July 21st, 2007
Iioela a avut o idee de tag foarte draguta si interesanta. Si pe deasupra si informativa. Cred ca a fost ideea ei originala, ca n-am mai vazut la nimeni. Si tagul zice asa:
Intra pe Wikipedia si cauta dupa ziua ta de nastere (doar ziua si luna) si apoi:
1. Noteaza 5 evenimente care s-au intamplat in acea zi
2. Noteaza 5 aniversari importante. (zile de nastere)
3. Noteaza o moarte cu insemnatate.
4. Noteaza o sarbatoare.
Eu am cautat si pe wikipedia in romana si raspunsurile sunt amestecate. Iata rezultatele cautarii dupa 9 Octombrie
5 evenimente:
- 1582 – Datorita implementarii calendarului Gregorian, aceasta zi nu exista in acest an in Italia, Polonia, Portugalia si Spania.
- 1871 – A fost declansat cel mai mare incendiu care a cuprins vreodata orasul Chicago.
- 1967 – Che Guevara a fost executat in Bolivia la o zi dupa ce a fost prins.
- 1981 – Abolirea pedepsei capitale in Franta.
- 2000 – Yoko Ono, vaduva lui John Lennon a inaugurat la Tokyo primul muzeu consacrat in exclusivitate legendarului component al trupei “Beatles”.
5 aniversari:
- 1835 – Camille Saint-Saens, muzician francez (d.1921)
- 1940 – John Lennon, compozitor si solist al grupului “The Beatles” (d.1980)
- 1952 - Sharon Osbourne, manager si sotie a lui Ozzy Osbourne
- 1954 – Adrian Pintea, actor, scriitor, profesor universitar doctor la Facultatea de Actorie (d.2000)
- 1954 – Scott Bakula, actor american
O moarte notabila
- Che Guevara (1967), Andre Maurois (1967), sau Jacques Brel (1978) – alegeti voi una ca eu nu pot…
O sarbatoare
Dau leapsa mai departe Roxanei, lui Florin, unei belele si Despinei.
July 19th, 2007
Cerceii mi se par cele mai feminine accesorii si nu prea concep iesirea din casa fara ei. Nu zic ca nu mi s-a intamplat niciodata sa plec de acasa fara ei, dar doar pentru ca am plecat in graba sau pentru ca poate m-am dus la piata sau la plaja. De fiecare data cand ma duc la cumparaturi sau in alta tara/oras imi cumpar cate o pereche si astfel fiecare are povestea lui. Multe perechi le-am primit, multe au iesit din trend, multe mi s-au rupt sau am ramas numai cu o unul.
Sa va spun pe scurt cum am intrat in posesia lor:
Fig.1
perechea nr.1 – cadou de ziua mea (20 ani), de la o prietenaperechea nr. 2 – cumparati de mine
perechea nr. 3 – idem
perechea nr. 4 – cadou de Craciun de la un fost prieten
perechea nr. 5 – cumparati de mine
perechea nr. 6 Рcumparati de mine din B̢rlad
perechea nr. 7 – cadou de ziua mea (22), de la doua vecine (surori)
perechea nr. 8 - cumparati de mine din Baia Mare
perechea nr. 9 – cadou de ziua mea (22) de la colegele mele de servici (Amely)
perechea nr. 10 – cumparati de mine
perechea nr. 11 - cumparati de mine din Ungaria (Bekescsaba)
perechea nr. 12 – cumparati de mine din Grecia (Katerini)
perechea nr. 13 – cumparati de mine
perechea nr. 14 – cumparati de mine din Ungaria (Szeged)
perechea nr. 15 – cadou de la un fost prieten (Budapesta)
Fig. 2
perechea nr. 1 – cumparati de mine de Valentine’s Day
perechea nr. 2 – idem (nici o ocazie)
perechea nr. 3 - idem nr.2
perechea nr. 4 – idem din Austria
perechea nr. 5 – idem
perechea nr. 6 – idem
perechea nr. 7 – idem (de Revelion)
perechea nr. 8 – idem (de alt Revelion – nu i-am purtat niciodata 
)
perechea nr. 9 - cadou pentru mama mea de la matusa mea (mami nu ii purta)
perechea nr. 10 – cumparati de mine
perechea nr. 11 – cadou de la un fost prieten (Cluj)
perechea nr. 12 – cumparati de mine din Germania, adusi din Australia
perechea nr. 13 – cumparati de mine
perechea nr. 14 – idem
perechea nr. 15 – idem
Fig. 3
perechea nr. 16 – cadou de ziua mea (23) de la o prietena
perechea nr. 17 – cumparati de mine (de Revelion)
perechea nr. 18 – cumparati de mine
perechea nr. 19 - cumparati de mine
perechea nr. 20 – cadou de ziua mea (22) de la o prietena
perechea nr. 21 – cumparati de mine pentru absolvirea facultatii
perechea nr. 22 – cumparati de mine pentru ziua lui varu-miu (i-am purtat doar de 2 ori)
perechea nr. 23 – cumparati de mine
perechea nr. 24 – cumparati de mine din Germania
perechea nr. 25 - cumparati de mine
perechea nr. 26 - cumparati de mine
perechea nr. 27 - cumparati de mine
perechea nr. 28 – cumparati de mine din Germania.
Cam toate prietenele mele stiu de pasiunea mea pentru cercei si cand sunt in pana de idei imi mai cumpara o pereche. Fiecare pereche imi aduce aminte de ceva anume, si mai toti au vazut multe pe care numai noi le stim. Ca sa fac postul asta interactiv, puteti sa ma intrebati despre o poveste de-a lor, daca va intereseaza ceva anume. 
July 18th, 2007
Nu o sa ma apuc (si eu!!!) sa va ametesc de cap cu sfaturi, tips & tricks despre cum sa va faceti blogul mai vizibil sau cum sa aduceti mai mult trafic la voi pe site. Au facut-o muulti altii inaintea mea, si mult mai competenti. Desi, daca ma gandesc mai bine, ca
link builder ce ma aflu, as putea sa bag un pont, doua. Dar mai bine nu.
Traficul despre care vorbesc este cel de pe sosea. Ala unde incaruntesti, unde iti omori neuronii, unde pacatuiesti cu gandul si cu vorba, ala unde nimeni n-are rabdare. Oricat de calm ai fi… nu poti sa nu te enervezi cand esti la volan. Mergi 500 m si ai si injurat pe unu’ care ti-a taiat calea.
Mie una imi place sa conduc, nu ma enervez chiar asa mult, dar ma scot din sarite multi alti soferi. De exemplu:
- cei care semnalizeaza in curba (I mean chiar in curba, nu cu 50 m inaintea ei)
- cei care trec pe rosu
- cei care nu acorda prioritate
- cei care se baga in fata ta fara ca macar sa te roage sa ii lasi
- cei care nu acorda prioritate pietonilor
- cei care nu se dau la o parte cand vine ambulanta
- cei care claxoneaza ca prostii cand nu trebuie
Asa ca daca va numarati printre specimenele astea stiti ce sa faceti: contrariul. Cand nu ma grabesc ii las sa iasa sau sa treaca sau sa se puna in fata mea (la semafor) pe altii care stau cuminti si nu incearca sa isi faca singuri loc. Nesimtitii ma enerveaza.
Si ca altii sa ma lase sa trec la o intersectie unde in mod normal n-am prioritate adopt o faţă de caţeluş abandonat sau un zambet sagalnic si barbatii sensibilizati ma lasa sa trec.
Trucuri muieresti, deh… E bine sa fii femeie la volan. Ajungi mai repede la destinatie (uneori).
Si ca tot am deschis subiectul asta, am si eu mai multe dureri (de care ma voi plange in alte posturi) cum ar fi: gropile – din 10 gropi, in 5 dau cu maiestrie, parcarile – don’t even get me started, noxele – cand vad cojile de autobuze cu care ar trebui sa ne transportam in comun, imi vine sa ma iau cu mainile de par si sa plang dupa Mother Earth, ca mai are un pic si moare.
Un pic mai mult respect pentru cei din jur si pentru celulele neuronale.
July 17th, 2007
De cand ma stiu sufar de scenarita (si logoree, dar asta e alta poveste). Inca din frageda pruncie imi imaginam situatii si imi puneam probleme pe care poate nu orice copil si le pune. Si imi imaginam treburile atat de bine incat incepeam sa vorbesc cu mine insami sau cu prieteni imaginari (fara sa am impresia ca ii vad, si nu vorbeam decat cand eram singura, nu in prezenta altor oameni, si nu tot timpul, deci nu era ceva patologic, nu incepeti sa ma analizati). La un moment dat imi puneam problema ca poate sunt infiata. Si de unde oare putea sa imi vina o asemenea idee, daca nu de la teveu. Nu stiu la ce filme sau emisiuni ma uitam, dar am ajuns sa ma gandesc la asta. Si ma gandem ca mami cu tati se poarta frumos cu mine numai pentru ca nu sunt copilul lor. Nu credeam cu tarie in asa ceva, pur si simplu ma gandeam “dar daca…?”. Ma consolam cu ideea ca toata lumea imi zicea ca seman cu taica-meu si ca am ochii mamei mele. Evident pana la urma am abandonat jocul asta si mi-am revenit din ipoteze.
Dupa mai multi ani, apucaturile mele (moarte dealtfel) de telenovelista mi-au adus din nou in minte ipoteza asta. In fiecare telenovela exista cate un fiu sau cate o fiica pierduta pe care unul din parinti o cauta si pentru ca acest parinte e personajul bun ajungi sa tii cu el si sa iti doresti sa ii para bine copilului ca s-au reintalnit. Gandurile mele de fata mare ziceau asa: “Cum ar fi daca as descoperi acuma ca parintii mei sunt de fapt parinti adoptivi si mama mea biologica ar aparea cu pretentii de dragoste si intelegere?” Fara sa stau nici o clipa pe ganduri as raspunde asa: “Mama mea cea pe care am avut-o e mama mea din toate punctele de vedere si tatal meu de pana acum la fel. Nu as pleca niciodata de langa ei si n-as putea sa ii spun mama sau tata niciunei alte persoane. Nu as iubi pe nimeni cum ii iubesc pe ei si pe ceilalti care m-au abandonat nu i-as vedea decat ca pe niste oameni obisnuiti pentru care cel mai nobil sentiment ar fi cel de prietenie.”
Na, si cu asta imi distram eu neuronii, cu situatii ipotetice si scenarii dramatice. Bineinteles ca mai am si altele, dar n-o sa va povestesc cum ma vedeam pe cate un pat de spital inconjurata de persoanele dragi sau cum ma salveaza vreun iubit dintr-un pericol si devine el eroul meu.
Bine ca nu sunt adoptata si ca mami e mami si tati e tati.
Cred ca de la filmele astea mi se trage si frica de a naste intr-un spital, sa nu cumva sa primesc alt copil. Of, americanii astia.
July 16th, 2007
“Si daca fiecare om ar putea sa isi aleaga raiul in cer, potrivit cu gusturile lui – si asa ar trebui: asta numesc eu rai – i-as spune bunului Dumnezeu: “Doamne, raiul meu sa fie o Cretă impodobita cu mirt si steaguri [...]“
Nikos Kazantzakis – Zorba Grecul
Ideea pe care o avem mai toti despre Paradis este o plaja cu nisip fin si auriu, cu o mare cristalina si turqoise, cu palmieri si nuci de cocos la discretie. Cred ca imaginea asta ne-am faurit-o datorita filmelor americane si asocierea superbelor plaje din Bahamas sau Hawai cu ideea ce Paradis. Sau poate faptul ca Adam si Eva umblau goi ne-a facut sa ne gandim ca era cald si soare.Cand am citit acest pasaj mi-am dat seama pentru prima oara cum altii mi-au impus fara sa imi dau seama o idee pe care n-a scormonit-o mintea mea. Si am stat sa ma gandesc daca Raiul e asa cum credeam eu. 
M-am intrebat cum as vrea sa fie Raiul meu. Nu zic ca plajele si nucile de cocos nu imi fac cu ochiul, dar frumuseti de genul asta se pot vedea si pe Pamant. Ce sens ar mai avea Edenul? Cred ca Raiul lui Dumnezeu e ceva ce nu putem sa ne imaginam. Cred ca de-asta exista insulele astea atat de imbietoare si unde ai impresia ca nu mai apartii Pamantului. Nu m-am plimbat eu prin prea multe insule si peisaje exotice, dar cand am pasit pe insula Skiathos din Grecia (ca tot rumânu) asta mi-am zis: “O bucatica de Rai”.
Si acum stau si cuget si nu mai sunt la fel de sigura ca asta inseamna Paradis. Daca totusi as putea sa imi aleg, … nu cred ca as alege asta, nici nu stiu ce as alege. Poate cand voi fi batrana si voi privi inapoi catre toate locurile pe care le-am vazut, pe care nu le-as fi vazut dar mi-as fi dorit, poate atunci o sa pot sa spun cum as vrea sa fie Raiul meu. Pana atunci o sa traiesc cu impresia ca nu se compara nimic de pe Pamant cu Gradina lui Dumnezeu.
July 15th, 2007
Am gasit testul asta pe mai multe bloguri si curioasa din fire ma gandeam sa il fac si eu. Uite ce a iesit:
| You Should Be a Song Writer |
You have the ability to evoke emotion, tell a story, and hook someone…
In a very small amount of words, perhaps with some deft rhyming.
Even if you can’t write music, you can sure write compelling lyrics.
Lyrics so good, people will have them stuck in their heads! |
Hm…destul de flattering. Nu pot sa zic ca ma dau in vant dupa scrierea cantecelor, dar am cochetat cu ideea versurilor. In liceu, indragostita si nelinistita, in suferinta mai tot timpul am pus si eu cateva rime pe foaie. Am vrut sa va arat ce am debitat prin clasa a X-a cred, incurajata mai ales de dirigintele meu, Dumnezeu sa il odihneasca in pace. Here we go:
Lacrimi
In noapte eu plang in tacere
Si schimb cu lacrimi aceasta durere
Si inima-mi seaca doar lacrimi imi cere
Caci visele se duc precum o parere.
Lucesc si se vad in noapte
Ma sperie si se aud ca niste soapte
Si plang pentru ca dor acele fapte
Si tot ce-mi doresc acum e moarte.
Si plansul e-asemeni cu-o ploaie
Pe obraji imi curge siroaie
O lacrima rataceste si cade greoaie
Si schimba si viata si vise in negre neroaie.
July 14th, 2007
Dupa ce am mobilizat pe toata lumea din jurul meu, familie, colegi, prieteni si am strans o cantitate nu prea mare de hartie, am fost sa o duc la reciclat. Am primit niste adrese si numere de telefon de la
de ce si in loc sa aleg centrul de pe Demetriade ca e mai aproape de mine, m-am dus tocmai in Calea Sagului (la aproape 10 km de mine), la Adam Muller-Guttenbrunn.
M-am trezit dis de dimineata si am incarcat masina cu cele 3 pungi de hartie, cartoane si ambalaje de hartie, (aveam de la cutii de pasta de dinti pana la servetele cu care ne-am sters pe maini, mai tot ce iti poate trece prin minte). Dupa indicatiile ce le-am primit la telefon, la iesirea din Timisoara, cum te duci spre Metro 1, inainte sa ajungi la el, pe stanga e o alta cladire numita IMP, intri pe drumul ce duce drept inainte si te tot duci. Si te duci urmarind drumul pana cand ajungi la o cale ferata scoasa din uz si acolo e Adam Muller-Guttenbrunn, unde se recicleaza si fier vechi si hartie.
La intrare un nene foarte amabil mi-a spus sa ma duc cu masina pe un cantar (unu’ mare, d’ala industrial) si sa ies din ea. Asta e partea proasta. Mi-a cantarit masina cu hartiile inauntru si apoi m-a pus sa ma duc cu ea in spatele unei cladiri unde sa depun ce am adus. Trebuiau sortate pe cartoane si hartie mai subtire, dar au facut-o cei de acolo. Acum stiu pe viitor. M-am intors cu masina din nou la cantarit si am asteptat cu mare curiozitate sa vad cati bani primesc pe marfa adusa. Si inainte sa primesc fabuloasa suma am semnat la hartoage de parca eram director. Cand vad suma, am inceput sa rad: 3 lei si 40 de bani. Nu mi-a parut rau, ca n-am facut-o pentru bani. Si daca nu mi-ar fi dat nimic tot o sa mai duc hartie. Pe adeverinta pe care mi-a dat-o scria ca am dus 2kg, dar sigur erau in jur de 7. Nu conteaza, daca am salvat un pom, eu sunt fericita. Si sa stiti ca au venit multi oameni sa recicleze chestii, majoritatea cu fier vechi (trage mai mult la cantar ). Va sfatuiesc pe toti sa faceti la fel si sa nu va para rau ca nu primiti mai mult de 1,7 RON pe kg… Data viitoare o sa merg la centrul de reciclare de pe Demteriade si va semnalez aseamanari sau deosebiri intalnite.
July 13th, 2007
Baghy imi tot dedica lepse si eu nu ma supar. Multumesc, Baghy.
Cea de acum ma pune sa ma gandesc la cea mai mare invetie a lumii…Mna… El zise ca femeia, eu n-o sa zic ca barbatul
. Eu zic asa: cea mai mare inventie a lumii, in my humble opinion e TIPARUL. Fara
el, lumea nu s-ar fi dezvoltat atat, nu s-ar fi scris carti, nu s-ar fi informat oamenii si n-am fi ajuns sa il inlocuim intr-un fel cu computerul.
Leapsa merge la Cristi, (pentru ca sunt tare curioasa) si la nr. 2410.
Cele mai comentate