Mi-e dor de blog. Tare de tot. Ieri m-am gandit la el cum te gandesti la un iubit imediat dupa ce te-ai despartit de el, dupa ce lacrimile ti se usuca pe obraz si dupa ce ranile de pe inima incep sa se cicatrizeze. Pare asa departe, si totusi e la un click distanta. Dar i-am promis ca ma intorc la el cu mintea deschisa si cu aceeasi pasiune de a scrie pentru a-i darui ce am eu mai bun. M-am gandit in felul asta la el pentru ca pentru a nu stiu cata oara imi aduce bucurie in suflet. La noapte plec spre capitala, cum deja stiti, si inima…