Rage against the machine

… „the machine” in cazul de fata fiind Primaria Municipiului Timisoara, cuibul unde ar trebui sa se ia deciziile favorabile infloririi si dezvoltarii minunatiei de oras pe strazile caruia imi tarasc zilele. Din seria „ce as face daca as fi pentru o zi primar” va prezint urmatoarele imputari pe care le aduc administratiei locale.

– problema care imi arde cel mai tare sufletul cand stau pe prispa casei si ma uit cum creste orasul e canalul Bega. Are si Timisoara o amarata de apa curgatoare, care ii da frumoasa denumire de „orasul de pe Bega” si Maria Sa, Primaria, il lasa sa putrezeasca. La propriu. Nu stiu si nici nu am auzit de vreo curatire a acestui canal, astfel incat pe fundu-i zac de la tot felul de gunoaie pana la cele mai antice fosile de mortaciuni. Nu vreau sa parasesc subiectul pana nu mentionez moartea Vaporasului cu care eu n-am apucat sa ma plimb de-a lungul singurului canal navigabil din tara (asa am invatat acum 4 ani la geogra, daca lucrurile s-au schimbat intre timp, rogu-va anuntati-ma si pe mine). De ce sa devina Timisorica oras turistic, de ce sa se plimbe strainii si bastinasii cu vaporasul si sa se bucure de apa aia. Doar pescarii mai cred ca Bega e de folos orasului. Bine ca mi-am varsat oful asta ca nu stiu ce pateam daca il mai tineam in mine.

– alt loc din urbe al carui deces ma intristeaza la fel de mult e Parcul Copiilor. Imi aduc aminte cand mergeam cu parintii acolo, cand ma speriam si urlam ca descreierata cand o vedeam pe Baba Cloanta in tunelul trenuletului, cand ma hlizeam si ganguream la comicele aratari din oglinzile deformatoare sau cand ma dadeam cat puteam eu de tare si mai ales cu picioarele unde trebuia sa stau cu fundul pe hinta.* Acum in Parcul Copiilor se intampla violuri si aurolacii dorm pe banci.

– tot din categoria parcurilor face parte si ăl Botanic. Desi e un parc al plantelor cu flori si al copacilor de specie rara… e slab aprovizionat. Nu mai merge nimeni acolo sa admire frumuseti florale, paleta de culori obtinuta natural… toti merg sa si-o traga prin tufisuri sau sa joace badmington in bazinele ce trebuiau sa contina apa si poate si ceva nuferi…(din trupa astora de joaca badmington fac parte si eu).

– pe de alta parte, Primaria din Timisoara este singura din tara care a interzis plimbarea cu cainii si calcarea spatiilor verzi din parcuri. How sick is that? In toate strainataturile prin parcurile carora mi-a fost dat sa ma plimb am vazut oameni bucurandu-se de verdeata, stand la picnic si jucand tot felul de jocuri pe iarba cu tot cu patrupedele din dotare.

– mai e nevoie sa mentionez ca aceste parcuri nu sunt iluminate corespunzator?? Ca nici un parc, oricat ar fi de mare sau de mic nu beneficiaza de felinare, decat cel mult pe o alee principala si in numar ofensiv de redus? Nu mai e nevoie.

– mai e cazul sa ma revolt ca Biblioteca Judeteana a fost imprastiata in 7 zari si nu mai stie nici Tanda nici Manda unde sa se duca sa ceara o carte? Dar problema am mai dezbatut-o aici, asa ca doar o amintim.

Cam astea sunt ofurile mele cand ma gandesc la orasul meu. Bine, unele dintre ele…pe restul le pastrez pentru alte posturi…Aceasta a fost o leapsa, care a venit de la Bad Lama si se duce la Jimmy si la Gugutza.

PS. Va rog, votati. :)

__________

*hinta = hutulus