Cu toţii am trecut prin ele, cu toţii vom trece. Acuma, dacă mă gândesc la filmul pe care l-am văzut sâmbătă, unii trec prin ele mai greu pentru că nu le dau şansa să se întâmple şi poate alţii nu le consideră probe de foc pentru că sunt aşa fireşti şi atât de ok încât nu ridică bariere.

Să vedem, încerc să îmi dau seama care ar fi probele decisive într-o relaţie. Având în vedere că eu am o relaţie de aproape 3 ani (OMG!!! Nu mi s-a mai întâmplat până acum), o să vorbesc din amintiri.
Ines (care mi-a dat leapşa asta) zice că una dintre ele ar fi primul sărut. Da. Oricât de inofensiv sau de puţin important pare, nu e. Şi în viziunea mea e o probă de foc. Chiar dacă nu te dă pe spate cât de bun sărutător e tipul, măcar nu trebuie să-ţi displacă. Dacă primul sărut iţi face vocea interioară să exclame un „Wtf?” scurt… e clar că şansele ca a doua întâlnire să mai existe se diminuează. Da’ am elaborat aici.

Apoi… as zice şi că sexul e o probă de foc. Nu prima oară, că na… se pot întâmpla accidente, stângacii, etc. Da’ dacă sexul nu merge cum trebuie…  oricâte ţi-ar oferi omul de lângă tine, privarea de sex de calitate e o frustrare care poate duce la trădare, şi-apoi la suferinţă. Bla bla bla, ştiţi voi.

Cred că erau trei probe, aşa că nu mă prea pot hotărî… Ines a zis că e momentul în care ii cunoşti părinţii şi prietenii. Normal că nu e un moment de trecut cu vederea, da’ poate fi trecut, dacă tu eşti mai importantă decât prietenii, şi, dacă în cazul în care părinţii nu te acceptă, el iţi ţine partea şi nu ii ascultă orbeşte. Dacă face aşa, da-l încolo, să rămână cu prietenii şi cu părinţii. O să mă consideraţi o tirană şi o să-l compătimiţi pe prietenul meu. N-aveţi motive. Da’ că tot veni vorba, deşi nu e post despre asta, musai să zic doua vorbe: familia şi prietenul sunt două lucruri care pot coexista şi în cazul în care nu se prea plac. În sensul că dacă familia nu îl place pe alesul tău, asta e. Ii spui frumos care-i situaţia şi vă vedeţi de relaţie în afara familiei. Şi cu familia la fel, îl ţii cât mai departe de ea. În cazul fetelor e într-adevăr mai greu, dar de obicei nu la ele îs problemele alea mai mari. Mie una băieţii care la o vârstă la care ar trebui să fie independenţi încă se mai ascund în fustele mamei, încă mai ascultă de ele când ar trebui să îşi ia deciziile singuri, mi se par nişte pămpălăi. Mamele n-or să se oprească niciodată din a da sfaturi şi din a încerca să controleze vieţile copiilor lor şi e normal să fie aşa. Dar nu e normal să le şi laşi să iţi controleze viaţa. Iar cu prietenii… dacă ei sunt pe primul loc când vine vorba de planuri, de împărtăşit bucurii sau tristeţi, e clar că respectivul nu e pregătit pentru o relaţie.

Na, pai cred că mă opresc la probele astea de foc… pare că-s destule, deşi nu-s singurele.
Poate Teo, Esk, dn sau Richie au alte idei.

Ştiu că nu sunteţi obişnuiţi să vedeţi filmuleţe de pe youtube la mine, da’ ăsta e unul pe care voiam să-l împart cu voi de muuuultă vreme. Am tot uitat sau am avut alte chestii de spus, da’ i-a venit rândul. OK, recunosc că şi din cauză că nu am timp să scriu altceva. Ce credeţi? M-am apucat de disertaţie. Andra, sorry ca te trădez. Până pe 27 ar cam trebui să o termin ca să o predau înainte de 1 iulie. Daca continui cum am început, sunt şanse să fie gata la timp.
Îl las pe căţeluşul ăsta drăguţ să vă cânte I’m a man, în timp ce eu scriu despre condiţia femeii in presa româneasca.

PS. Am răspuns la comentarii.

Noroc cu taică-miu că mă mai uit şi eu la TV. Adică el se uită la filme la mine pe calculator şi eu sunt invitată să părăsesc încăperea şi să nu intru să-l deranjez. Sau dacă stau acolo să îmi ţin respiraţia şi să nu-i distrag atenţia. Câteodată, când e târziu, mă pun în pat şi citesc. Acum 2 seri însă n-am avut chef de citit şi m-am dus în altă cameră să mă uit la TV. Cum puţine lucruri mă interesează de pe posturile romaneşti, m-am aventurat pe teritorii mai prietenoase, cum ar fi discovery-urile.

Aşa am dat peste o emisiune înrudită cu alta la care mă mai uitam din când în când pe Discovery Travel & Living. LA ink este un fel de reality show nişat. Adică este o emisiune despre tatuaje, da’ în fiecare episod oamenii care vin să se tatueze vorbesc despre motivaţiile lor, despre semnificaţiile pe care le au pentru ei imaginile pe care vor să şi le imprime pe piele. Apoi, pe lângă poveştile clienţilor mai sunt şi scurte pasaje din vieţile artiştilor care prestează la salonul lui Kat von D.

Că să vă informez un pic asupra ideilor principale:
•    LA ink este un spin-off al Miami ink-ului, alta emisiune de gen
•    numele salonului este High Voltage Tatoo şi ii aparţine lui Kat von D, care a lucrat iniţial pentru Miami ink, dar a părăsit echipa şi şi-a deschis taraba proprie
•    împreună cu Kat, din echipă mai fac parte 3 femei: Pixie, Kim şi Hannah şi un tip, Corey.
•    serialul se difuzează în fiecare zi, pe Discovery Travel & Living la orele 6:05, 13:10 şi 21:10

Ce mi-a atras mie în mod special atenţia sunt următoarele chestii:
•    în primul rând, incredibilul talent pe care cei 5 artişti îl au. Vine cineva cu o poză şi în câteva ore poza e pe pielea lui, exact aşa cum arăta pe hârtie. În episodul pe care l-am văzut ieri venise un bărbat care voia imaginea fetiţei lui bolnave pe umărul stâng. Am rămas prostită cât de exact şi de identic a ieşit tatuajul. Apoi venise un pompier care voia să i se tatueze tot spatele cu ceva „peisaj” de război. Artă, nu altceva.
•    femeile alea, deşi tatuate, arata incredibil. Frumoase, machiate deşi toate sunt desenate şi găurite, da’ jur că mi se păreau mai sexy ca nişte Miss. Da’ de fapt vedeţi şi în poză. Acum nu zic eu că ar trebui să ne tatuăm toate, da’ văzându-le pe ele, mi-am schimbat părerea despre femeile tatuate aşa mult. (dacă mă gândesc la Angelina… pfui).

LA ink
Kat von D

Pixie

Kim

Hannah

Corey

Nu pot decât să vă invit să vă uitaţi.
Şi odată cu asta, mă gândeam să lansez alta expoziţie: una de tatuaje şi piercinguri. Cine se bagă?

Later edit:

Astept pozele cu tatuajele si cu piercingurile voastre pana pe 19 iunie. Pe 20 o pun online.

Joia migrez, in pana mea !

Am alta explicatie pentru care tinerele prefera barbatii mai in varsta. Va astept comentariile on the other side.

Acu’ ceva timp mi se părea că debordez de spirit creator şi că n-ar fi fost mare lucru să fac nişte fotografii mai profesioniste, mai artistice, mai deosebite de cum le făceam înainte. Din păcate doar mi s-a părut, pentru că spiritul creator nu există la mine sub altă formă decât cea a cuvintelor, şi câteodată nici acolo. Poate şi ăsta doar mi se pare că există, dar măcar la capitolul ăsta primesc cât de cât feedback.

Pentru mine expresia: „O imagine face cât o mie de cuvinte” nu prea se validează pentru că n-aş şti să creez o asemenea imagine care să genereze o mie de cuvinte. În schimb aş putea scrie o mie de cuvinte despre o imagine…

În fine, nu despre asta voiam să zic, dar m-a luat valul şi am aberat puţin.
Ideea postului e că io am un respect deosebit pentru fotografi. Pentru că, în opoziţie cu pictorii, ei lucrează cu fracţiuni de secundă, cu momente, cu faze. Să surprinzi un zâmbet sincer sau o expresie angoasată, neprelucrată, neimpusă, e destul de tricky pentru că oricâte indicaţii scenice i-ai da modelului, niciodată n-o să-ţi ofere la comandă sinceritatea de care ai nevoie.
Să surprinzi un moment al zilei care durează maxim câteva minute, o lumină care cade nu ştiu cum pe subiect doar la o anumită oră, să călătoreşti doar pentru a da naştere unor fotografii prin care să redai frumuseţea naturii…

Să creezi iluzii, să naşti idei originale, poezie de imagini, metafore vizuale, sensuri noi prin titluri, concret prin abstract sau abstract prin concret… nu-i puţin lucru. Văd multe fotografii aproape zilnic şi mă minunez de culori, de idei, de decoruri, de personaje, dar cel mai mult de mesajul lor. Pentru că adevărata fotografie e purtătoare de mesaj. Adevărata fotografie te face să păstrezi pe retină şi în minte imaginea pe care ai văzut-o.
De asta sunt eu fascinată.

Chestie super amuzanta primita pe mail (merci Miha) (deci s-ar putea ca multi dintre voi sa o stiti deja). Am vrut sa impartasesc:

Dear Tech Support,

Last year I upgraded from Boyfriend 5.0 to Husband 1.0 and noticed a distinct slow down in overall system performance, particularly in the flower and jewelry applications, which operated flawlessly under   Boyfriend 5.0.

In addition, Husband 1.0 uninstalled many other valuable programs, such as Romance 9.5 and Personal Attention 6.5, and then installed undesirable programs such as NBA 5.0, NFL 3.0 and Golf Clubs 4.1.

Conversation 8.0 no longer runs, and   Housecleaning 2.6 simply crashes the system.

Please note that I have tried running Nagging 5.3 to fix these problems, but to no avail.

What can I do?

Signed,
Desperate.

Dear Desperate,

First, keep in mind, Boyfriend 5.0 is an Entertainment Package, while   Husband 1.0 is an operating system.

Please enter command: ithoughtyoulovedme.html and try to download Tears 6.2 and do not forget to install the Guilt 3.0 update.

If that application works as designed, Husband 1.0 should then automatically run the applications Jewelry 2.0 and Flowers 3.5.

However, remember, overuse of the above application can cause   Husband 1.0 to default to   Grumpy Silence 2.5, Happy Hour 7.0 or Beer 6.1.

Please note that Beer 6.1 is a very bad program that will download the Farting and Snoring Loudly Beta.

Whatever you do, DO NOT under any circumstances install Mother-In-Law 1.0 (it runs a virus in the background that will eventually seize control of all your system resources.)

In addition, please do not attempt to reinstall the Boyfriend   5.0 program. These are unsupported applications and will crash Husband 1.0.

In summary,   Husband 1.0   is a great program, but it does have limited memory and cannot learn new applications quickly. You might consider buying additional software to improve memory and performance. We recommend   Cooking 3.0 and Hot Lingerie 7.7.

Good Luck Babe!
Tech Support

M-am tot codit dacă să scriu postul asta sau nu, că s-ar putea să-mi urc în cap o mare parte din cititorii masculini. Dar, what the hell, mă arunc înainte cu ochii închişi.

Mie nu-mi plac bărbaţii nebărbieriţi (şi nu, nu sunt o ipocrită când zic asta, având în vedere scandalul în care am fost implicată – aici e altă mâncare de peşte). There, am zis-o în gura mare şi nu numai lui Iubi. Nu înţeleg de ce vă e lene să faceţi o operaţiune ce durează maxim 5 minute, e nedureroasă şi în schimb e atâââât de apreciată de femei. Voi ştiţi cât de neplăcut e să fii zgâriată pe buze, pe deasupra şi pe dedesubtul lor cu nişte ţepi care se tot freacă la stanga şi la dreapta, în sus şi în jos? Să nu mai vorbim de alte părţi ale corpului care pot „beneficia” de acelaşi tratament şi care suferă la fel de mult când se irită. Nu e biiine, vă poate spune asta orice fătucă ce a trecut prin asemenea „frecuşuri”.

Şi mă opresc aici că nici nu vreau să încep cu comparaţii legate de aspectul nebărbieriţilor. Adică ştiu să apreciez un cioc, o „freză” mai speciala pe faţă, dar când nu e bine întreţinută… arată urât. :-s
Sper că nu v-am supărat prea tare, da’ serios, faceţi un test: întrebaţi-o pe prima domnişoară ce vă iese în cale ce părere are despre asta? Şi puteţi şi pe-a doua, doar aşa de fun. Oh, dear, m-am cam inselat.

LE: Un fel de mea culpa, da’ nu-s sigura ca e asta: Adrian a scris o explicatie destul de interesanta, la care nu m-as fi gandit. Adica eu credeam ca nebarbieritii sunt nebarbieriti doar pentru ca le e lene, sau in cazuri speciale pentru a ascunde anumite cicatrici, defecte, etc… Si recunosc ca unora le sta bine asa teposi, ca na, da un aspect rebel, de bad boy (si unele dintre noi suntem suckers for bad boys ), da’ ii rau, ma, cand ne pupati.