Voiam demult sa scriu un post despre viziunea mea asupra artei contemporane, dar din diverse motive si din lipsa de exemple probabil, n-am mai scris. Acest post poate ii va supara pe unii dintre voi, dar imi asum riscul. O sa ma explic insa.
Acum 2 seri, invitata de o prietena pe care o vad rar am fost la un spectacol de dans contemporan. Aveam o vaga banuiala despre ce e vorba, marturisesc ca nu eram prea incantata de idee, dar sa ies din cotidian si sa mai socializez si eu cu feţe noi, am acceptat sa ma duc. M-a bucurat reintalnirea cu ea si cu o noua cunostinta, dar din pacate seara ce se voia a fi una “culturalizatoare”, a fost o mare dezamagire (ma refer strict la spectacol).
Cu mare tristete recunosc ca nu inteleg nimic din ceea ce inseamna arta contemporana: nici dans, nici pictura, nici sculptura, nici macar film (de arta, carevasazica). Nu mi se par opere deosebite, nu mi se pare ceva obtinut in urma talentului, am impresia ca orice propui pentru statutul de capodopera poate fi subiectul artei pentru ca e ciudat, pentru ca oamenii ii dau titulatura asta si incearca sa manipuleze masele. Sunt lucruri pe care oricine cu putina vointa poate sa le faca. Nu transmit nici macar o farama de chatarsis, nu impresioneaza cu nimic.
Spectacolul de dans nu mi-a inspirat nimic deosebit, nici cea mai mica urma de admiratie, nici cea mai razleata traiectorie a unei povesti. Sunt sigura ca in spatele miscarilor convulsive si lipsite de gratie a celor doua dansatoare se ascundea un tâlc. Problema e ca eu n-am reusit sa il depistez. Totul se intampla la un nivel de abstractie prea inalt pentru lipsa mea de cultura intr-ale coregrafiei spasmodice. Nu am pregatirea necesara pentru a intelege aceasta forma de exprimare si din cauza asta nu o inteleg si nu imi place. In fine, cam asta e cu dansul…
In alt domeniu sunt la fel de lipsita de intelegere pentru ceea ce oamenii numesc arta contemporana… de exemplu nu reusesc sa inteleg semnificatia unor monumente, statui, sculpturi sau ce-or fi ele, de pe strada. Am facut o singura fotografie, unuia dintre acestea si vreau sa va rog pe voi, cei avizati sa imi explicati ce semnifica pietroiul din poza ca eu sincer nu pot sa imi imaginez. E situat in fata UVT-ului si am vazut o reproducere la scara mai mica la Bruckenthal la Sibiu. Deci, pare-se ca are simbolistica, nu gluma. Eu n-o vad, n-o pricep, n-o recunosc.
Astept sa ma lamuriti voi ce e cu arta asta contemporana caci in ceea ce ma priveste nu e nici pe departe arta.
Tomata | 
10 31st, 2007| 
Se intampla si luna asta si la fel ca si pana acum o sa fiu si eu prezenta. Desi sunt cateva participante de datile trecute care n-or sa poata veni, eu totusi sper sa depasim numarul de 10. Si ca de obicei sper sa vad acolo si cititori, nu numai cititoare. Ma gandesc de pe acum ca vreau sa iau Garcia Marquez, ca tot vreau demult sa citesc Un veac de singuratate. Asta in cazul in care nu imi face cu ochiul altceva. Data trecuta m-am fixat pe Ghidul nesimtitului, dar am primit-o intre timp de ziua mea. Ma rog, oi vedea eu.
