@ Denisa –> Pai si eu mai scap uneori, ca n-am atata putere sa ii conving si pe ai mei ca la TV is numai tampenii. Si vreau nu vreau mai aud si eu cate ceva, dar macar ma consolez cu ideea ca nu mi-o mai fac cu mana mea.

@ idaho –> Multumesc.

@ Raka –> Ihi, stiu. Am scris un alt post (vezi linkul) mai elaborat pe tema lui Sartre si orice ar fi asta e filsofia mea de viata.

@ jane –> Anul trecut a fost ingrozitor. Orice mica tristete o puneam al suflet si o augmentam de nu stiu cate ori. Chiar mi-a creat un discomfort psihic destul de mare.

@ Bia –> Cred ca poti reusi, dar de multe ori nu chiar cand iti impui. Eu as fi putut sa imi spun la vremea aia: “fii fericita, zambeste, nu mai pune la suflet” pana m-as fi plictisit ca oricum nu ar fi avut efect.

@ carlitos –> Nu insensibil, doar ca sa nu te consumi ca si cand i s-ar fi intamplat familiei tale. Nu stiu, asa gandesc acuma, ca pana nu demult eram la fel ca tine. Orice accident ma afecta prea mult.

@ dn –> N-am auzit asta pana acum.

@ Dan –> Merci.

@ Lup Alb –> Imi pare rau sa aud de pierderea ta, dar asta chiar e un caz care sa te afecteze. asta e un episod din iadul sortit fiecaruia. Asa ca pentru asa ceva, iti trebuie timp sa jelesti si sa iti revii. eu nu la astfel de cazuri ma refeream.

@ evergreen –> Sper sa poti si tu sa te detasezi si sa nu pui totul la suflet. Cateodata mi-as dori sa fiu o nesimtita de-aia careia nu-i pasa de nimic…

@ Dojo –> Da, faze de-astea te aduc cu picioarele pe pamant si te fac sa apreciezi ce ai. sa iti dai seama ca a te plange de nimicuri e o mare pierdere de timp si ca in comparatie cu alte drame, ale tale par derizorii. insa nici sa te gandesti la alealalte prea mult nu-i bine, ca ajungi sa plangi pentru vietile altora si sa uiti de a ta.

@ Teodora –> Ce frumos ai vorbit. Imi doresc sa ajung la performanta sa ma bucur de flori (mie nu prea imi plac) sau de alte chestii asa marunte. Ma bucur in schimb de toate diminetile, sunt singurele momente in care am timp sa admir natura.

@ brontozaurel –> Vaaai, ce urat comportament din partea acelor cretini… imi pare tare rau pentru toata suferinta ta. La fel ca si la Lup Alb, aici e vorba de o parte din iadul tau… nu i te puteai sustrage si nici nu puteai sa il ignori.

@ keke –> Cand in viata ta se intampla chestii nasoale, optimismul nu vine nicicum. mai ales daca n-ai nici o raza de speranta. In schimb, cand le ai pe ale tale, sa le mai duci si pe ale altora e putin cam greu. De-asta cred ca fiecare trebuie sa duca cat poate si nu mai mult.

I might even say I hit rock bottom last year. Am fost imbrancita peste un gard de niste baieti glumeti pentru ca m-au vazut rockerita. Si asa m-am ales cu aripa rupta la modul urat si cu picioarele sfasiate in tepii de la gard. Saptamana petrecuta in spital si primele zile acasa au fost atunci pentru mine iadul pe pamant. Desi acum asta e o amintire stearsa. Poate pentru ca si eu prefer asa. Sa imi amintesc mai degraba de partile amuzante. De faptul ca radeam spunanand ca arat ca un pui de mumie asa bandajata toata cum eram. De faptul ca am descoperit cat de bine reusesc sa fac multe lucruri folosindu-ma de degetele de la picioare in loc de degetele de la maini. De faptul ca oamenii care s-au ocupat de mine au fost fenomenali si au reusit sa ma inveseleasca (nu mi-as fi imaginat ca o sa rad cu pofta pe masa de operatie ).

Dar dupa aia totul a mers bine . Si prima jumatate a anului asta a fost fenomenala pentru mine . Poate si pentru ca si eu mi-am schimbat atitudinea. Chiar si zilele proaste pe care le mai am acum sunt mai bune decat zilele bune de acum un an. Si trec mult mai repede peste momentele mai putin placute. Imi este mai usor sa ma culeg de pe jos, sa ma scutur si sa merg mai departe. Uneori imi spun ca nu e o alegere, ca e singura alternativa. Alteori ma gandesc ca totusi este alegerea mea, alegere pe care o fac cu zambetul pe buze.

Imi e bine. Mai bine decat mi-a fost de multi ani. Nu stiu daca as fi ajuns aici pe un alt drum mai putin dificil. Asa ca nu regret nimic.

Uite, eu de fiecare data cand aud de vreo tragedie ce s-a intamplat, ceea ce fac este sa-i multumesc la Dumnezeu ca eu sunt bine, sanatoasa, ca am tot ceea ce am. Iar atunci cand ma confrunt cu vreo problema in propria mea viata, incerc sa privesc celelalte lucruri bune care mi-au ramas.

Uite, tu, de exemplu, esti o fata desteapta, iar acest lucru va ramane asa orice se va intampla. Ai in jurul tau o gramada de persoane care te iubesc (mai multe chiar decat mine), ai prieteni, ai multe raze de soare. Nu mai privi doar tristetia, caci bucuria nu o zaresti decat atunci cand refuzi sa o privesti in fata.

Aceasta este o parte din filozofia mea de viata. Si sa sti ca chiar pot afirma ca sunt fericita si multumita de viata mea. Da, acum pot, chiar daca pana acum am trecut prin doua crize de anxietate (pentru care am luat si tratament, de altfel). Deci, ceea ce iti zic este cea ce am invatat eu, ceea ce m-a facut ca acum sa pot afirma ca sunt o persoana puternica, ceea ce m-a facut ca din iad sa ma mut in rai.

Asa este uneori, ne lasam prada supararilor din nimic. Sunt si ocaziile care ne distrug aproape, dramele personale care lasa multe sechele. Culmea este ca de multe ori pe astea le trecem cu stoicism pentru ca lovitura este atat de mare, incat stim ca doar cu un efort urias ne mai ridicam din noroi.

M-am consumat de multe ori pentru tot felul de rahaturi. Absolut nimicuri. Am fost rea uneori pe motive importante pentru mine.

Acum cateva saptamani cel mai bun prieten al nostru s-a dus, dupa ce a luptat saracul cateva saptamani cu un cancer generalizat. Un barbat sanatos, un om exceptional, cult si rafinat. Si un prieten drag. Nimic nu a contat in fata mortii.

Am venit atunci de la inmormantare, mi-am privit familia in ochi si am realizat CAT DE MULT mi-a oferit viata, cu toate problemele zilnice pana la urma. Si am realizat ca am fost nedreapta si ca trebuie sa las doar problemele mari sa ma intristeze, dar sa incerc in acelasi timp sa trec de ele. In rest e bine. Sunt sanatoasa, matura, pot munci, pot gandi si am pentru cine sa muncesc si sa incerc sa fiu mai buna.

Iti inteleg perfect starea de acum, dar si starea de anul trecut. Same shit here.

M-am saturat si eu de iadul asta, dar mai ales de cel pe care-l fixasem in cap si care-mi facea rau.

Sper sa-ti iasa si optimismul si starea de bine sa faca parte din tine