ceva cu mine şi cu o roşie, dar nu m-am prezentat din timp la photoshooting şi am rămas fără poze. Eh asta e. Dacă o mai fi cazul, mă milogesc de fotograful de serviciu.

E ora 1 şi mi-e somn de mor, dar nu mă pot duce la nani până nu vă spun noutăţile. Ştiu că puteţi vedea şi singuri, dar, de dragul trecerii în evidenţă, să notăm mai jos cu liniuţe: (deşi verbele sunt la persoana I, citiţi-le la a III-a că bietul Iubi s-a chinuit să facă blogul să arate aşa cum arată acum, după mofturile mele)

- tema nu este una originală, ci una publica, gratuita, modificată de Iubi la insistenţele mele.
- headerul original era foarte frumos, cu flori de vanilie, dar cum eu n-am nici o treabă cu florile şi mai ales alea de vanilie… nu se potriveau. Aşa că am apelat la Corina, Denisa şi Cătă să mă ajute. Le mulţumesc tuturor pentru ajutorul dat şi aspectul final al headerului i se datorează lui Cătă. Mulţumesc mult.
- tot lui Cătă i se datorează şi “bula” în care locuiesc acum articolele mele, că am dezvoltat eu o obsesie pentru chenare si îngrădiri, ca să nu se verse conţinutul.
- de dragul vostru, am înlocuit adunarea de la anti-spam cu un cod pe care trebuie doar să îl copiaţi. Dacă nu se vede bine, daţi refresh pe butonul de lângă şi vă apare alt text.
- pentru cei care sunt fanii emoticoanelor, aşa cum sunt eu, le-am înlocuit pe cele de la WordPress cu cele de la Yahoo Messenger. Aşa că dacă le cunoaşteţi shortcut-urile… folosiţi-le cu încredere.
- am instalat câteva pluginuri pe lângă cele deja existente
- am permis vizibilitatea tagurilor in pagina posturilor (am încercat să las şi tag cloud-ul în sidebar, dar nu m-a lăsat inima să îl las acolo când am văzut ce urât arată)
- la capătul posturilor aveţi un buton de Twitter, astfel încât dacă vi se pare interesant să fie mai uşor de trântit acolo.

Mai există câteva chestii pe care nu le-am implementat pentru că am uitat de ele. Dar urmează. Deocamdată cu asta mă prezint şi aştept sugestii, comentarii, laude sau critici.

LA MULTI ANI pentru cea nascuta fix cu an dupa mine si pentru cea nascuta fix cu an inaintea mea . Va pup, dragelor si fie ca toate dorintele sa vi se implineasca.

LATER EDIT:  Nu va impacientati, blogul n-o sa ramana asa cum e. Se fac incercari si modificari, din pacate pe live ca sunt eu incapatanata. Se va schimba si culoarea linkurilor si a textului de la comentarii. Sper ca bula posturilor sa fie mai ok acum. Tre sa am si eu rabdare.

Ooooh, daaaa!!! Am gasit un top care mă unge la sufleţel şi îmi încântă retinele şi simţurile peste măsură. Il găsiţi pe femalefirst.co.uk. Dar pe al meu îl aveţi mai jos. (Cum naiba nu m-am gândit la un top de-ăsta singură???)

10. Noah Wyle – dr. John Carter (ER) – primul doctoraş pe care am pus ochii când am început eu să mă uit la seriale cu doctori. Părea el cam pierdut pe-acolo, că la început mi se pare că era rezident… dar îmi plăcea că era aşa dedicat meseriei.

mai mult…

Leapsa de la Bianca (azi fara diacritice)

1. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
Aici am dezvoltat mai pe larg.

2. Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?
Sa nu incerci.

3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem multe lucruri care nu ne plac?
Hm… de multe ori pentru a nu-i supara pe altii, de alte ori pentru ca suntem constransi, de alte ori pentru ca nu indraznim sa luam atitudine si sa facem ce ne place.

4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?
De multe ori vorbesc doar si planurile nu sunt duse la bun sfarsit. De alte ori nu vorbesc si fac…Dar cred ca, in general, vorbesc mai mult decat fac.

5. Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?
N-as fi bogata deloc. Asta a fost ultima oara cand am fost fericita.

6. Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi cel mai mult schimbat la oameni?
As vrea ca oamenii sa se respecte in primul rand. In toate conditiile, in toate imprejurarile.

7. Faci ceea ce ai visat că faci, sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?
Imprejurarile m-au adus aici.

8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
Habar n-am. Probabil ca nu…

9. Eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
Lucrurile care trebuie. Pentru ca sunt multe lucruri pe care trebuie sa le fac si nu-mi plac si desi ma straduiesc sa le fac bine, de fapt, nu prea imi pasa.

10. Dacă ar fi să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi acela?
Sa nu se lase calcat in pricioare.

11. Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
O proasta fericita. Cu cat stii mai putin cu atat esti mai linistit. Si eu am nevoie de muuuuulta liniste mintala.

12. Ce-ai alege între amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să mai ai amintiri de acum înainte?
Oooof, nu stiu cum sa raspund la intrebarea asta… Cateodata am impresia ca viata mea nici n-a inceput, alteori n-as renunta pentru nimic la toti anii care m-au facut ce sunt azi.

13. Îţi mai aduci aminte de momentul acela de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? Mai are vreo importanţă acum?
Acum 5 ani era 2004… da, eram nefericita si foarte trista si nervoasa si suparata…nu mai are nici o importanta, pentru ca tot ce a urmat dupa, a fost de multe ori mai bun.

14. Care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilărie? Ce o face atât de specială?
Iar mi-e greu. Am avut o copilarie fericita si acum pe loc imi e greu sa aleg un singur moment. Asta si pentru ca toate se invart prin capul meu alandala si nu se pot opri sa extrag numai una.

15. Dacă ai câştiga un milion de dolari, ai renunţa la ceea ce faci acum?
Cu siguranta. Si m-as angaja la o librarie. Sau mi-as deschide o librarie.

16. Când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?
Nu se intampla asa ceva. Ma arunc cu capul inainte numai cand repercusiunile nu sunt grave. Daca situatia e serioasa si important decisions have to be made… ma framant zi si noapte.

17. Când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?
Zilnic… dar saptamana trecuta mi-am auzit bataile inimii.

18. Care e lucrul pe care ţi l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai făcut? Ce te opreşte?
Imi doresc sa fac prea multe lucruri. Sunt ca un caine in lant care ar vrea sa mearga macar pana la gard. Nu pot. Cred ca sunt mai altruista decat imi doresc si decat credeam ca sunt. As vrea o doza mai mare de egoism.

19. Care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?
Comunic mai bine.

Merge la Ovi, Andra, Denisa, Dojo (nu cred ca i-am dat vreo leapsa) si Razvan (ca tot a inceput scoala).

Hallmark propune ca duminica să fie seara fetelor. Mie îmi convine pentru că de obicei duminica sunt cam ruptă de realitate, de oboseală câteodată şi dacă nu citesc, sigur mă uit la un serial sau la un film. Cum House, Grey’s şi Desperate Housewives au zilele lor din săptămână, duminica ar rămâne chiar goală. Hallmark prezintă două seriale noi: Being Erica şi Clara Sheller. Ei, de când cu Being Erica, sau pe româneşte În mintea Ericăi, mi-am găsit o nouă pasiune. Despre Clara Sheller nu pot să vă spun nimic pentru că nu m-am uitat.

Serialul a început duminica trecută şi aseara a fost episodul 2. M-a prins din prima, fiind genul de serial pentru fete, fără prea multă dramă, exact ceea ce îmi trebuie mie în perioada asta.

Erica are 32 de ani şi la vârsta asta n-are nici job, nici iubit, e pe punctul de a face o criză de depresie la orice pas până apare Dr. Tom, un psîiatru care o pune să facă o listă cu toate regretele ei şi care îi trânteşte câte un citat celebru după fiecare propoziţie. Pentru fiecare dintre ele, doctorul o trimite înapoi în timp să facă lucrurile altfel. Sau nu. Din fiecare întoarcere în timp ea trebuie sa înveţe ceva sau să adapteze pentru viitor.

În afară de aceste salturi în timp, Erica îşi trăieşte şi viaţa prezentă mergând la interviuri, ieşind la întâlniri sau stând cu prietenii.

Cam despre asta e vorba în serial. Pe mine m-a prins şi mă declar deja fan. Ah, şi ca să vă conving… personajul masculin e … cum să vă spun eu,… HOT!!!

Aş fi vrut să vorbesc şi despe Clara Sheller, dar în afara de prezentarea de pe site-ul televiziunii, pot să vă mai spun doar că e în franceză. Am prins o singură secvenţă.

Încercaţi-le ca o alternativă la serialele americane, care ne consumă psihic prea mult. Cel puţin pe mine.

Autor: Alice Hoffman
Nationalitate: americanca
Titlu original: The Ice Queen
Anul aparitiei: 2006
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 9/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

N-am avut chef de altă distopie, nici de prostituate, nici de cărţi groase, aşa că m-am dus pe mâna Biancăi şi-am scos din biblioteca Regina de gheaţă. N-auzisem despre Alice Hoffman până acum, dar oricum eu n-am auzit cam de 65% dintre autorii de la Cotidianul.

Abia când mă gândeam la recenzie, mi-am dat seama că femeia din carte, regina de gheaţă, n-avea nume. I-am devorat paginile pe nerăsuflate şi din cauza persoanei I, numele ei mi-a fost dispensabil. Ciudat, acum sunt curioasă ce nume ar putea avea. Numele în carte nu sunt deloc întâmplătoare, cel puţin două dintre ele, dar ajungem şi acolo acuşica. mai mult…

Pe 1 octombrie a fost ziua internaţională a muzicii. Eram prea supărată să mă gândesc la asta atunci, dar azi, apele nefiind aşa agitate, am zis să dau curs lepşei de la Dan şi să mă las îmbrăţişată de muzică.
Melodia, care ironic şi printr-un joc de cuvinte, are cumva legătură cu tot ce îmi invadează gândurile zilele, săptămânile, lunile astea e următoarea:

Ştiu că aţi auzit-o probabil pe multe bloguri, dar mai ascultaţi-o o dată. Nu-i aşa că-i minunată?
MISHU, cel care a creat melodia şi cuvintele participă la Global Battle of Bands. Dacă şi numai dacă această melodie vă spune ceva, îhregistraţi-vă aici la sectiunea de fani şi o să apăreţi în galeria de fani.

… de reacţiile voastre, de mailuri, de comentarii, de offline-uri, de sfaturi, de cuvintele nemăsurat de binevenite. Recunosc că nu mă aşteptam la atâtea variante ajutătoare, la atâtea soluţii din toată ţara. Pentru fiecare cuvinţel şi pentru fiecare literă din mesajele voastre vă mulţumesc infinit de mult. înseamnă extraordinar de mult pentru mine tot ce faceţi voi şi vă mulţumesc din suflet.

Postul de ieri a fost o răbufnire. O explozie de disperare pentru că eram sătulă să ajung acasă şi să fiu întâmpinată cu aceeaşi tristeţe şi aceleaşi fraze care exprimau fie lamentarea, fie nervii împotriva oricui sau a orice. După ce abia am inchis ochii cu o noapte înainte, după ce n-am putut să îmi reţin lacrimile la lucru, m-am pus să îmi strig durerea pe blog. Totul a culminat cu o sesiune de plâns când am ajuns acasa. De-aia cu sughiţuri şi cu mucişori. şi dup-aia m-am liniştit.

Dar destul despre mine. Să vă spun acum ce am făcut din ce m-aţi sfătuit voi şi ce urmează să facem în continuare. O să vă ţin la curent cu evoluţia lucrurilor, însă n-aş vrea să vă întristez prea mult (Doamne, sper să nu fie cazul), aşa că o să încerc să fiu cât mai scurtă.

- am sunat la dr. Stan, aşa cum m-a sfătuit Adina şi din păcate, doctorul pleacă în concediu fix azi. (asta îi ca un făcut, toţi doctorii care l-au văzut pe taica-miu până acuma au plecat în concediu la două-trei zile după ce l-au văzut)

- am vorbit jumătate de oră cu Bogdan la telefon şi mi-a explicat pe înţelesul meu ce este şi cum se manifestă Sepsis-ul ăsta. M-a liniştit când mi-a spus că există tot felul de medicamente şi de soluţii, dar ce nu ştiam eu să îi spun la momentul ăla e că tatăl meu e alergic la cefalosporine. Probabil de-asta n-au omorât microbul ăla în doi timpi şi trei mişcări cum ar fi putut-o face acele antibiotice.

- am luat legătura cu o persoană care intermediază programări la clinicile din Ungaria şi am trimis prin ea toate analizele lui la un specialist din Szeged, pentru o altă părere.

- am fost la Bioclinica, aşa cum m-a sfătuit Bogdan, să cerem nişte analize, dar cei de la Bioclinica nu se ocupă de hemoculturi. Cică se poate numai la spitale. şi la spitale… nu e tocmai un mediu de laborator.

- luni se va interna din nou la Victor Babeş, unde i se vor face din nou teste. Până nu primeşte rezultatele de acolo şi un răspuns din Ungaria nu vrea să faca nimic altceva. I-am arătat toate mesajele, numerele de telefon şi toate soluţiile, dar a zis să o luam încet.

Mai mult de atât eu nu pot să fac, pentru că am uitat să vă spun că tatăl meu este una dintre cele mai încăpăţânate persoane pe care le cunosc. Aşa că, vom aştepta şi când va fi cazul o să avem variante de unde să alegem. Eu sper să nu fie prea tarziu.

Le mulţumesc mult celor care au preluat mesajul meu pe blogurile lor: Andreea, DeMaio, Silvia, Ela, Tibi, Gabi pe forum, Mihai, Raluca.
Îi mulţumesc Alinei pentru mailul pe care mi l-a trimis şi pentru ajutorul pe care mi l-a pus la dispoziţie, deşi nu mă cunoaşte.
Le mulţumesc Denisei şi Nicoletei pentru offline-urile de încurajare si Andei pentru telefon.
Şi tuturor celor care au dat un nume şi un număr de telefon sper să pot să le întorc favoarea sau să îi ajut şi eu la rândul meu cu ceva.
Dumnezeu să ne ajute pe toţi.

O să profit de blog pentru că nu mai ştiu unde să caut şi cum să găsesc informaţii vitale. Am nevoie de ajutorul vostru şi sper ca măcar cineva dintre cei care îmi citesc blogul să poată să mă îndrume într-o direcţie.

Aşa cum vă spuneam acum cateva săptămâni, poate luni chiar, tatăl meu a făcut o operaţie de scoatere a splinei. Nici acum, după atâta timp, el nu este bine. Nu ştiu dacă înainte sau după operaţie, în corpul lui s-a declanşat o infecţie. Deşi a făcut 3 săptămâni tratament cu diverse antibiotice (printre care Ciprinol si Gentamicin), microbul n-a fost omorât. Diagnosticul care i s-a pus, din câte am citit eu pe net, e grav: Sepsis cu streptococ din grupa D. Adică are în corp un microb care mişună pe unde vrea el, care rezistă la antibiotice şi care dacă se depune pe organe le mănâncă. ştim cu toţii că nu toate organele sunt extirpabile.

Acum după ce v-am spus despre ce e vorba, să vă spun şi cum aţi putea să mă ajutaţi. Doctorii de la spitalul Victor Babeş din Timişoara nu îl pot ajuta. Nu ştiu din ce motiv. Fie că sunt incapabili, fie că nu au metodele necesare. Ieri doctoriţa l-a trimis acasă pentru că nu au medicamente şi să revina luni, că poate atunci au. Când în sfârşit s-a hotărat şi tatăl meu că vrea să treacă graniţa in Ungaria, unde ştim ca serviciile sunt impecabile, am aflat ca nu se acceptă cazuri de boli infecţioase, că este interzis prin lege.

Ne rămâne doar România, care are doctorii şi spitalele pe care le are. Vă rog, daţi-mi un nume, un număr de telefon, un doctor bun, de oriunde din ţară ca să putem merge cât încă mai e timp. Aş prefera din Cluj sau Târgu-Mureş că parcă acolo sunt medici mai buni.
Eu sunt disperată, nu mai dorm noaptea, nu mă mai pot gândi la altceva. Ajutaţi-mă va rog.

Aş vrea să mă lămuriţi şi pe mine cu o chestiune: de ce e aşa o crimă să întrebi o femeie câţi ani are??

N-am mai anunţat demult, că era deja ceva cunoscut şi evenimentul nu se cerea anunţat. Însă, în ultima vreme am început să ne cam împuţinăm şi e păcat pentru că la întâlnirile livreşti e chiar frumos. Duminică, 4 octombrie, la ora 15, în Funky, e Schimb de cărţi, sezonul 3, episodul 2. Ah, şi dacă are cineva Singur pe lume, nu mi-l aduce şi mie?