Am lăsat un timp mai scurt pentru strângerea pozelor cu laptopurile voastre că mă gândeam că o să fie nebunie, având în vedere că aproape toţi aveţi laptopuri. N-a fost aşa. am primit foarte puţine poze de data asta. Nici n-am insistat, e drept, n-am mai trimis remindere, nu v-am stresat pe mess. Că n-am avut timp, nu de alta. Sper că după postarea expoziţiei, vă mobilizaţi mai mulţi.   Între timp am primit si eu un laptop de la lucru pe care îl expun aici, chiar dacă nu e al meu propriu şi personal, un IBM – Think Pad T42.

Deci: în ordinea în care le-am primit: mai mult…

Autor: Ernesto Sabato
Nationalitate: argentinian
Titlu original: Antes del fin
Anul aparitiei: 1998
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 8/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

De Ernesto Sabato am aflat tot de pe net, de pe bloguri. Însă din neatenţie sau din obişnuinţa cu care nu citesc recenzii ale cărţilor pe care nu le-am citit, nu l-am asociat cu nici un titlu. Chiar dacă Despre eroi şi morminte e foarte cunoscută, eu n-am ştiut că e scrisă de el decât din cartea asta. Numele lui însă a fost mai uşor de reţinut pentru ca deh, Antonio Sabato Jr. arată într-un mare fel.

Înainte de tăcere este ultima lui scriere şi este o autobiografie. N-am ştiut asta când am comandat-o de la tamada, dar pentru ca preţul se încadra în diferenţa până la 100 de lei, am ales-o. Am făcut o alegere bună pentru că e cartea cea mai indicată să-mi facă cunoştinţă cu Ernesto Sabato. mai mult…

În ultimul timp am citit atâtea cărţi care nu mi-au plăcut încât am simţit nevoia să scriu un post despre asta. Mă simt vinovată într-un fel ca nu le duc la bun sfârşit. Dar chiar timpul e prea scurt să îl pierd cu romane care nu-mi aduc nici o satisfacţie.
De fapt nu numai despre cărţile astea vreau să vorbesc ci despre cărţi în general.

Ruşii

Am tot comentat pe alte bloguri sau am menţionat când am raspuns la comentariile celorlalte recenzii: în afară de Tolstoi cu Karenina şi de Dostoievsky cu Crimă şi pedeapsă nu mi-a prea plăcut nimic din ce-am citit. Atât Suflete moarte a lui Gogol cât şi Doctor Jivago a lui Pasternak mi-au smuls oftaturi de plictiseală şi m-au făcut să amân terminarea cărţii prea mult. Si cu Maestrul si Margareta m-am chinuit cam mult, dar la fel, fara rezultat. La Doctor Jivago am renunţat de tot mai ales că mă mai lăsasem de ea încă o dată şi  după ce am citit alte trei cărticele între, mi-am făcut curaj şi am luat-o din nou din bibliotecă. Nu merge. Nu pătrunde deloc unde patrund celelalte, aşa că nu are rost să pierd timpul cu ea. Cred ca îi fac ei o defavoare dacă mă las chinuită de ea. Nu ăsta e scopul carţilor. Şi asta nu înseamnă n-o să mai pun mâna pe alţi ruşi. mai mult…

Am primit un mail în care o fată mă ruga să scriu despre un caz umanitar.
N-aş fi putut să îl ignor deoarece aş fi avut conştiinţa încărcată. O fetiţă are nevoie de o anumită sumă de bani, 25 de mii de euro ca să fiu mai precisă pentru un implant cohlear. Adica un implant care îi va reda auzul. Nu pot să-mi imaginez cum este să nu auzi. Dacă m-aş fi născut surdă poate mi-ar fi fost totuna. Dar dacă mi-aş pierde acum auzul… hm… nici o muzică, nici un glas, nici o şoaptă, nici un râset… ar fi cam trist într-aşa o lume.

Luana, fetiţa de care vă vorbeam are un an si jumatate şi nu a auzit în viaţa ei. Părinţii ei fac tot posibilul să strânga suma necesară pentru a-i putea oferi fiicei lor bucuria unei vieţi fără nici un handicap.
ştiu că probabil v-aţi săturat să vi se ceară bani pentru tot felul de cazuri care mai de care mai triste, dar înainte să judecaţi gândiţi-vă ca oricând vi se poate întâmpla vouă să aveti nevoie de ajutorul vostru.
S-au strâns deja 11800 de euro, faceţi voi calculul cât mai lipseşte şi donaţi măcar suma cu care vă cumpăraţi un pachet de ţigări. Dacă am face asta suficient de mulţi poate ne-am mai spăla din pacate. Şi în cazul în care nu ştiţi, aşa se face o donaţie.

Ieri am intalnit o nesimtita. Stiu ca ati intalnit si voi.

_______________________________________________

* Sesizati ghilimelele care nu-s puse acolo degeaba.

Un text foarte frumos de-al lui Makavelis m-a pus pe gânduri şi sub formă de leapşă am preluat ideea pentru a o adapta trăirilor mele.

Ce vârstă am putea da de înteles că avem dacă nu ne-am uita în buletin?

Danuţ îmi cerea azi să definesc vârsta. Cum i-am zis şi lui, vârsta nu se poate defini, ea se simte. DAR, [asta e un DAR mare de tot] chiar dacă ai apucăturile unuia de 3 ani, odată ce ai depaşit majoratul e imperios necesar sa te comporţi ca un adult. Să cauţi în orice moment al vieţii tale să iei decizia care răneşte cel mai puţin. Chiar dacă în mai mult de 50% din cazuri deciziile pe care le luam fac victime printre cei dragi sau foşti dragi, ele nu trebuie să rănească. E un crez de la care încerc să nu mă abat. De exemplu, nu îţi mai iubeşti partenerul. Vrei să te desparţi de el şi trebuie să acţionezi într-un fel. De ce să dai fuga imediat să îl inşeli sau să îti baţi joc de el nerespecâtandu-l? Când poţi avea oricând o discuţie civilizată în care să îi explici că sentimentele tale nu mai sunt cele care au fost şi că spre binele amândurora e de preferat să vă separaţi. în fine, asta e o discuţie care necesită un timp mai lung şi o elaborare mai pe îndelete, mult mai exemplificată decât atât.

Postul lui Makavelis însă se referă la toate vârstele care se adună în noi deşi în realitate avem doar una.
- aş putea avea 6 ani când mă uit la Tom şi Jerry
- aş putea avea 12 când mă uit pe computer la Sailor Moon, că atâta aveam şi când mă uitam la TV.
- aş putea avea 17 când mă gândesc cu nostalgie la mare
- aş putea avea 5 când sar în pat, oricum nu dau cu capul de tavan
- aş putea avea 40 când las grijile să mă copleaşească
- aş putea avea 67 când îmi doresc să mă pensionez ca să stau toata ziua într-un loc special pe care mi l-am creat pentru citit şi când mă plâng de toate durerile corpului
- aş putea avea 80 pentru că îmi povestesc cu placere amintirile din copilărie şi mă încântă mult de tot să revăd chestii demult apuse
- aş putea avea între 4 şi 13 când lălăi şi cânt pe limba mea
- aş putea avea 30 când fac meditaţii la engleză cu o vecină
- aş putea avea 70 pentru că prea des (nu prea des în ultimul timp) mă gândesc la moarte

însumate ele dau aşa 6+12+17+5+40+67+80+13+30+70=340 340/10= 34. Oare de ce nu mă mir? De la 15 ani încoace am simţit că sunt mai batrână decât zicea buletinul.
Voi?

Mie nu-mi plac multe lucruri. Atât de multe că un top 10 al lor nu e de ajuns. Există şanse ca leapşa asta să aibă o continuare în viitorul apropiat sau îndepărtat. Nu mai bat campii aiurea că vorba lungă săracia omului. Eu sunt oricum săracă acuma, deci:
[ordinea este întâmplatoare, că aproape toate mă enervează cam la fel]

1. [de fapt asta o să rămană pe locul 1 orice ar fi] URĂSC întarziaţii. Nu suport să aştept după cineva nici 5 minute. Efectiv simt cum mi se ridică tensiunea. Am in jurul meu oameni care întârzie frecvent şi oricât de dragi îmi sunt în rest, în momentele alea i-aş strange de gât. I mean it.

2. Politica şi economia/finanţele sunt subiecte despre care nu mă veţi auzi niciodată vorbind. Nu le suport.

3. Femeile excesiv de aranjate fără o ocazie anume. Când le văd pe stradă sau la mall ca scoase din cutie, mor. Nu înteleg nevoia de a arăta impecabil de când deschizi ochii şi până îi închizi.

4. Bărbaţii pensaţi. Nu, un bărbat cu sprancenele smulse îmi displace îngrozitor de tare.

5. Bloggerii care nu răspund la comentarii.

6. Oamenii care nu se ţin de cuvânt. Care nu respectă termenii.

7. Lipsa limitelor. Oameni care fac anumite chestii până nu mai pot, până cad laţi. Pur şi simplu nu se pot opri.

8. Butonarea telefoanelor in exces. Există oameni care parcă trăiesc prin telefonul din dotare. Toată ziua scriu mesaje, toată ziua sună, toata ziua au ceva de manevrat.

9. Secretoşii. Aia care tot timpul au de făcut ceva, undeva candva cu cineva. Nu cumva să se justifice în vreun fel că e capăt de ţară.

10. Mainile-sparte. Aia care cheltuie sume importante pe placeri de scurtă durată. În viziunea mea asta nu se numeşte că ţi-ai trăit viaţa, ci că eşti nesăbuit şi cheltui fără să te gandeşti la zile negre. Tot cu ăştia în categorie intră aia care cheltuie sume exorbitante pe lucruri pe care ori nu ştiu să le foloseasca, ori nu le sunt de trebuinţă vitală. Dacă un cineva mi-ar citit blogul poate s-ar simţi cu musca pe caciulă. Şi la punctul asta mă refer la cei din pătura mijlocie a societăţii, nu la bogătani.

Cam aşa. şi incă nu m-am legat de obiecte enervante. – Va urma -
E leapşă, să o făcă şi Stefy, Adizzy, Evergreen, Liviu, Somnulescu si clawd.

Altă leapşă la rând e cea de la Sirg. Asta-mi place mai mult. Conform cerinţelor lui, trebuia să scotocesc prin toată casa după cea mai veche carte pe care o am. Ei bine, nu mi-a fost greu pentru că nu am foooarte multe cărţi şi pe cele mai vechi oricum nu le prea folosesc.
Am două cărţi vechi şi deşi una dintre ele e cea mai, eu vi le arăt pe amândouă pentru că a doua cea mai veche este foarte frumoasă.

Biblia din 1911

Petit Larousse din 1913

Leapşa asta merge la Dragoş, fleurdulys, Ţara mea inventată şi Afreuda

S-a deschis sezonul la lepşe. Cred că am vreo 10 de făcut. Cu întrebări, cu poze, cu păreri, cu de toate. Aşa că, pregătiţi-vă că săptămâna asta vă voi trata cu lepşe.
Încep cu cea de la Costina, care nu pot să zic că îmi place de nu mai pot, şi speram să n-ajungă la mine, dar mă dau pe brazdă şi o onorez:

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând:
„…nu se ştie ce soartă o fi avut femeia care era calare…” (Rashomon)

2. Fără să verificaţi, cât e ora?
17:59

3. Verificaţi!
18:20

4. Cum sunteţi îmbrăcat(ă)?
De casă. Pantaloni de trening şi un tricou.

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
La nimic. Sunt de vreo 3h bune la calculator. Înainte m-am uitat la LA ink.

6. Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
Nişte vrăbiuţe ciripesc prin copaci.

7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Aseară, am fost cu o gaşcă de bloggeri la Ice Age 3, in 3D. Suuuuper film.

8. Ce-aţi visat ieri noapte?
I-am povestit deja lui Iubi, nu mai repet.

9. Când aţi râs ultima dată?
Aseară la film. De m-am spart.

10. Ce aveţi pe pereţi încăperii unde sunteţi?
Un tablou urat ca foamea. E acolo de peste 10 ani. :-s

11. Daca aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Un apartament pentru mine.

12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Ice Age 3!!!

13. Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
Da. O maşina de teren de-aia de adventure era în benzinărie. Nu ştiu din ce ţară a venit că eram preocupată să mă uit la aspectul ei sălbatic.

14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
E aiurea.

15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
Pf… neeeeext.

16. Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetiţă?
Eva

17. Si dacă ar fi vorba de un băiat?
Mă mai gândesc. Vreau 3 băieţi, aşa că am destule nume la dispoziţie.

18. V-aţi gândit deja sa locuiţi în străinătate?
Da, din ce în ce mai des.

19. Ce aţi dori că Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?
Ce întrebare idioată.

20. Daca aţi putea schimba ceva in lume (în afară de politică), ce aţi schimba?
Aş rezolva problema cu încălzirea globală.

21. Va place sa dansaţi?
Clar.

22. George Bush?

23. Ce aţi văzut la televizor ultima dată?
Idem 5

24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
Bloo, Teo, Alina şi cealaltă Alina.

Mie nu mi-a plăcut deloc leapşa asta.

Later edit: Aceeasi leapsa o mai primisem si de la spi-oana. Stiam eu ca mi-a mai dat-o cineva, dar deja sunt atat de multe ca nu mai stiu cine ce mi-a dat. Daca ati fi asa draguti sa-mi reamintiti.

Autor: Bernhard Schlink
Nationalitate: german
Titlu original: Der Vorleser
Anul aparitiei: 1995
Premii: Boeke Prize
Ecranizare: The Reader (2008)
Nota mea: 10/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

Nu, n-am aflat de carte după ce-a apărut filmul şi nici n-o citesc pentru că s-a făcut film. Am aflat de ea dintr-o revistă glossy care o recomanda. Mi-am notat titlul în agendă şi am pus-o pe lista de „trebuie citite”.Întâmplarea şi amânarea au făcut ca cineva să o ecranizeze înainte să apuc eu să o citesc. Am văzut şi jumătate din film după ce am terminat cu romanul, şi mărturisesc că dacă nu l-aş fi citit înainte, filmul mi s-ar fi părut plictisitor rău. Dar aşa, ca ecranizare, e bun. Surprinde bine multe situaţii cheie care aş fi fost curioasă cum arată pe peliculă.

Cititorul este împărţită în trei etape dintre care doar prima şi a treia îi justifică numele, a doua fiind o punte de legătură între ele. În prima parte, despre care se spune ca este erotică, Bernhard Schlink înfăţişează legătura amoroasă şi sexuală, mai ales cea sexuală, dintre un băiat de 15 ani şi o taxatoare de bilete de 36 de ani. Un fel de Lolita la masculin, relaţia lui Michael Berg şi a Hannei Schmitz se bazează pe sex, băi făcute împreună şi citit. Ea-l spală, el îi citeşte. mai mult…