Fimo, sau cum sa dai forma originalitatii

A trecut deja prea mult timp si „datoria” asta imi apasa constiinta.
Timpul e neiertator si risc sa fiu pedepsita cu crunta acuzatie de neseriozitate si netinere a cuvantului dat. Asa ca nu mai aman, nu mai astept ce tot astept de mai mult de o luna si va vorbesc despre Cerceii Sakura. Unii i-ati vazut la intalnirea bloggerilor, in poze sau live, altii pe strada, la mine in urechi. Adevarul e ca nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge sa port niste rosii in urechi, pe degete sau la gat, dar cand am vazut ce bine arata margelele Lolei, mi-au venit idei de branduire. Zis si facut. M-am apucat de cautat, de investigat, de intrebat pe cine trebuie si am ajuns pe blogul Adinei. Mirare, admiratie, contemplare si astfel dorinta era gata. Am trimis mailuri in mai multe parti, iar Adina a fost foarte prompta. Mi-a raspuns la intrebari, mi-a dat informatiile de care aveam nevoie si peste cateva saptamani (vreo 2) ma gaseam la posta cu coletelul in mana. :D Abia asteptam sa ajung acasa sa imi vad patlagelele. Si cat de frumoase erau, cat de perfecte, cat de adevarate pareau, ca imi era si frica sa nu se storceasca intre degete. :) Imaginati-va ca perfectionismul Adinei a imprimat frunzulitelor nervurile care dau cerceilor veridicitatea. Ce mai, opera de arta. :) Nici macar nu stiam ce bijuterii dragute pot iesi din Fimo, cata diversitate si cata originalitate. Adina, iti multumesc inca o data pentru rosiutele astea minunate si fii sigura ca le port cu mandrie. Fetelor, bloggerite sau nu, care simtiti nevoia de branduire sau pur si simplu de originalitate, iata usa la care trebuie sa bateti. ;)
Cu ocazia asta, tin sa o mai amintesc si pe Roxana, colega mea de la birou, care si-a descoperit vocatia tot in modelarea plastelinei Fimo. Ea nu confectioneaza numai cercei, ci si-a largit sfera creativa pana la posete, obiecte decorative si tot felul de alte chestii interesante, toate handmade evident. De la ea am cumparat acesti cercei si inca astept posetuta crosetata, care se lasa asteptata, dar pana la urma imi va intra in posesie.
Nu credeam ca o sa imi placa astfel de podoabe, dar omul se mai si schimba.
Nu va las sa treceti cu vederea nici superbul set de cercei si colier pe care tot manual l-a facut si Andrea pentru ziua mea. Talentul este la el acasa in mainile ei si din pacate, ea inca nu vinde, insa ma gandesc serios sa o impresariez eu. Poate facem o afacere. :D
Va indemn sa cumparati.