Living next door to Alice

Oricat as incerca sa incep altfel, sau sa prelungesc intrarea in subiect, n-am cum. Nu pot decat sa intru in el si sa va spun pe sleau: nu sunt si n-am fost niciodata partizana relatiilor intre oameni ce se desfasoara zilnic in acelasi spatiu. Nu stiu daca intelegeti ce vreau sa spun cu propozitia asta, ca mie nu-mi suna tocmai concret, dar explicatia suna asa: nu e bine si nici sanatos (din punctul meu de vedere) sa ai relatii, altele decat de prietenie, cu colegi de lucru, de scoala sau cu vecini de bloc. Pentru ca:

  1. in timpul relatiei: poate deveni plictisitor sa va vedeti zilnic, in toate momentele, sa nu mai ai nici o clipa de intimitate, sa fii doar tu cu tine, sa nu poti glumi, sa nu poti povesti despre ce se intampla cu el/ea cu altii pentru ca subiectul iti da tarcoale din 5 in 5 minute, chipurile, sa iti dea un pusi nevinovat. Pe mine, sincer, m-ar obosi si m-as simti prea ingradita, sufocata si controlata. Nu stiu altii cum sunt, dar cei care au avut o experienta de genul pot confirma. :D
  2. dupa relatie: risti sa dai nas in nas cu el/ea cand ti-e lumea mai draga, cand simti ca in sfarsit esti liber sa te bucuri de orele de libertate cand celalalt nu iti rasufla in ceafa. Sau daca suferi in urma despartirii, sa nici nu iti imaginezi ca intalnirea intamplatoare pe scari cu respectivul nu iti va chinui neuronii o zi intreaga: unde se ducea, de unde venea, cu cine a fost, ce bine era cand venea la mine, etc…
  3. tot dupa relatie: unde mai pui ca vederea impricinatului la brat cu noua achizitie e devastatoare pentru cel ce sufera in taina si isi culege lacrimile in fiecare dimineata de pe perina uda.

Daca mai sunt dezavantaje care mie mi-au scapat din vedere, va rog sa mi le aduceti la cunostinta. Daca nu, puteti sa imi prezentati si avantajele, ca nu ma supar. Oricum nu renunt la principiul asta, dar ca peste tot si aici avem exceptii. Sunt curioasa insa cat de mult dureaza ele.