Mă, deja ma mâncă degetele prea tare si nu pot sa nu scriu nimic. Azi trebuia sa va povestesc despre cum a fost in Komodo. Inca nu va zic nimic pana n-am dovezi vizuale.
Dar ce sa vezi? Unii, nu dam nume ca nu e frumos, sunt de o indiscretie rara. Isi baga dom’le nasul pana in poznarul meu, sau in poseta dupa caz. Cauta si intreaba ce descuie cheile mele. Asa ceva…
Sa-i satisfac omului curiozitatea, si sa evit buzunareala, mai bine ii zic:
Cheia imbracata in roz e cheia de la yala de sus
Cheia imbracata in verde e de la cea de jos (care se incuie de 8 ori)
Cheia de la yala de la mijloc
Cheia de la garaj
Cheia de la lacatul bicicletei (daaaa, mi-am luat bicicleta, v-am mai spus?)
Cheia de la usa de la lucru
Cheia de la Iubi
Si cateodata mai am si cheia de la masina. N-o mai car dupa mine tot timpul pentru ca sunt prea grele toate astea sa o mai iau si pe aia.
Cartela de la bloc
Breloc cu Turnul Eiffel (mi l-am cumparat din Timisoara, da?)
Io nu prea vrea sa imi bag nasul in treburile oamenilor, ca nu-s asa indiscreta, dar daca e leapsa, leapsa se duce la: Baghy, Clover, Puisorul cufurit, Morticia si Despina.