Tomata cu scufiţă

 Spre deosebire de copilaşii din ziua de azi, eu am primit primul meu telefon mobil in clasa a 11-a, la 17 ani, chiar de ziua mea. Ce mai vremuri… Şi telefonul in cauză era unul tare aspectuos.

Ca un manechin, 90-60-90, având alura unui bob de fasole, Sagemul meu m-a introdus in sfera GSM. Mândra mai eram de el ! Pana când a început să mă sfideze, să se închidă singur nepăsător şi să mai facă şi alte giumbuşlucuri pe care nu le recunoşteam. Aşa că m-am înfuriat, l-am dus in piaţă să-l schimb pe un Ericsson T65. Ăsta, când suna, făcea ca o broască sau ca un greier, nici nu-mi mai amintesc bine. Mă ţinea bateria că uitam s-o încarc, era uşor de manevrat, dar când după despărţirea de un iubit, un rington îmi provoca tresăriri dureroase, l-am luat si pe Eric si l-am schimbat cu primul meu Nokia. Ciudăţel el de felul lui, 2300 mă încânta la maxim: avea o melodie pe care o mai aud câteodată pentru că acum telefonul e la mami. Mă mai teleportează din când in când in trecut…
Pe Nokia 2300 l-am făcut cadou pentru că pentru primă data in viata câştigasem şi eu, prin tragere la sorţi un Samsung P730. Cred că la un concurs Connex… de-ăla de trebuia să iţi convingi 5 prieteni să se înscrie şi ei. Să nu vă povestesc prin ce am trecut pana să pun mâna pe el. Exaltată până la Dumnezeu si înapoi, aveam să îmi pierd repede entuziasmul din cauza mai multor bug-uri din sistem: bateria ţinea o zi, nu puteam să transfer pozele de pe el pe computer, nu puteam să transfer muzică de pe computer pe telefon, etc…astea erau

cele mai enervante. Durere si dezamăgire mare, până mă fraiereşte unu’ si îl dau la un schimb, puţin cam nedrept, pe un Nokia 6610i. Oricât de trist ar fi fost trocul, eu am fost şi încă sunt mulţumită de el. Bateria baterie, radio si funcţii destule cât să mă satisfacă. Apare Cosmote, dau fuguţa şi-mi iau alt telefon (Alcatel) cu cartela burduşită cu minute gratuite. Cartela insă are viata scurtă, o vând si rămân cu telefonul. Nu-i nimic, îşi face Iubi apariţia in peisaj cu pretenţii de număr pe Orange. M-am executat rapid si până in ziua de azi, Orange-ul funcţionează pe Alcatel.
RDS-ul oferă gratuit telefoane mobile, aşa că in poşetă i-am făcut loc si unui Digi Mobil de pe care abia am învăţat să trimit mesaje.
Pentru că Vodafone e febleţea mea, telefonul performant cu care m-am pricopsit de curând, va avea privilegiul să-mi slujească cartela (scuzaţi cacofonia). Hiba cu noul Nokia e că e mult prea potent pentru cerinţele pe care le am eu de la un telefon. Adică MP3 player am separat, iar pe aparatul foto plătesc rate lunar, deci nu aveam nevoie de optiunile astea si pe mobil. E cadou, nu mi l-am luat singura, asa ca nu va ambalaţi. Si nu, nu-l vând.

PS. V-aţi gândit vreodată cât de strânsă e legătura intre melodiile telefoanelor si relaţiile amoroase? ;;)