Dragilor e vremea pentru altă expoziţie. Ştiu că orice idee mi-ar veni păleşte în comparaţie cu aia cu sânii (şi cum până la aia cu funduri mai e cale lungă), nu renunţ şi vă provoc pe toţi la un mic exerciţiu. De scris. Era tehnologiei ne ţine departe de pix şi hârtie şi mulţi constatam cu stupoare că atunci când trebuie să ne semnam pe un act sau declaraţie, literele ne ies de parcă am scrie cu mâna stângă (asta în cazul în care suntem dreptaci). Mie îmi plăcea enorm de mult să scriu de mâna, îmi rescriam cursurile în sesiune şi învăţam mai bine, îmi scriam posturile într-un carneţel când nu eram aproape de computer, iar acum îmi scriu impresiile şi recenziile în cea mai sfântă agendă pe care o am şi care e nelipsită de pe noptiera mea. Îmi place să scriu colorat, dar despre cărţi am scris doar cu pix albastru, deşi îl prefer pe cel negru sau pe cel roşu.

Subiectul următoarei expoziţii este urmatorul: pe o foaie de hârtie, scrieţi de mână un mesaj pentru cineva, faceţi o poză sau scanţi-l şi trimiteti-mi-l. Nu contează cui ii e adresată, poate să fie pentru vecinul de alături, pentru vânzătoarea de la magazinul din colţ, pentru învăţătoare, pentru tata, pentru fraţi sau surori, pentru pisică, pentru cel care ţi-a acordat prioritate în intersecţie, pentru fata care ţi-a zâmbit în club, pentru proful de mate care ţi-a făcut zile fripte, pentru omul care te-a sprijinit cel mai mult, pentru un prieten din copilărie, pentru o persoană dragă ce nu mai e printre noi, pentru o iubire ce n-a murit, pentru politicieni, pentru cântăreţul sau actriţa preferată, pentru ceasornicarul care ţi-a reparat ceasul, pentru şeful care te plăteşte la timp, pentru copilul tău nenăscut, pentru fosta prietenă a iubitului, pentru o persoană cu care ai pierdut legătura, pentru omul pe care îl respecţi cel mai mult, pentru cel mai bun prieten, pentru ţiganul care iţi cere bani la semafor, pentru duşmanii sau pentru oamenii care te-au dezamăgit.
Dacă aveţi posibilitatea să le arătaţi mai apoi poza sau „scrisoarea”, ar fi foarte interesant să le ştim părerea.

Mesajul meu e pentru oamenii pe care nu-i voi mai întâlni probabil niciodată.

O bucată din agendă

Un colaj de pagini din carneţelul albastru în care îmi scriam posturile.

Termenul limită: 17 mai. Expoziţia va apărea pe 18.

2 ani de Tomata cu scufiţă nu-i puţin lucru pentru mine. 2 ani în care am încercat să fiu aşa cum imi place să fiu. 2 ani în care am făcut tot posibilul să nu mă repet şi să vă ofer subiecte de discuţie originale sau cel puţin scrise într-un mod original. Am încercat să vă fac să vă gândiţi la calităţi, la defecte, la voi, la alţii, la societate, la mine, la natură, la vacanţă, la cărţi, la muzică, la filme, la călătorii, la animale şi la alte lucruri de care acum nu-mi mai aduc aminte. 2 ani care m-au îmbogăţit enorm, şi nu mă refer la bani, deşi nici aia nu-s de pus în umbră, mai ales că au început să vina. Dar nu ei sunt importanţi (oricum nu eu beneficiez de ei, ci maşina).

Ce am realizat în al doilea an de blogging?
-    23 de recenzii de cărţi care m-au adus în atenţia celor de la Tamada cu care colaborez din octombrie de anul trecut şi cu care sper să colaborez şi în viitor.
-    tot legat de cărţi am aflat de şi mai mulţi scriitori şi mi-am înzecit lista de lecturi
-    blogul mi-a făcut cunoştinţă cu deosebit de mulţi oameni din Timişoara, Bucureşti, Deva şi Baia Mare, atât datorita blogmeeturilor, schimburilor de cărţi, bicicliadelor sau călătoriilor mele.
-    am salvat o pisicuţă de la traiul în stradă sau de la moarte
-    am încercat să o ajut pe mama lui Lucian, însă eforturile mele au fost zadarnice pentru că adevăratul război se ducea la un nivel prea înalt
-    blogul m-a adus la radio de 2 ori, în topuri( unu si doi) şi în interviuri
-    am început obiceiul expoziţiilor şi al posturilor plătite

Dacă vreţi şi numere, iată-le:
•    582 de posturi
•    25 de categorii
•    8520 de comentarii
•    o medie de 450-470 vizitatori pe zi – în total 160 062
•    cel puţin 30 de oameni pe care abia aştept să ii vad la blogmeeturi sau când le mai vizitez oraşele
Pentru unii e puţin, pentru alţii e mult, pentru mine e suficient. Normal că tind spre mai mult, însă nu sunt hapsâna şi mă mulţumesc cu ce am.
Vouă va mulţumesc că mă citiţi şi că vă spuneţi părerea, iar lui Iubi că îmi întreţine site-ul!

La mulţi ani, blogule!

* In primul an de blogging

I-am spus că o fur şi m-am ţinut de cuvânt. Deşi postez câte o recenzie cam în fiecare duminică, îmi e dor să vorbesc despre cărţi, să citesc despre ele sau pe ele. Cum în ultimul timp i-am permis lui House să îmi acapareze serile şi weekendurile, am lăsat-o mai moale cu cititul. Azi însă m-am ambiţionat şi nu o să mă mai uit la câte 2-3 episoade odată (6-7 în week-end), ci cel puţin la 1 şi o să mă reapuc de lectură. Oricum duminică e schimb de cărţi, deci musai.

1) Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecã?
Hm… Am 3 cărţi de Daniel Pennac, 2 cărţi de Simone de Beauvoir şi 2 de Kurt Vonnegut. În rest doar câte una de scriitor.

2) Din ce carte ai mai multe exemplare?
Am avut 2 exemplare din Gulliver, 2 din Portretul lui Dorian Gray, da’ dublurile le-am donat.

3) De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezată în secret?
Hihi, mi-a plăcut mult de Eric din Răul, Darcy din Mândrie şi prejudecată, dar cel care m-a cutremurat cu adevărat a fost Fosca din Toţi oamenii sunt muritori.

4) Ce carte ai citit cel mai des?
Hm… nu recitesc cărţile, dar am citit Amantul de Marguerite Duras şi în franceză şi în romană. Şi pentru că a trebuit să analizez de mai multe ori anumite pasaje din Invitata şi Al doilea sex (Simone de Beauvoir), Bonjour, tristesse şi Va place Brahms?(Françoise Sagan) şi altele pentru licenţă, aş putea spune că pe astea le-am citit cel mai des.

5) Care era cartea ta preferată la 10 ani?
La 10 ani nu citeam literatură.

6) Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
N-as spune cea mai proastă, dar poate cea mai slabă: Palomar.

7) Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
Ui… Locul 1 este vajnic disputat de Eseu despre orbire, Crimă şi pedeapsă, Toţi oamenii sunt muritori, Memoriile unei gheişe şi Să ucizi o pasăre cântătoare. Nu mă pot hotărî.

8) Dacă ar trebui să obligi pe cineva să citească o carte, care ar fi aceea?
Şi asta e grea. Probabil Intermitenţele morţii şi Toţi oamenii sunt muritori, cred că ajută să înţelegem puţin moartea.

9) Cine crezi că ar trebui să câştige premiul Nobel pentru literatură?
La asta nu mă bag.

10) Ce carte ti-ar plăcea să vezi ecranizată?
Extrem de tare şi incredibil de aproape, dar din câte am înţeles urmează să fie filmat. Cam toate marile cărţi au ecranizare şi pe multe le-am văzut.

11) Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar?
N-am visat decât cu actori, cu personaje din cărţi, cu scriitori şi cu cărţi nu. Visez când le citesc.

12) Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
Cred că Ghidul nesimţitului.

13) Care e cartea cea mai dificilă pe care citit-o?
Fără doar şi poate Numele Trandafirului.

14) Preferi autorii francezi său ruşi?
Francezi. Am citit mult mai mulţi şi mi-au plăcut mai mulţi decât mi-au displăcut. La ruşi scorul e de 2 la 2. Aştept să mai citesc şi apoi o să îmi dau din nou cu părerea.

15) Shakespeare, Milton, sau Chaucer?
Shakespeare. Milton şi Chaucer nu am citit, dar oricum nu cred că se ridică la geniul lui.

16) Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?
Că nu pot citi în maşină, în autobuz, în tramvai – mi se face rău. Dar de când am maşina… nici măcar în staţii nu mai citesc.

17) Care e romanul tău favorit?
Refuz să răspund. Nu mai pot face topuri, cu fiecare capodoperă citită, topul se răstoarnă. N-are rost. Cele care mi-au plăcut sunt în lista cu favorite.

18) Joci ceva?
Mai nimic.

19)Povestiri scurte, schiţe?
Nu prea îmi plac. În schimb ador schiţele lui Caragiale.

20) Non-ficţiune?
Pentru şcoală am citit o carte extraordinară Tehnici de manipulare de Bogdan Ficeac. Chiar o recomand. Nu credeam că o să îmi placă.

21) Scriitorul favorit?
Idem 17.

22) Ce scriitor crezi că este supraevaluat?
Hm… mă abţin.

23) Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
Un roman fluviu său o carte groasă groasă ca să îmi ajungă.

24) Şi…acum ce citeşti?
Edith Wharton – Vârsta inocenţei. Şi în maşină încă am Libelula de Martin Page, nu mă îndur să o termin. :-s

Mai departe la Cinabru, Chestii livreşti, Richie, Adina, Dianora, Esk si Barbie. Mă limitez la 6 că poate iarăşi mă ia valul. )

Plănuiam demult să scriu despre căţeii care au jucat în filme şi seriale, dar nu prea am avut timp să mă documentez şi să pun cap la cap tot ce voiam să spun. Faptul că ieri am asistat la o expoziţie chinologică la Muzeul Satului m-a ambiţionat şi iacătă postul cu poze şi explicaţii pus la punct. Era mai mult o curiozitate de-a mea şi cum vă ştiu pe mulţi iubitori de animale şi cinefili în acelaşi timp, mă gândeam ca poate va interesează şi pe voi. Sunteţi invitaţi să completaţi lista pentru că în mod cert asta nu e completă. În ordine cronologică:

1. Caţei din filme

Toto – căţelul lui Dorothy din Vrăjitorul din Oz (1939) era un Cairn Terrier şi îl chema Terry

Lassie – cred ca e cel mai cunoscut căţel dintotdeauna. Mulţi vorbesc despre rasa Collie numind-o (în mod greşit) rasa „Lassie”. Căţelul care a interpretat-o pe căţeluşă în Lassie se întoarce acasă (1943) a mai jucat acelaşi rol în alte 6 filme. În realitate era mascul şi îl chema Pal.

Hooch – un frumos exemplar din rasa Dog de Bordeaux sau Mastif francez, pe numele lui adevărat Beasley, a jucat alături de Tom Hanks în comedia Turner şi Hootch (1989).

White Fang (1991) – jucat de Jed, un câine lup care a mai apărut şi în The Thing şi în The Journey of Natty Gan

Beethoven – Saint Bernardul cu numele real Chris, a jucat în primele doua filme: Beethoven 1(1992) şi 2

Shadow – frumosul Golden Retriever din The Incredible Journey (1993) (un film la care eu ţin mult de tot) se numea de fapt Ben şi a mai jucat şi în Maybe baby, unde îl chema William, în Purely Belter – Rusty şi în Made in Hong Kong l-a jucat pe Messenger – asta da căţel actor.

Chance – partenerul lui Ben din The Incredible Journey este un Bulldog American şi în realitate îl chema Sure Grip’s Rattler.

Daphne si Rocks - Look who’s talking now (1993). Daphne este un pudel imperial si Rocks o corcitura. N-am gasit informatii despre ei.

Milo – câinele lui Jim Carey din Masca (1994) este tot un Jack Russell

Buddy – tot Golden Retriver, basketbalist de meserie, a jucat în Air Bud (1997) şi a murit de cancer un an după.

Verdell - catelul din As Good As It Gets (1997) e rasa border terrier si in realitate il cheama Jill

Bruiser – e de fapt Moonie, chihuahua-ul din Legally Blonde 1 (2001) şi 2 (2003)

Demon – din Snow Dogs (2002) a fost jucat de D.J., un husky siberian ce a mai jucat şi în Eight Below (2006) rolul lui Max.

Mother Teresa – cred că e de fapt numele adevărat al „căţelului” din Must love dogs (2005), un terra nova superb.

Sam – ciobănescul german al lui Will Smith în I am legend (2007) este femelă şi o cheamă Abbey

Marley – din Marley & me (2008)a fost un rol jucat de 22 de Golden Retrieveri, datorită celor 14 ani de viaţă ai căţelului. Din păcate nu am găsit numele lor niciunde.

2. Caţei din seriale

Dog - bassetul lui Columbo (1968)

Buck – rasa Briard, a făcut parte din distribuţia serialului Familia Bundy (1987) şi a fost jucat de Michael până a fost înlocuit de Lucky

Lucky – cockerul spaniel ce l-a înlocuit pe Buck în Familia Bundy

Murray – căţelul din serialul Mad about you (1992) e o corcitură de Collie şi în realitate îl chema Maui

Tequilla – (nu sunt sigură şi nici n-am găsit pe net) cred că este un boxer al cărui nume nu-l ştiu, dar mi-l amintesc perfect din serialul Tequilla şi Bonetti (1992). Tequilla e câinele.

Eddie – rolul căţelului din serialul Frasier (1993) a fost jucat de alţi 2 Jack Russell pe numele lor Moose şi Enzo (Enzo era fiul lui Moose), care au jucat şi în filmul My dog Skip (2000)

Rex – Ciobănescul German din serialul Comisarul Rex (1994) a fost un rol jucat de 3 caţei: Reginald von Ravenhorst, Rhett Butler şi Henry.

Wishbone (1995) – starul din serialul cu acelaşi nume este un terrier Jack Russell pe care îl cheamă de fapt Soccer

Happy – flocosul din Al şaptelea cer (1996), habar n-am ce rasă e. Cred că o fi o corcitură.

Paul Anka - din Gilmore Girls (2000) cred ca este un Bearded Collie, da’ nu’s sigura deloc.

Vincent – pe labradorul din Lost (2004) îl cheamă de fapt Madison

3. Alte filme cu catei:

Daca mai stiti…

Autor: George Orwell
Nationalitate: englez
Titlu original: Animal farm
Anul aparitiei: 1945
Premii: Hugo Award 1996
Ecranizare: Animal Farm
Nota mea: 8/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

Ferma animalelor reprezenta pentru mine un desen animat, pe care l-am văzut când eram mai mică şi care de-a lungul timpului s-a pierdut printre amintiri. Apoi am aflat de George Orwell, dar nu imediat şi despre Ferma animalelor. Acum însă după ce am citit şi această lucrare a lui, nu cred că mă mai tentează şi altceva scris de el. Adică 1984 e distopia care îmi va rămâne cel mai bine înfiptă în memorie, şi probabil nici o alta nu ii va lua locul, pentru că a fost prima pe care am citit-o.

Ferma animalelor e altă distopie a lui Orwell, scrisă sub forma unei alegorii şi în mod direct orientată împotriva lui Stalin. Magistral organizată, cartea are ca personaje principale animalele de la ferma Manor. Vaci, cai, găini, căini, măgari şi mai presus de toate, porci, plănuiesc să preia conducerea fermei, pentru că unul dintre porci, Seniorul, le bagă în cap că omul profită de ele şi recompensa  pentru toată munca lor e nesemnificativă în comparaţie cu răsplata de care ar avea parte dacă omul ar fi înlăturat şi animalele ar munci pentru ele însele. mai mult…