Oricat as incerca sa incep altfel, sau sa prelungesc intrarea in subiect, n-am cum. Nu pot decat sa intru in el si sa va spun pe sleau: nu sunt si n-am fost niciodata partizana relatiilor intre oameni ce se desfasoara zilnic in acelasi spatiu. Nu stiu daca intelegeti ce vreau sa spun cu propozitia asta, ca mie nu-mi suna tocmai concret, dar explicatia suna asa: nu e bine si nici sanatos (din punctul meu de vedere) sa ai relatii, altele decat de prietenie, cu colegi de lucru, de scoala sau cu vecini de bloc. Pentru ca:
- in timpul relatiei: poate deveni plictisitor sa va vedeti zilnic, in toate momentele, sa nu mai ai nici o clipa de intimitate, sa fii doar tu cu tine, sa nu poti glumi, sa nu poti povesti despre ce se intampla cu el/ea cu altii pentru ca subiectul iti da tarcoale din 5 in 5 minute, chipurile, sa iti dea un pusi nevinovat. Pe mine, sincer, m-ar obosi si m-as simti prea ingradita, sufocata si controlata. Nu stiu altii cum sunt, dar cei care au avut o experienta de genul pot confirma.
- dupa relatie: risti sa dai nas in nas cu el/ea cand ti-e lumea mai draga, cand simti ca in sfarsit esti liber sa te bucuri de orele de libertate cand celalalt nu iti rasufla in ceafa. Sau daca suferi in urma despartirii, sa nici nu iti imaginezi ca intalnirea intamplatoare pe scari cu respectivul nu iti va chinui neuronii o zi intreaga: unde se ducea, de unde venea, cu cine a fost, ce bine era cand venea la mine, etc…
- tot dupa relatie: unde mai pui ca vederea impricinatului la brat cu noua achizitie e devastatoare pentru cel ce sufera in taina si isi culege lacrimile in fiecare dimineata de pe perina uda.
Daca mai sunt dezavantaje care mie mi-au scapat din vedere, va rog sa mi le aduceti la cunostinta. Daca nu, puteti sa imi prezentati si avantajele, ca nu ma supar. Oricum nu renunt la principiul asta, dar ca peste tot si aici avem exceptii. Sunt curioasa insa cat de mult dureaza ele.
January 22nd, 2008 at 10:27 am
Am urât cel mai mult momentul acela când, vezi Doamne, hai să rămânem prieteni. Rămânem pe naiba, te pomeneşti că din când în când vreu să mai şi ieşim la bere şi eu să te privesc ca pe o femeie obişnuită, uitând că mi-ai fost de toate pentru o perioadă de vreme…
Ca să revin la subiect…şi eu aş vrea un pic de libertate, ca spaţiu. Altfel mă usuc şi mor. Şi nu este bine.
January 22nd, 2008 at 10:33 am
Imda, ai dreptate…
Hm…s-ar putea, ca acum, dupa ce citesc ce-am scris, imi dau seama ca e cam ciudat…:)
Totusi, mie nu mi s-a intamplat. Adica…la mine prezenta omului meu e ca un drog. Cu cat stau mai mult cu el cu atat vreau sa stau mai mult. A, sigur, ne mai si ciondanim, dar nu pentru ca ne-am plictisit.
Am fost colegi de clasa, in liceu…apoi in facultate, apoi, vreo 8 ani am lucrat la aceleasi ziare, in aceleasi redactii…mai stam si impreuna…si o ducem asa de vreo 17 ani, am intrat in al 18-lea…
crezi ca e ceva cu capu’ nostru?
January 22nd, 2008 at 11:34 am
eu sunt de acord =(( coleghi de ai mei au facut greeala, acum e tarziu oentru ei, nu se stie care o sa vina la intrunirea de 10 ani
January 22nd, 2008 at 11:46 am
Avantajul ar fi faptul că te gândeşti că şi lui i s-ar putea întâmpla la fel. Adică să fie EL cel care te vede cu altul, EL să fie cel care suferă că dă nas în nas cu tine şi îşi aminteşte chestii etc. Dar asta ar funcţiona doar în cazul în care din cauza LUI s-a terminat relaţia şi acum tu eşti cea care vrea să îi dea peste nas:).
Dar mai degrabă ar fi dezavantaje decât avantaje.
January 22nd, 2008 at 1:50 pm
Eu, pana nu demult, m-am ferit ca de dracu de relatii cu fetele din clasa sau chiar din scoala. Mi-a iesit, de cele mai multe ori, sa ma feresc chiar si de relatiile cu fetele din acelasi oras. Deci am respirat in voie si-am zburdat ca un mielusel. :)) Numai ca acum nu m-as mai feri, pentru ca dragostea nu poate fi planificata, ea te trasneste si pentru colegi de serviciu, si pentru colegi de facultate, si pentru vreo fata cu nasucul mai frantuzesc si cu ochii negri de la etajul trei. Ideea de baza mi se pare aceea ca, la inceputul fiecarei relatii, trasezi niste limite, niste granite (in orice aspect in care se vadeste a fi necesar), eu intru pana aici in “teritoriul” tau, tu nu-mi depasesti linia asta. Asa, n-o sa ne simtim invadati si nici n-o sa ne rasufle nimeni in ceafa, ca-n bancul ala “Daca esti cumva homosexual, cand vei afla asta?”, “Cand o sa simti nu stiu ce nu stiu unde si-o rasuflare calda-n ceafa”.
January 22nd, 2008 at 1:56 pm
Singurul avantaj care imi vine in minte e faptul ca daca unul dintre cei 2 mai spera ca relatia poate fi reluata, are mai multe ocazii sa ii demonstreze si celuilalt ca merita. Avantaj pentru cel care vrea sa o reia, dezavantaj pentru celalalt. Deci, nu e chiar un avantaj 100%.
Oricum, eu mereu am evitat sa ma implic in astfel de relatii. Ma nelinisteste gandul ca ar trebui sa muncesc cu cineva, dupa o despartire, fie ea mai frumoasa sau mai urata. Apar tot felul de intrebari la care e greu sa raspunzi.
January 22nd, 2008 at 2:21 pm
Eu un copil razgaiat la 21 de ani,el proprietarul unei firme importante la 28 de ani..Am stat 2 sapt impreuna,dupa care si`a dat el seama ca ar vrea sa stea mai mult timp cu mine..si m`a intrebat daca vreau sa lucrez la firma la el..eu,care nu lucrasem niciodata am acceptat..spiritul meu de lider se potrivea perfect jobului si mai stateam si cu iubitul meu mult mai mult timp..La inceput nu au fost probleme,mai ales ca eu eram destul de diplomata,dar mai tarziu partenerul de afaceri al iubitului meu se dadea la mine..si nu se ascundea deloc..Deja in firma era o tensiune de nedescris..mai ales ca se razbunau amandoi pe angajati..Dupa 3 luni mi`am dat demisia si m`am desp de el..Au trecut 4 luni de atunci si inca ma suna sa ne impacam.
Oricum ar fi..mereu o sa iasa discutii..de aia mi`am jurat ca nu am sa mai fac prostia de a lucra cu barbatul meu in acelasi “spatiu”
January 22nd, 2008 at 2:27 pm
cat dureaza e frumos. cand se termina e urat, ca esti obligat sa il vezi in fiecare zi. si sa ii auzi vocea, si sa fi la curent cu ce face, cu cine, unde…asa treci mult mai greu peste
January 22nd, 2008 at 3:33 pm
E groaznic să știi că el poate avea o relație, încearcă să-și găsească pe cineva și tu ca o bună prietenă ce îi ești să îl încrajezi și să spui părerea ta încercând să pari cât se poate de obiectivă și să-l încurajezi și să îi dai sfaturi. În sufletul tău se dă o luptă cumplită și e o durere pe care o simți în tot corpul. Culmea e să te întrebe dacă vrei s-o cunoști și ce îi poți răspunde…” da dragule, bineînțeles că vreau s-o cunosc!”
Cam asta mi se întâmplă mie în zilele astea. Numai eu știu cum rezist. Dar sunt convinsă că o să treacă și o să ne fie bine amândurora. E greu să nu te poți concentra și să trebuiască s-o faci, deh, ești în sesiune și trebuie să treci de ea.
Asta e viața, trebuie să trecem și prin chestii neplăcute oricât de mult evităm asta.
January 22nd, 2008 at 3:34 pm
Scuze pentru incoerență! Capacitatea de concentrare lasă de dorit.
January 22nd, 2008 at 3:36 pm
trebuie sa eviti multe lucruri in dragoste, nu? eu cred ca nu exista reguli pe care sa trebuiasca sa le respecti.
o relatie devine plictisitoare chiar si daca te intalnesti cu ea/el o data pe saptamana, nu cred ca e un avantaj sa nu o/il vezi in fiecare zi. finalul trebui sa l gandesti, n o sa fie placut oricum, dar nu i imposibil sa se termine frumos, cel putin nu foarte urat.
January 22nd, 2008 at 5:15 pm
ehh…parca le poti controla sentimentele…daca te-a lovit te-a lovit, nu mai conteaza ca e coleg sau nu
January 22nd, 2008 at 6:21 pm
Multe exemple pro si contra (fosti colegi). Dar cred ca e adevarat ce zice Teo G.: cu cat stai mai mult cu el sau ea, cu atat vrei sa stai mai mult! Si daca nu vrea niciunul sa va plictisiti, n-o sa va plictisiti niciodata… Daca stai sa te gandesti, ca petreceti 8 ore la servici, ca petreceti 8 ore acasa si in oras si in pat si in bucatarie si la un film si tot asa - e tot aia. Era o vorba, ca dupa zece ani, o casnicie e ca un loc de munca. :))
January 22nd, 2008 at 7:12 pm
@ DeMaio –> faza cu „sa ramanem prieteni” e cea mai aiurea. Cred ca am scris un post mai demult despre asta. Trebuie sa il caut si te invit sa iti dai cu parerea si acolo. Libertatea e foarte importanta, dar in doze de bun simt, nici prea multa nici prea putina, ci exact cat trebuie.
@ teo.georgescu –> Tu esti un caz fericit, poate exceptia ce confirma regula (nu stiu de ce folosesc expresia asta, ca niciodata n-am inteles-o – poate pentru ca se potriveste situatiei
) Sincer, ma bucur pentru tine ca ai un om de atata timp langa tine si asta ma face sa cred ca e o iubire speciala, una care prin longevitatea ei te-a facut asa fericita. Cred ca mai cunosc un singur cuplu care s-a format pe bancile liceului si inca mai „traieste”… Am toata stima pentru voi, din pacate nu prea multi reusesc.
@ miclowan –> Mda, e trist. Cateodata se termina atat de urat incat nici „buna ziua” nu iti mai vine sa ii dai ceiluilalt cu care ai impartit si momente frumoase…
@ ines –> Nu conteaza cine pe cine vede, tot aiurea e.
iar daca despartirea a fost dureroasa sunt sanse mari ca relatia de dupa sa le amarasca si mai mult viata.
@ Puisorul cufurit –> Pana acum? Sa inteleg ca prietena e colega de facultate? ;)) Oricum ar fi, iti doresc numai bine si sa nu maresti si tu numarul esecurilor. Dragostei nu poti sa ii zici nu, mai ales daca doar spatiul comun este piedica, la urma urmei poate fi un motiv stupid sa nu fii cu cineva. Pacat ca in cazul in care nu dureaza… viitorul nu suna bine.
Trasarea limitelor e bineinteles un „must” la inceput de relatie, sau daca nu, macar in viitorul imediat, ce te faci insa cand celalalt devine prea pisalog? Sau tu devii cicalitor pentru celalalt?
@ Corina –> Da, ar putea fi o sansa sa ii deschizi ochii celui din apropierea ta, insa sa fii sigura ca merita si ca se poate sa reluati legatura.
@ cu porcul pe luna –> Daca stiam, faceam studiu de caz.
Glumesc. Imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat, acum ai invatat o lectie si te-ai lecuit. Sper ca urmatoarea relatie sa fie tot ce aceea n-a fost (in sensul bun).
@ Bloo –> Asa zic si eu. Si cea mai buna metoda de a uita de suferinta si de a-ti vindeca ranile e sa fii cat mai departe si cat mai putin in contact cu fostul.
@ Despina –> Adica tu vorbesti de cazul in care „ai ramas prietena cu fostul”, nu? Nu pot decat sa imi inchipui prin ce treci si cat de greu poate sa fie. Sincer iti spun, insa, ca pentru durerea pe care o simti in tot corpul doar tu esti de vina. Ai putea sa pui capat tuturor chinurilor prin NU, prin distanta si prin liniste. Bineinteles, nu iti spun eu ce sa faci cu viata ta, asta as face eu. Iti doresc sa te vindeci cat mai repede.
@ che –> Regulile sunt facute sa fie incalcate.
Si mai ales dragostea nu cunoaste nici o regula. Ai dreptate cand spui ca te poti plictisi de o persoana indiferent de frecventa cu care o vezi, aici depinde si de persoana. Si tine de noi, intr-adevar sa lasam macar o impresie buna, daca nu loc de o prietenie in urma noastra.
@ curcubitator –> Poate poti evita sa te loveasca.
@ camelia –> Sunt sigura de faptul ca poti sa nu te plictisesti cu cineva oricat de mult ai sta cu el/ea. Dar cred ca e aplicabil doar in unele cazuri, cred ca cei ca teo.g si omul ei sunt niste norocosi care au stiut cum sa isi pretuiasca sentimentele, nu doar unii care au cazut prada pasiunii si dorintei, (ca in majoritatea cazurilor cam asta se intampla).
January 22nd, 2008 at 7:44 pm
Totusi, “the girl next door” e un concept tare imbietor..
January 22nd, 2008 at 8:30 pm
Nu pot sa-mi dau cu parerea in cunostinta de cauza, asa ca zic din ce vad: la mine la lucru is vreo doua-trei cupluri sot/sotie si cre ca inca vreo doua neoficializate. Plus cateva care au fost, dar nu mai sunt.
OTOH, pot aparea situatii aiurea cand cei doi sunt nevoiti sa colaboreze direct si tre sa pastreze un raport profesional. Nu mai zic de situatiile cand in cadrul colaborarii apar divergente. Sau cand exista o relatie profesionala sef-subaltern.
Referitor la faptu` ca te tot impiedici de SO*, depinde de la caz la caz. Poate unii au treaba multa si n-au vreme sa mearga la pusi (eventual se considera norocosi daca apuca sa mance impreuna).
Heh, nici macar nu tre sa fie vorba de o despartire.
Astfel de framantari pot aparea fara sa fi existat o relatie inainte. 
Si e relativ greu sa treci peste, sa mergi mai departe, cand te ciocnesti bot in bot pe coridor zi de zi…
* Significant Other
January 22nd, 2008 at 10:06 pm
La mine e simplu. Cand m-am angajat am semnat o hartie prin care sunt interzise relatiile dintre angajati. Scurt.
La un moment dat cand lucram la alta firma am avut o relatie cu unul dintre colegi. Partea naspa e ca a trebuit sa-mi dau demisia cand s-a terminat.
Pe de alta parte, mama si tata au lucrat in acelasi institut toata viata si nu au avut nici o problema. Dar parca erau altfel vremurile ….
Oricum, cel mai bine e sa nu amesteci biznisu’ cu plejaru’
January 22nd, 2008 at 10:10 pm
Ma, cateodata vrei doar sa beti bere impreuna si sa-ti aduca trandafiri si alta data vrei sa-i speli chilotii si sosetele. Se mai intampla si pe la case mai mari. Caldura si familiaritatea sunt un miraj in care pici cu unele persoane. Noi ne imaginam ca or sa ne aduca mic dejunul la pat, ei ca vor primi trei mese bune si calde pe zi plus mind-blowing sex la discretie. Pana la urma, totul e un compromis, dar poa’ sa iasa si bine daca fiecare stie sa acorde spatiu si timp.
Oh hell, vorbeste indragostita din mine. Dar nu-i nimic
January 22nd, 2008 at 10:36 pm
[...] si el (go household) Tomatina s-a dovedit o sursa de inspiratie. Ea a vorbit de o situatie, mie mi-a sarit gandul la alta. Multumiri in toate limbile lumii pe aceasta cale (cand le-oi [...]
January 23rd, 2008 at 10:52 pm
@ Doru Oprisan –> O fi pentru ca se confunda cu ideea de fata buna, cuminte si desteapta, always friendly si saritoare?
@ Gabi –> Ultima parte a comentului ma face sa cred ca e vorba de un crush?
sau ma insel….
@ Ciupercutza –> Asa ar trebui sa se faca la fiecare firma. Macar sa stii ca politica anagajatorului o interzice. Cele doua exemple pe care mi le-ai dat nu fac decat sa ne prezinte ambivalenta alegerii.
@ cropcircles –> Ca bine zici: daca fiecare stie…
January 24th, 2008 at 1:05 am
Saritoare. Mai ales saritoare ! :))
January 24th, 2008 at 10:39 pm
Crush-ul e o chestie trecatoare (de o luna, maybe?), nu ceva ce dureaza mai multe luni si nu da semne de plecare.
January 24th, 2008 at 11:03 pm
@ Doru Oprisan –> :)) Am nimerit cuvantul.
@ Gabi –> Ioaaaaa, atunci o adevarata pasiune pentru o colega.
January 24th, 2008 at 11:12 pm
Yeah, let me know daca stii vreun remediu!
January 24th, 2008 at 11:24 pm
@ Gabi –> Oh, boy, that sucks. Nu stiu remediu, decat sa o inviti la suc, sa vezi ce sanse ai si daca ai sanse sa iti dai demisia. :)) Glumesc. Sincer, nu stiu ce sa zic. Daca pasiunea e mare, poate merita sa incerci, indiferent de ce zic eu aici.