Cum iti asterni, asa dormi

Cand il primesti pe Ene in camera ta, nu poti sa o faci oricum. Ma rog, unii pot. Eu insa, am un ritual pe care daca nu il respect si nu il repet seara de seara, Ene vine prea tarziu la mine. Si cum prea multe oi ma plictisesc, cum ideile pentru blog imi rasar cand ochii nu suporta lumina telefonului sa le trec acolo, e musai sa fiu cat de ospitaliera pot cu dumnealui.

PREGATIREA: Orice barbat prefera o femeie aranjata, curata si devreme acasa. Ene nu face exceptie. Inainte sa vina, ma imbaiez, ma demachiez si ma cuibaresc intre perini sa il astept. Partea proasta e ca nu se anunta si cand vine mai repede ca eu sa fac toate astea… le cam fac pe fuga si risc sa adorm sub dus.

PATUL: Ah, patul!!! Locul la care viseaza toata lumea. Patura pufoasa in loc de cearsaf, 4 perini si o plapumioara in care daca ma infasor, abia o mai parasesc dimineata cand trebuie sa plec; nu e prea tare, nu e prea moale, nu e prea mic, nu e pea mare. Un element fooooarte important al patului e perinuta pe care mami m-a invatat sa o numesc “puiut”. Am 2, pe fiecare perina, astfel incat cand ma intorc de pe o parte pe alta sa nu trebuiasca sa il iau cu mine, sa imi pice obrazul direct pe celalalt. Clever, huh? Ene vine degeaba daca nu am puiutul cu mine. Oriunde plec, il iau si pe el, there’s no question about that.

OUTFIT: Spre deosebire de ceilalti barbati si spre imensa mea satisfactie, pe Ene nu e neaparat sa il astepti in neglige, in pijama de satin sau in camasa de noapte care arata ca o rochie. Eu l-as astepta imbracata intr-o chestie de-asta, evident pe masura mea. Pentru ca nu mi-as mai face griji pentru spatele gol sau pentru lipsa sosetelor. Da, dorm cu sosete din septembrie pana in iunie, si sunt mandra de-asta.

POZITII si PREZENTE: In patul meu n-are ce cauta nimeni si nimic. Asa ar fi intr-o lume ideala. Si cum nici eu, nici voi nu traim intr-o utopie… sunt nevoita sa il accept pe Iubi si cainii cand au chef. Bine ca n-au prea des. Ma impac greu cu tinutul in brate, cuibaritul in curbura genunchilor sau pe Ricky sub plapuma. Singurele brate pe care le ador in jurul meu sunt ale lui Ene, ca-s invizibile. Cu pozitiile nu-i de gluma; trebuie alese cu grija pentru ca orice mana pozitionata aiurea, orice picior neindoit cat trebuie si orice asezare a capului strica tot farmecul intalnirii cu Ene. Pe burta la inceput, cu nasul lipit de marginea patului, sau pe diagonala cu picioarele in forma de 4… cam asa incepe. Nu stiu cum se deruleaza ca la un moment dat adorm si nu mai stiu ce fac (but that’s another movie) si a doua zi ma trezesc cu gatul intepenit sau cu umerii incovrigati.

Caraghios lucru si dormitul asta. :)