Archive for August, 2007

Avertisment
August 22nd, 2007

Posturile protejate de Avertisment si apartinand categoriei Tomate si gogonele, sunt povestiri, intamplati imaginate, adevarate in totalitate sau doar partial. Scrise la persoana I, a II-a sau a III-a vor avea sau nu legatura cu mine. Unele sunt intr-adevar fapte care mi s-au intamplat mie, sentimente pe care le am sau le-am avut eu, altele sunt pura fictiune. Sa-i zicem exercitiu de scriere, incercare de demonstrare a unui talent scriitoricesc, care nu sunt sigura ca exista. N-am pretentii de scriitoare, nu ma cred in stare sa scriu literatura, insa aceste mici fragmente fictive traiesc in mine si vreau sa le pun pe hartie.
Ramane ca voi criticati, sa apreciati sau sa ignorati.
Sa purcedem.

Categorie: tomate si gogonele  | 3 comentarii
New entry
August 21st, 2007
Simteam nevoia sa spun asta: am descoperit vreo 3 formatii noi si le ascult in disperare… As if paleta de preferinte nu era destul de larga. Acum nici nu mai stiu ce imi place mai mult, nu imi mai aduc aminte de multe melodii care m-au facut sa ascult albume intregi si mi-au incantat timpanele. Eventually o sa ma plictisesc, desi cu siguranta ma voi reintoarce la ele, ca si la celelalte. Deci, new entry :


Snow Patrol, Sunrise Avenue si Mika. Ei, el nu e formatie, dar nu am gasit un termen generalist. Cand oi avea timp sa ascult cum trebuie si n-o sa trebuiasca sa ma concentrez si la altele o sa iau si versurile la puricat, deocamdata ma rasfat cu linia melodica si cu sintagme prinse din zbor.
Ce mai pot sa spun acum? Le recomand. :)
In caz ca va intrebati ce preferinte majore am avut inainte: Pink (toate albumele), Avril Lavigne, Kelly Clarkson, James Blunt, Green Day, Placebo, etc…nu-mi mai amintesc. Si astea pe langa Michael, HIM, si multi altii care raman forever and for always in urechile mele.

PS. Mi-a inghetat mintea.

Categorie: tomata ascultă, dansează, cântă  | 11 comentarii
Apucaturi de clienta
August 20th, 2007

Astăzi sunt clientă. Stau aici in salonul ăsta verde pal si aştept cam de mult timp. In faţa mea e o oglindă şi in faţa ei este o alta clientă. La tuns. Eu sunt clientă la pedichiură. N-am mai fost niciodată nici aici, nici la pedichiură. Nu mi-e frică, nu m-a speriat nimeni (ca atunci când te duci la dentist), nu ştiu ce ma aşteaptă, aşa că stau cuminte. Puţin cam nerăbdătoare, mai am multe de făcut acasă.

Se aude clinchetul perdelei din fire de lemn; lânga mine, mă enervează un ventilator mare care se învârte. Dacă îl apucă ameţeala? A venit coafeza la clienta din faţa oglinzii. La mine nu vine pedichiurista. M-am uitat printr-o revistă de femei, plină cu reclame si sfaturi. Mă plictiseşte, nu mă pasionează subiectul. Aş vrea să am un roman în geanta mea gri si urată, nu m-aş mai plictisi. Of, şi ventilatorul asta…

Stau prost cu răbdarea, nu pot să aştept şi mă enervează cei care au timp întotdeauna.
Pe unul dintre pereţi e un raft mare cu tot felul de prostii: o plantă (mare şi verde), un telefon din care curg fire şi puţin mai încoace e un pahar gol, pe post de vază.
Pedichiurista e cheală si nu mai vine odată. Mai răsfoiesc o revistă.

Categorie: io, io şi iarăşi io  | 9 comentarii
Tell me what you don’t like about yourself
August 19th, 2007
Nimeni nu prea se mai uita la TV, la seriale mai ales, si cu toate astea, toti sunt experti in Lost, Prison Break, C.S.I, Desperate Housewives, Sex and the city, and so on. Nu-i nimic, traiasca download-ul.
Nu ma las nici eu mai prejos si afirm sus si tare ca sunt fana declarata Nip/Tuck, Desperate Housewives, si mai descopar acuma si altele, dar astea doua sunt pe primele locuri la egalitate de puncte.

Am vazut toate sezoanele ambelor seriale si sunt addicted. Ma gandesc cu tristete ca va veni ziua cand se vor termina de tot si mi-e frica ca (scuzati cacofonia) n-o sa am cu ce sa le inlocuiesc. Dar stiu sigur ca din Nip Tuck mai vine un sezon (5) cu 22 de episoade (desi celelalte 4 au avut pana in 16) si asta ma mai linisteste. Ma fascineaza scenariile si situatiile care alimenteaza 45 de minute, intorsaturile de situatie, cazuri medicale despre care n-am crezut ca exista (auzi, sa ai impresia ca iti lipseste ceva cand ai corpul intreg, si sa vrei sa iti amputezi piciorul ca sa te simti complet!!!! WTF???), scene de sex, actori celebri, sentimente, prietenie, ura, un pic de telenovela (exista un fiu care se dovedeste a fi al altcuiva), sange, veridicitate, lux, mizerie, lacrimi, ironie, trecut, sexualitate, religie, familie, cred ca toate subiectele societatii americane si nu numai sunt dezbatute aici. Am vazut episod cu episod si le-am sters, acum le iau din nou pentru a le scrie pe DVD. Nu pot sa nu il am, sa nu ma mai uit la el peste cativa ani.
Despre neveste, n-am asa multe de comentat. Ma fac sa rad, sunt delicioase, sexy, funny, moderne, mame, prietene, vecine, sotii, foste sotii, materialiste, familiste, perverse, destepte, disperate.
Astept toamna…
Pana atunci ma uit la Lost*…spre fericirea Corinei. ;))
______________
* il uram, pana sa ma uit la pilot. :D

Categorie: tomata cinefilă  | 5 comentarii
I’ve been simpsonized
August 19th, 2007
Cam cu asta se distreaza blogosfera. Spiritul de turma nu ma lasa la greu si uite-ma-s personaj din Simpsons. Hm…
=))

Si de maine, ne intoarcem la discutiile noastre. ;)

Categorie: salată de roşii  | 3 comentarii
…si Viena
August 18th, 2007

Prima data cand am fost in Viena am vazut Dunarea, Stephans Dom, un supermarket si m-am plimbat cu metroul.
A doua oara, adica acum, n-am mai vazut Dunarea, n-am mai fost la supermarket, dar am revazut Stephans Dom, si m-am plimbat mai mult cu metroul.
De la Obertraun si pana la Viena sunt peste 200 km, poate chiar 250, un drum de 3 ore. A trebuit sa ne trezim de dimineata pentru a putea absorbi cat mai mult din frumusetea capitalei Austriei, avand in vedere ca nu stateam decat cel tarziu pana la 8 seara. Nici macar o zi intreaga. Stiam de la inceput ca nu vom intra in niciuna din cladirile pe care le vom fotografia, stiam ca timpul nu ne permite sa admiram pe dinauntru niciun muzeu. Nu-i nimic, la fel ca si pentru Salzburg, mai e timp.
Ma asteptam la frumusete, la majestate, la imperialism, la regalitate, la palate, la fantani, la biserici si la statui care te lasa cu gura cascata. Si cu toate acestea am ramas cu gura cascata in fata Hofburg-ului, in fata Parlamentului, a Primariei, a Operei, a cartierului de muzee si mai ales a Schonbrunn-ului. Am regretat ca n-am vazut palatul Belvedere si ca n-am intrat la Schonbrunn, dar macar ma consider o norocoasa ca le-am vazut de afara.
Multe strazi si cladiri mi-au amintit de Timisoara, intr-un loc am avut impresia chiar ca ma aflu pe Bd. Revolutiei… nu degeaba i se spune Mica Viena. Bineinteles e mult mai superlativa decat Timisoara, dar asemanari sunt, desi unii se cazneau sa ma contrazica.
Mai departe va povestesc pozele.

Categorie: pribegiile unei tomate plimbarete, Timişoara mea  | 4 comentarii
Cave men
August 16th, 2007
Back in the wild. Azi va invit sa vizitati alaturi de mine 3 pesteri superbe. Fiecare are ceva deosebit si unic.
Prima dintre pesteri se numeste Koppenbrullerhohle si este spectaculoasa mai ales atunci cand ploua sau cand se topesc zapezile de pe munte. Atunci se umple cu apa si suvoiul izbucneste din ea dand nastere unui rau nervos si aprig de munte. Eu nu am prins-o in momentele ei de glorie, pentru ca, fiind vara nu era prea multa apa, nici in ea, nici pe langa. Nu are nici stalactite, nici stalagmite, totul este numai piatra si umezeala. Undeva jos, se aude o apa curgand, o cascada care pare foarte mare si zgomotul e asurzitor. Cand de fapt ce sa vezi, o cascaduta de vreo 2 metri, poate nici atat, puternica intr-adevar, dar nici pe jumatate pe masura inchipuirii. Ideea interesanta de aici e plasarea unor tobe de diferite marimi sub niste picuri de apa, astfel incat sa creeze un fel de muzica. Foarte lenta ce-i drept pentru ca picurii nu erau prea frecventi. Pozele de la Koppenbrullerhohle –> aci.
In alta zi, treziti cu noaptea in cap (pentru a plati intrarea la jumatate de pret), ne-am aventurat sprea alte doua pesteri, sub numele lor generic Dachsteinhohlen, si individual: Eishohle si Mammuthohle.
Eishohle, daca intelegeti germana o sa stiti ca inseamna Pestera de Gheata. N-am mai vazut asa ceva pana atunci, nici nu stiam ca si la noi exista, dar am aflat cand m-am intors ca Pestera Scarisoara e la fel, una de gheata. Trebuie sa o vad si pe aia ca sa pot sa fac o comparatie. Oricum cea din Austria e sublima si ca si la Salzburg, valorificare si exploatare la maxim. Aici o sa las pozele sa vorbeasca de la sine pentru ca eu nu prea stiu ce sa va mai spun despre ea. Doar ca e frig tare de tot, 0 grade, temperatura constanta si ca joia de la ora 4 se tine cate un concert la pian in interiorul ei. Eu nu l-am prins.
Mammuthohle, contrar asteptarilor, nu e o pestera unde s-au gasit schelete de mamuti ci o pestera gigantica. Lunga de 60 km si destul de inalta. N-as putea sa aproximez, dar oricum imensa. Nici aici nu prea sunt stalactite si stalagmite, decat foarte mici, foarte putine si foarte rare. In schimb, ce idee le-a venit studentilor de acolo: sa faca niste strambaturi de tabla si niste incovrigari de sarma astfel incat sa dea nastere proiectiilor unor obiecte: un scaun, o femeie si niste ferestre. Minusul de la aceasta pestera a fost ghida, care nu traducea in engleza explicatiile si sunt sigura ca am pierdut mare parte din informatii pentru ca germana mea n-a interceptat tot. (Poze)
A fost o excursie reusita, si desi a plouat, am stiut si noi sa valorificam ziua.
Vineri am fost la Viena.
Categorie: pribegiile unei tomate plimbarete  | Un comentariu
Acasa la Mozart
August 15th, 2007
La fel ca si celelalte locuri pe care le-am vazut in vacanta mea, Salzburgul m-a impresionat. Poate mai mult decat Viena, pentru ca nu m-am asteptat sa il gasesc asa incantator. Viena e cea renumita si cand spui Austria spui de fapt Viena. Nu e prea corect fata de orasul acesta, nu prea mare de altfel, care este pur si simplu minunat. Amintirea cea mai vie pe care o sa o pastrez despre el e ca acest oras canta. De oriunde, din orice iasa cate un sunet. Intr-o piata, sub o bolta, 4 baieti canta la mandolina, acordeon si un alt instrument ciudat simfonii de Mozart. Mai in sus pe strada o fata blonda cu fusta lunga albastra isi unduie degetele pe harpa. Un tip vorbaret isi inceteaza comentariile si se apuca sa cante o alta simfonie de Mozart la… pahare de cristal. Daca nu intalnesti asemenea muzicanti la vreun colt, poti fi sigur ca o cafenea sau un difuzor ascuns pe undeva iti va incanta auzul cu alte si alte note insiruite pe portativ.
Mozart troneaza peste tot, pe strazi, in vitrine, in ciocolata, pe pahare, pe cani, pe umbrele, in muzeele lui, in muzica lui. Salzburg este un omagiu adus acestui geniu si bravo celor care stiu sa il pretuiasca si sa il valorifice. Pacat ca la noi nu se poate exploata Enescu macar pe un sfert cat Mozart.
Daca Mozart domina spiritual orasul, fortareata Hohensalzburg il domina fizic. Pe cea mai inalta colina n-ai cum sa o ratezi. O vezi din orice unghi. E mare din afara, e si mai mare dinauntru. Camere de tortura, camere de rege, camere de concerte, muzeu de arme, muzeu de marionete, toate sunt in interiorul ei.
Casa unde s-a nascut micul geniu nu are prea multe de oferit, nu prea am facut nici poze ca nu am avut voie si nu am prea multe amintiri. Multe explicatii, putine obiecte, camera neagra si un pian. La casa in care a trait dupa ce a implinit 18 ani, la fel. N-am avut voie sa pozez, dar ca o romanca ce sunt, am reusit cateva pe susta, fara blitz si un pic tremurate. Aici se povesteste mai mult despre familia lui, tatal si sora, moartea mamei. Cateva partituri, un pian ici, altul colo, mai ceva mobila (majoritatea cica a fost vanduta), o trasura, valize si cam atat.
Zeci de statui impresionante peste tot, in biserici, in cimitire, in fata lor, in piete, fantani arteziene, sculpturi in piatra, toate astea populau orasul si se imbinau armonios cu masa colorata de oameni ce curgea in valuri pe toate strazile. Am mai vazut si frumoasele Mirabellgarten, pline si ele de statui, flori si fantani.
Din pacate am ratat Helbrunul si Residenz, pe care as fi vrut sa le vad, dar nu-i nimic, mai este timp.
In concluzie: mi-a placut orasul, m-as mai intoarce sa vizitez ce n-am vizitat dar n-as putea niciodata trai acolo, printre toti turistii aceia, printre toti oamenii imbracati in costume populare, sa aud toata ziua aceleasi melodii si aceleasi sunete.
Restul de poze, doar 80 din 482 (facute numai in Salzburg) le gasiti aici.
Maine, back in the wild.
Categorie: pribegiile unei tomate plimbarete  | 3 comentarii
Lac de munte
August 14th, 2007
Sa va luati si haine groase ca acolo e munte si e mai racoare. Si bocanci care aveti… ca urcam un pic si prin padure… Ei, in sfarsit am ajuns unde trebuia. Am ajuns la destinatie. Acolo unde tanjeam de mul timp sa ajung: in munti.
Muntii astia sunt in Austria, chiar in centrul ei si ascund multe lacuri adanci, mai mici, mai mari, mai lungi, mai inguste, mai rotunde, toate mai cumva decat celelate. Eu am vazut doua dintre ele: Hallstattersee si Traunsee. Traunsee e mai lung si aduce mai mult a mare… sunt multe ambarcatiuni si panze care navigheaza in vant. E mai mult zgomot si poate mai multa distractie. La Hallstattersee, acolo unde am fost eu e mai linistit, o statiune mai mica si mai pentru mosi si babe, asa ca mine. Am uitat sa mentionez la inceputul acestui mini jurnal de calatorie ca nu m-am distrat in vacanta asta. N-am ras cu pofta, n-am dansat si nu m-am imbatat. N-am jucat jocuri si n-am spus bancuri pana nu mai aveam chef sa rad. Mi-au lipsit mult prietenele mele si sunt convinsa ca daca ele erau cu mine, aceasta vacanta ar fi fost perfecta. Dar am vazut multe locuri care mi-au adus o altfel de placere. O incantare si o satisfactie la alt nivel. Si nu imi pare rau. Mai este timp pentru de toate si sper sa ne mai facem si alte vacante impreuna, la fel ca si anul trecut in Croatia.
Intorcandu-ne la lacul nostru, ne stabilim in Obertraun. Un satuc as putea zice, desi multe orase din Romania nu au case ca alea de acolo. Oriunde te uiti privirea se izbeste de stanci, de paduri si de verdeata. Lacul sclipeste in lumina soarelui si apa lui e rece ca gheata. Din pacate am prins numai 3 zile cu soare dintre care una am petrecut-o la Salzburg. Si la Viena a fost putin soare, in a doua jumatate a zilei, in rest a plouat. Dar nu ne-am plictisit, am vizitat vreo 3 pesteri, un muzeu de automobile si in ultima zi am fost la cumparaturi. Despre Obertraun va mai spun ca are multe de oferit si desi e asa mic stie sa faca turism. In imprejurimile lui se afla o multime de locuri care merita sa le vezi. Salina de la Hallstatt care scria undeva ca e cea mai veche din lume, din pacate n-am apucat sa o vizitez. Am ajuns prea tarziu si ni se parea cam scumpa intrarea. Dar poate ar fi meritat. Va las sa va bucurati de poze si maine va povestesc despre Mozart.
PS. Mai multe poze aici (si in costum de baie :P )
Categorie: pribegiile unei tomate plimbarete  | 7 comentarii
2 zile in Bratislava
August 13th, 2007
Hai, vino si aseaza-te langa mine. Aaasaaa. Si tu, un pic mai incolo sa incapa toti. Hai ca mai e un loc liber in coltul asta, asa, sa stam toti sa ne vedem la faÅ£a. :) Sa pot sa incep sa va povestesc, asa cum trebuie…
Dragii babei, azi o sa va povestesc cum am pus piciorul pentru prima data in viaţa mea pe pamant slovac. N-am mai fost niciodata aici si probabil n-o sa ma mai intorc curand. Nu pentru ca nu mi-a placut, dimpotriva, am savurat orasul vechi asa cum merita. N-o sa ma mai intorc pentru ca nu vreau sa revad aceleasi locuri de mai multe ori. In fiecare an, alta tara. :)
Si cum spuneam, pamantul slovac seamana cu al nostru. Dar numai atunci cand se intinde sub cartiere, sub blocuri construite in comunism si cand e batatorit de firobuze ca ale noastre.
Cand se intinde pe sub castelul superb ce troneaza deasupra orasului, cand e pavat cu piatra cubica si cand sustine cladiri vechi de sute de ani, nu mai seamana cu pamantul romanesc. Stradute inguste, pante ce te fac sa gafai, sculpturi ce iti incanta privirea, si Dunarea… E mare, asa cum o stie fiecare dintre noi, mare si verde, serpuieste prin Bratislava impartind-o in doua. In Slovacia Dunarea are OZN-ul ei propriu. Din pacate nu se duce nicaieri cu el, dar nici el n-o paraseste. Traiesc in simbioza si il transforma in extraterestru pe fiecare turist care indrazneste sa urce pana sus. Am urcat si eu si nu m-am inverzit si nici nu mi s-au marit ochii, nici capul, Doamne fereste! La intrare era o tanti romanca, frumoasa. Slovacele nu sunt frumoase. Dar slovacii sunt oameni buni. Cand am ajuns in orasul lor, dezorientati complet si cu vreo 10 harti printate care nu ne duceau nicaieri, am oprit 3 oameni (2 femei si un barbat), sa ne ajute cu o adresa. “Do you speak English?” Nu. “French?” Nu. “German?” Nu. Fir-ar. Si cu toate astea, s-au invartit cam jumatate de ora cu noi prin capitala cu strazi intortocheate, noi urmarindu-le masina lor pana ne-au dus la destinatie. Am facut si o poza cu ei. Apropo de poze…Imi pare rau, le-am uitat pe stick si pe el l-am uitat la lucru. :( Dar maine, cross my heart and hope to die daca nu le postez.
Va povestesteam de UFO si Dunare… Asa ma iau cu altele si nu imi termin ideile…Ca o baba… De acolo de sus, se vede tot orasul si e foarte frumos. Bate vantul si iti canta si muzica dintr-un difuzor ascuns. Cand am coborat, ne-am oprit sa mergem la baie la un restaurant din interiorul farfuriei zburatoare. O minunatie de restaurant si scump al dracu’. Am facut ceva poze, si ne indreptam spre lift. Acolo, …asteptam…asteptam…mai asteptam un pic. Vine o tanti imbracata in negru (era blonda, arata cam spalacita asa neagra pana in dinti) si ne zice ca e o mica defectiune si ne invita sa bem ceva din partea casei pana se remediaza situatia. Am savurat un Cosmopolitan si apoi am plecat. Se rezolvase. Tare de treaba slovacii astia…Ma intreb cum ar fi stat treburile la noi. Apoi am fost in parc…unul maaare maaare de tot, unde am vazut oameni relaxati care fie jucau volei, fie se antrenau cu ceva sabii se lemn, fie cu de-alea de samurai, fie stateau pe patura si se sarutau, fie se plimbau desculti pe iarba…ca mine.

Si a venit seara. Rupta de durere de picioare si obosita de numa’ m-am dus la nani.

Cam astea au fost cele doua zile petrecute pe pamant slovac. Maine va duc la munte. ;)

Later edit: Got the pictures :D Aici sunt mai multe.

Categorie: pribegiile unei tomate plimbarete  | 5 comentarii