@ Scaevola –> Ma bucur ca am fost atat de micuta in ’89. Macar nu constientizam lucrurile atat de bine. Dar imi imaginezz ca la 16 ani ai o constiinta cat de cat formata si intelegi mult mai multe. Povestea ta este impresionanta.

@ Ciupercutza –> Poate daca eram mai mare as fi povestit altfel. Atunci ma preocupa doar cat de mult trebuie sa stau cuminte si cat mai trebuie sa fiu serioasa. Intelegeam situatia si vedeam pe fetele celor din jurul meu ca se intampla ceva trist. Erau momente cand uitam si continuam sa fiu copil. Strabunica mea s-a ocupat de mine sa nu aud prea multe, sa nu vad prea mulle, dar n-a reusit in totalitate. In bucuria lor la dobandirea libertatii am avut voie sa ma uit si eu la televizor. Nu-mi placea nici aia pentru ca nu intelegeam prea multe. Ma bucuram ca ii vedeam pe parintii mei fericiti si plangand pe strada si imbratisand vecinii. Atunci mi-a placut. Nu mai trebuia sa fiu solidara cu tristetea celor din jur. Sper si eu ca urmasii mei sa nu aiba de povestit asa ceva.

@ che –> Nu cred ca sunteti la fel, tu cu Ceausescu. El merita sa moara asa cum a murit, tu nu cred ca meriti.