Intrebari de perspectiva
Lipsa de chef m-a facut sa raspund la leapsa asta mai repede decat credeam. In loc sa citesc pentru examen, ma gandesc la ultimele zile ale vietii mele. Pff…
Ce îţi place să faci atât de mult încât ai plăti pentru asta?
Nu va mai ametesc cu cartile si cititul asa ca as (si voi) plati (in curand) pentru niste ore de inot.
Dacă ai afla azi că mai ai de trăit exact 5 ani, ce ai face începând de mâine?
In primul rand as plange. In al doilea rand, dupa ce m-as satura de plans, mi-as face planuri cum sa plec in cat mai multe calatorii, cum sa citesc cat mai mult si cum sa ma distrez cat mai bine.
Dacă ai câştiga un milion de euro neimpozabil, ai continua să faci ce faci acum?
Nu cred. Adica ba da, as continua cu blogul. 
Dar daca as castiga 1 milion de euro si as mai avea 5 ani de trait, mi-as lua picioarele la spinare si pe-aici ti-e drumul. As calatori 5 ani încontinuu.
Peste 15 ani, ce ai vrea să scrie pe prima pagină despre tine, în cel mai important ziar din ţară?
Nu stiu, am timp sa ma gandesc pana atunci. 
)
Ce vrei să spună prietenii tăi despre tine la ceremonia ta funereră?
Ce vor ei.
Dar pe piatra ta funerară ce vrei să scrie despre tine?
Hai maaaaaa, ma lasati cu intrebarile astea???
Când erai mică ce le răspundeai celor mari la întrebarea: Tu ce vrei să te faci când vei fi mare?
Invatatoare.
Ce ai face, dacă ai şti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, că este imposibil să eşuezi?
As scrie o carte. Si apoi alta. Si tot asa.
Ce ai vrea să le spună copiii tăi nepoţilor tăi despre tine?
„Mama noastra a fost cea mai tare si mai buna mama din cate pot exista. Tot ce stiu, am invatat de la ea, tot ce sunt sunt datorita ei. A fost un om deosebit si o prietena adevarata.”
Dacă ai putea acum să te proiectezi în viitor, în ultima zi a vieţii tale şi să îţi iei un interviu, care sunt alea 4 întrebări pe care ţi le-ai adresa?
Nu m-as intreba nimic. Ar fi prea tarziu pentru raspunsuri.
Mai departe nici nu stiu cui sa o dau, ca pe cea de ieri am aruncat-o in toate partile. Asa ca asta sa mearga la Adelina, Carina, Dani si Tudor.
06 02 2009 la ora 16:31
Of, si eu trebuie s-o fac si mi-e lene…
06 02 2009 la ora 18:42
O leapsa aplicabila celor ce au peste 90 de ani – deocamdata nu este cazul tau.
06 02 2009 la ora 20:20
M-a amuzat teribil raspunsul la a 2-a intrebare. Toata lumea obisnuieste sa braveze la intrebari de genul asta, dar tu ai fost tare sincera cu “as plange”
06 02 2009 la ora 21:04
cine se gandeste la pietre funerare cand e tanar? ih
07 02 2009 la ora 00:10
Ar fi cool treaba aia cu 1 mil de euro (da` fara traitu` 5 ani
). Si io mi-as pastra jobu`, da` mi-as lua mai mult concediu neplatit sa ma duc sa vad una-alta.
Oricum, 1 mil euro inseamna mai mult de 4000 pe luna (la o dobanda de 5% pe an – care e destul de realista). Chiar scazand impozitele, tot sunt niste bani frumosi care sa-ti permita sa stai destul de relaxat.
07 02 2009 la ora 14:37
“Dacă ai afla azi că mai ai de trăit exact 5 ani, ce ai face începând de mâine?
(ah, balantele astea, cu tot cu emotiile lor)
… as crede ca e de la prea multe medicamente, sau omisiunea de a le lua in dimineata respectiva, asta daca nu ar fi dupa 5 ani… cine stie)
In primul rand as plange. In al doilea rand, dupa ce m-as satura de plans…”
am zambit putin la raspunsul asta, tocmai pentru ca si eu as face la fel
am tot vazut leapsa asta pe multe bloguri, dar nimeni nu a raspuns sincer ca s-a panicat, sau si mai si, ca nu ar crede (adica… sa fim seriosi, daca cineva ti-ar zice ca o sa mori, l-ai crede? si cine ar spune asa cea? heii… cine face intrebarile astea pentru leapsa?)…
asta imi aminteste de o alta carte de-a lui Saramago, Intermitentele mortii (m-am amuzat copios la ea, pe langa faptul ca e Saramago cu stilul lui caractersitic), dar nu-ti spun nimic ca stric farmecul, si pe prima pagina scria ceva ce a zis bunica-sa (sper ca nu incurc cartile): viata e asa frumoasa, si e asa pacat ca trebuie sa mori
si intrebarea asta “Dacă ai putea acum să te proiectezi în viitor, în ultima zi a vieţii tale şi să îţi iei un interviu, care sunt alea 4 întrebări pe care ţi le-ai adresa?” mi se pare dubioasa… eu m-as intreba “na? cum e sa stii ca o sa mori maine?” si raspunsul probabil ar fi “ma, tu esti ala de acum 5 ani?”… ( probabil tot nu l-as crede, adica sa vina la mine cineva care arata fix ca mine si sa ma intrebe chestii, sa fim seriosi
07 02 2009 la ora 22:38
Ce bine ca-ti place sa umbli! Mie nu, asa ca as fi doar mai linistit pentru ziua de maine;
08 02 2009 la ora 00:13
08 02 2009 la ora 01:09
Eh, mie-mi place sa fiu pregatit, ca nu se stie niciodata!
09 02 2009 la ora 12:46
nu este putin macabra leapsa asta?
)
(intrebare retorica, nu necesita raspuns…
09 02 2009 la ora 21:47
10 02 2009 la ora 14:02
“Ce ai face, dacă ai ÅŸti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, că este imposibil să eÅŸuezi?
As scrie o carte. Si apoi alta. Si tot asa.”
Pai sa fii sigura, ca orice ai face, e imposibil sa esuezi!Sa fii absolut sigura de asta! Mereu!
10 02 2009 la ora 17:49
Eu cand eram mica doream sa fiu Agent FBI pentru ca eram fan Dosarele X.
Bine.. imi placea si Captain Planet.. dar nu ma puteam lauda ca vreau sa fiu Captain Planet 
10 02 2009 la ora 18:49
@dianora las’ ca sora-mea vroia sa fie supergirl, betmen betmen… apoi vrajitoare, apoi politista.. cred ca si cosmonaut o vrut la un moment dat, desi ma indoiesc ca stia ce inseamna asta, extraterestru (tot dupa X Files).. you name it! captain planet? cred ca vroia sa fie tipul ala de zicea “fire”
eu de cand ma stiu tot medic am vrut, nimic interesant, asta o sa si fiu
12 02 2009 la ora 20:42