@ Ana –> Am vazut filmul, si nu mi s-a parut nu stiu ce. Adica romanul e infinit mai bun. stiu de cartea scrisa de Mineko Iwasaki si sper sa o citesc, dar nu stiu cat de curand.

@ cropcircles –> Cartea te ajuta sa intelegi multe lucruri, pe care filmul nu are cum sa le prezinte pentru ca ar fi durat mai mult de 2 ore si jumatate. Dar stiu ca stii si tu asta. Sper doar sa o citesti si sa imi spui cum ti s-a parut.

@ Ela –> Filmul ii stirbeste din frumusete, desi are avantajul ca poti vedea ceea ce doar iti imaginezi, si ma refer aici la frumusetea kimonourilor, la gesturi, la decoruri. Sper sa o citesti si tu si sa imi spui cum ti s-a parut. Si multumesc de compliment hy:

@ miclowan –> Sper si eu sa beneficiezi mai repede de putin timp.

@ Costina –> Sunt sigura ca si cei care or sa o citeasca dupa ce au vazut filmul vor spune la fel ca noi.

@ Gibi –> Te astept cu pareri. Mie in film mi s-a parut ca Mameha si Matusica erau mult prea blande, in comparatie cu ceea ce mi-am imaginat eu. Si Sayuri pare mai vesela, mai deschisa, mai plina de viata decat in carte. Eh…

@ Teo –> Asa zic si eu. Felul in care a fost scrisa e extraordinar. De fapt, printr-un limbaj original, frumos, poti scrie despre orice banalitate si sa iasa o perla. Insa ce citim in Gheisa… nu e deloc banal.

@ Nicole –> Multumesc, ma bucur ca ti-a placut. Cat despre Stralucirea curtezanelor… e demult citita. A fost una dintre cartile mele preferate, si probabil ar continua sa mai fie, daca mi-as mai aminti mai amplu despre ce era vorba. Am citit-o demult si cu timpul am mai pierdut din poveste. Imi plac cartile despre prostituate, curtezane, gheise, amante, etc… nu stiu de ce.