Tomata cu Scufiţă

De cand ma stiu am cam fugit de competitie, de afirmare, de depunerea unui efort pentru a obtine ceva. Nu pentru ca n-as fi capabila, ci pentru ca sunt delasatoare si de cele mai multe ori ma subestimez. In afara de o amarata de olimpiada judeteana la franceza prin clasa a XI-a, nu ma pot lauda cu nicio participare la concursuri sau la alte competitii de gen. Ii admir pe cei intreprinzatori, pe cei ce se implica, ce se intereseaza, ce se zbat, ce se inscriu la tot felul de workshop-uri, training-uri, seminarii si alte chestii asemanatoare.

De cand m-am inscris la concursul de pe bloggeri.ro, abia daca mai pot sa leg 2-3 fraze intr-un post normal, care sa imi placa in primul rand mie. Iau chestia asta foarte in serios si ma port de parca ar depinde ceva foarte important de acest concurs, cand de fapt nu depinde nimic. Poate doar onoarea mea, daca nu reusesc sa incropesc ceva citibil. Mi-am scris deja articolul pentru tema la alegere, care mi se parea cel mai greu de conceput. Uite ca n-a fost, si celelalte doua imi dau batai serioase de cap. In capul meu e un blank total.

Un alt “proiect” la care m-am inhamat oarecum e cel de a scrie recenzii de carti pentru bookblog. Nu fac parte din echipa, dar in urma acestui articol mi-am zis “de ce nu?” A fost un gest impulsiv, ca daca ma gandeam de 2-3 ori sigur nu ma bagam. Cand am analizat oleaca treaba, mi-am dat seama ca ce fac eu pe blogul meu cand vorbesc despre carti nu e tocmai recenzuiala (cuvant inventat), ci mai degraba pareri personale si intrepretarii proprii despre o anumita carte.

Cred ca de fapt ma sperie sa fac un lucru ce mai tarziu va fi supus evaluarii. Aici scriu cum vreau eu si cine vrea citeste, cine nu, nu. E vorba doar si numai de onoarea mea. Dar acolo, altcineva isi da acordul. Trebuie sa treaca de o bariera, ceea ce scriu eu, si asta… scares the hell out of me. :-s