Apucături de clientă
Posted on August 20th, 2007 by Tomata
Astăzi sunt clientă. Stau aici in salonul ăsta verde pal si aştept cam de mult timp. In faţa mea e o oglindă şi in faţa ei este o alta clientă. La tuns. Eu sunt clientă la pedichiură. N-am mai fost niciodată nici aici, nici la pedichiură. Nu mi-e frică, nu m-a speriat nimeni (ca atunci când te duci la dentist), nu ştiu ce ma aşteaptă, aşa că stau cuminte. Puţin cam nerăbdătoare, mai am multe de făcut acasă.
Se aude clinchetul perdelei din fire de lemn; lânga mine, mă enervează un ventilator mare care se învârte. Dacă îl apucă ameţeala? A venit coafeza la clienta din faţa oglinzii. La mine nu vine pedichiurista. M-am uitat printr-o revistă de femei, plină cu reclame si sfaturi. Mă plictiseşte, nu mă pasionează subiectul. Aş vrea să am un roman în geanta mea gri si urată, nu m-aş mai plictisi. Of, şi ventilatorul asta…
Stau prost cu răbdarea, nu pot să aştept şi mă enervează cei care au timp întotdeauna.
Pe unul dintre pereţi e un raft mare cu tot felul de prostii: o plantă (mare şi verde), un telefon din care curg fire şi puţin mai încoace e un pahar gol, pe post de vază.
Pedichiurista e cheală si nu mai vine odată. Mai rasfoiesc o revistă.
Se aude clinchetul perdelei din fire de lemn; lânga mine, mă enervează un ventilator mare care se învârte. Dacă îl apucă ameţeala? A venit coafeza la clienta din faţa oglinzii. La mine nu vine pedichiurista. M-am uitat printr-o revistă de femei, plină cu reclame si sfaturi. Mă plictiseşte, nu mă pasionează subiectul. Aş vrea să am un roman în geanta mea gri si urată, nu m-aş mai plictisi. Of, şi ventilatorul asta…
Stau prost cu răbdarea, nu pot să aştept şi mă enervează cei care au timp întotdeauna.
Pe unul dintre pereţi e un raft mare cu tot felul de prostii: o plantă (mare şi verde), un telefon din care curg fire şi puţin mai încoace e un pahar gol, pe post de vază.
Pedichiurista e cheală si nu mai vine odată. Mai rasfoiesc o revistă.
O sa te gadile.
O sa iti placa, o sa te lauzi ca ce bine ai suportat si ce piele fina ca de bebelus ai in talpa. o sa te bucuri ca ai scapat de bataturi. O sa iti lase impresia ca in timp vei vrea sa mai mergi.
Am dreptate sau nu am?
asta e un cosmar din noaptea trecuta?
Eu urasc saloanele de frumusete fara un motiv anume. Nu am traume din copilarie legate de taierea cositelor dar cred ca pur si simplu nu imi place atmosfera dinauntru. Asa ca incerc sa le evit cat de mult pot…
Astept impresiile de dupa…
Cate reviste ai rasfoit pana a venit pedichiurista?
@ cropcircles –> Mai sa stii ca nu m-a gadilat deloc. Eu am o problema majora cu talpile in sensul ca dorm cu sosete numai pentru a nu simti asternuturile, sa nu mai vorbesc de mersul desculta pe pietre sau pe iarba cateodata. Dar am rezistat cu brio si a fost chiar placut…Poate ma mai duc.
@ Cory –> Daaa, pielea e fina de tot, mai mare dragu’ sa ma mangai pe talpa.
@ xxx –> Nu e un cosmar. E o experienta traita.
@ DarkJade –> Nici eu nu prea merg la saloane, numai daca e musai. Ma duc regulat pentru epilare, ca nu pot sa o fac singura cu ceara, si trebuie personal avizat pentru asta. Cand ma tund ma mai duc, dar asta se intampla destul de rar, pentru ca mi-e lene si de multe ori a venit coafeza acasa la mine. Si acum chiar trebuia sa ma duc la pedichiura, pentru talpa, nu pentru unghii. Si eu o consider o risipa de bani, un rasfat pe care pot sa mi-l produc si singura.
@ Andreea –> Tot ce am scris mai sus sunt impresii.
@ Despina –> Numai doua. Si mi-a mai dat una in timp ce stateam cu labutele in apa.
Dar nu m-am atins de ea. Am preferat sa ma uit pe pereti. 
Exista si oameni care au timp tot timpul?
Cat priveste rabdarea… welcome in the club!
eu am ceva mai mult timp decat tine, si de aia tot nu stau bine la capitolul rabdare… ma innebuneste faptul ca trebuie tot timpul sa astept dupa cineva sau ceva.