@ Arana –> Wow, ai fost rapuida. Nu pot sa zic ca pe mine m-a dat pe spate, adica Eseu despre orbire este o capodopera in comparatie cu asta, dar nici nu imi pare rau ca am citit-o. Si cred ca dupa cartile alea mari pe care le-a scris, avem niste pretentii prea mari.

In primul rand, mie mi-a placut mai mult prima parte si m-a plictisit a doua. Si da, ai dreptate, desi grafic nu e despartita, e clar ca sunt 2 idei ale aceleasi fete.

In al doilea rand, cartea a fost o dezamagire pentru mine. S-a citit prea repede, a fost prea usoara, era prea plina de ea si mi-a oferit prea putin. Ori asta, ori aveam eu niste asteptari cel putin exagerate.

@ Arana –> Da, da, chiar asa fac si eu. Uneori, numai cand nu mi se par asa importante unele carti, atunci le citesc recenziile.

Si eu, da’ io trag chiulu’.

@ barbie –> Se prea poate, da’ sincer, e treaba omului ce orientari avea. Si daca imi place cum scrie, il accept cu toate cele.

@ danutz –> Sau ca societatilor de asigurari de viata le-ar veni ideea sa faca asigurare pentru a doua moarte? Sau cum era? )

@ Anda –> Eu mi-am imaginat-o intotdeauna ca pe o femeie incredibil de frumoasa. Nu pot sa ma gandesc la o actrita care ar putea sa o joace.

@ INTJ –> Eternul indragostit.

@ evergreen –> Sa revii cu impresii.

@ Arana –> hehe, faci ca mine. Nici eu nu citesc o recenzie inainte de a citi romanul. Da’ te astept cu impresii cand o termini.

@ puisorul –> Imi pari cam inversunat si tare mi-ar placea sa nu fii asa categoric. Adica, de acord cu tine, cainii sunt un simbol, da’ daca mie imi place sa ma bucur ca he’s a dog person si nu a cat person, nu vad unde e problema. Si mi-ar placea daca ne-ai explica si noua celorlati care n-am inteles subtilitatea motivului pentru care violoncelistul n-a primit scrisoarea. Recunosc, eu n-am dibuit niciunde adevaratul motiv, nu l-am simtit si nu mi-am dat seama. Poate am fost neatenta, poate a fost prea subtil. Astept lamuriri.