Acuma ca am rezolvat cu cazarea in Bucuresti, mi-am luat si bilete de tren, am trimis mailuri la necunoscuti sa ii invit la plimbare, pot sa sed linistita si sa va povestesc despre weekendul trecut, petrecut la Herculane. Ca doar aveam o datorie. Statiunea Herculane imi e foarte draga, atat de draga incat ii iert pe nesimtitii de conducatori ai sai care o lasa sa putrezeasca in lumina soarelui fara sa miste un degetel pentru reabilitarea ei. Am fost de multe ori acolo, ba cu autocarul, ba cu masina, ba cu trenul, am stat fie la hotel, fie cu cortul, fie sub tenta, insotita ori de colegii de clasa a…