Pe vaporul…
Îmi mijesc ochii si mă uit înspre fereastră. Zidul pe care-l ridică jaluzelele albe şi prafuite între privirea mea şi ceea ce simţeam că e afară mă supără şi mă indispune încă de dimineaţă. Camera e plină de gri, de umbre şi îi lipsesc găurelele formate pe covor de plasa draperiei în lumina soarelui. Aud parcă şi mici stropi de apă cum se lovesc supăraţi de marmura din faţa jaluzelei. Sau mi se pare şi doar îmi doresc să îi aud? Pleoapele mi se lipesc din nou si mă întorc dezamagită pe partea cealaltă. Nu e prima zi de şcoală, aşa cum mi-aş fi dorit.
Dacă ar fi fost prima zi de şcoală, mama mea ar fi fost mai emoţionată ca mine. S-ar fi agitat prin casă că nu ajungem la timp şi m-ar fi certat blând că nu mă îmbrac mai repede. M-ar fi pieptănat cu repeziciune, făcându-mi ochii să lăcrimeze. M-ar trage prea tare şi n-ar simţi că rădacina părului meu încâlcit e atât de sensibilă. Numai eu simt asta, nu îmi place să mă pieptăne nimeni. Mi-ar lega două codiţe de cal de o parte si de cealata a capului, destul de groase si de grele încât sa îmi provoace o “durere de păr”. Mi-ar pune două pompoane in vârful lor astfel încât umbra mea ar arăta ca Mikey Mouse. Mi-ar spune pe o voce un pic autoritară, un pic mămoasă şi un pic înduioşată la vederea ochilor mei mariţi uitându-se in sus la ea: “De acum gata cu vorbitul ca la ţară, să vorbeşti frumos, să nu te baţi cu ceilalţi copii şi să asculţi de doamna învăţătoare. Să nu cumva să mă cheme la şcoală ca eşti fetiţă rea că o să coborâm milităria din pod. Acum eşti fetiţă mare, deşteaptă, ştii să citeşti şi să scrii, să nu o superi pe invăţătoare.” Nu m-ar pupa pe frunte, ar fi prea grabită si emoţionată că puiul pe care il născuse in urmă cu 7 ani e deja elev in clasa I.
Pe stradă aş mătura pe jos cu gladiolele mai lungi ca mine, trasă de mână de mami. Ar trebui să i le duc invăţătoarei, unei femei despre care alta tanti îmi spusese că e rea şi că trebuie musai să fiu premiantă. Aş ajunge în aceasta zi înnorată în curtea şcolii, un pătrat atât de mare că eu sunt un biet punct pe el, la fel ca şi primele puncte colorate pe care trebuia sa le desenăm pe o foaie de matematică.
Dacă ar fi fost prima zi de şcoală, mama mea ar fi fost mai emoţionată ca mine. S-ar fi agitat prin casă că nu ajungem la timp şi m-ar fi certat blând că nu mă îmbrac mai repede. M-ar fi pieptănat cu repeziciune, făcându-mi ochii să lăcrimeze. M-ar trage prea tare şi n-ar simţi că rădacina părului meu încâlcit e atât de sensibilă. Numai eu simt asta, nu îmi place să mă pieptăne nimeni. Mi-ar lega două codiţe de cal de o parte si de cealata a capului, destul de groase si de grele încât sa îmi provoace o “durere de păr”. Mi-ar pune două pompoane in vârful lor astfel încât umbra mea ar arăta ca Mikey Mouse. Mi-ar spune pe o voce un pic autoritară, un pic mămoasă şi un pic înduioşată la vederea ochilor mei mariţi uitându-se in sus la ea: “De acum gata cu vorbitul ca la ţară, să vorbeşti frumos, să nu te baţi cu ceilalţi copii şi să asculţi de doamna învăţătoare. Să nu cumva să mă cheme la şcoală ca eşti fetiţă rea că o să coborâm milităria din pod. Acum eşti fetiţă mare, deşteaptă, ştii să citeşti şi să scrii, să nu o superi pe invăţătoare.” Nu m-ar pupa pe frunte, ar fi prea grabită si emoţionată că puiul pe care il născuse in urmă cu 7 ani e deja elev in clasa I.
Pe stradă aş mătura pe jos cu gladiolele mai lungi ca mine, trasă de mână de mami. Ar trebui să i le duc invăţătoarei, unei femei despre care alta tanti îmi spusese că e rea şi că trebuie musai să fiu premiantă. Aş ajunge în aceasta zi înnorată în curtea şcolii, un pătrat atât de mare că eu sunt un biet punct pe el, la fel ca şi primele puncte colorate pe care trebuia sa le desenăm pe o foaie de matematică.
Aş rămâne uimită de frumuseţea învăţătoarei mele, de rochia ei de saten vişiniu si de papionul de la gât. Femeile nu poartă papion, şi de ce trebuie să stau în bancă cu un băiat, de ce îmi scrie numele pe un cartonaş şi de ce pe spate e o ciupercuţă roşie cu puncte albe? De ce imi pune o raţuşca de hârtie in piept şi de ce băieţilor gâscani?
Mama m-ar aştepta în curtea scolii la ora 12, m-ar lua de mânuţă, m-ar întreba cum a fost şi mândră şi-ar duce acasă şcolăriţa. Mâine m-aş duce deja singurică în clasa I. Şi m-ar aştepta bunica la colţul străzii, să nu trec singură.
Dar azi e doar o zi ploioasă.
Mama m-ar aştepta în curtea scolii la ora 12, m-ar lua de mânuţă, m-ar întreba cum a fost şi mândră şi-ar duce acasă şcolăriţa. Mâine m-aş duce deja singurică în clasa I. Şi m-ar aştepta bunica la colţul străzii, să nu trec singură.
Dar azi e doar o zi ploioasă.
…clasei a-ntaia
Ne-mbarcam cu totii voiosi…
